DECIZIA nr. 711 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 559 din 14 iunie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 173
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 173
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 173
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 601 27/09/2018
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 601 20/09/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 601 20/09/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 495 16/11/2004
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 97
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 172
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 CAP. 7
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 34
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 172
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 173
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 173
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 174
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 175
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 176
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 179
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 180
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 181
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 182
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 183
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 177
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ART. 30REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ART. 31REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 178
ART. 32REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 32REFERIRE LALEGE 459 18/07/2001
ART. 32REFERIRE LAHG 774 07/09/2000
ART. 32REFERIRE LAOG (R) 1 20/01/2000
ART. 32REFERIRE LAREGULAMENT 07/09/2000
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 68 01/02/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) și ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Sarcină în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 124D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 352D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) și ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Virgil Alexandru Florescu și Andrei Ionuț Firu în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori.4.La apelul nominal lipsesc autorii excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 352D/2020 la Dosarul nr. 124D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că expertul parte are posibilitatea să își exprime opinia, iar instanța are în vedere, cu prilejul soluționării cauzei, întregul material probator administrat, inclusiv rapoartele de expertiză întocmite de experții desemnați. Se arată, totodată, că părților le este oferită posibilitatea legală de a cere ca experții aleși de ele să supravegheze efectuarea expertizei de către expertul desemnat de către instanță, aspect ce constituie o garanție a exercitării depline de către acestea a dreptului la apărare. Așadar, dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituție. Este invocată, de asemenea, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a reținut că instanțele interne au obligația să aprecieze dacă opinia unui expert este conformă sau nu și să îi solicite acestuia să se prezinte în fața instanței și să răspundă în condiții de contradictorialitate, oralitate și nemijlocire la întrebările părților.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierile din 17 ianuarie 2020 și 20 februarie 2020, pronunțate în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și, respectiv, în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalul Dâmbovița – Secția penală și Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) și ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Sarcină și, respectiv, de Virgil Alexandru Florescu și Andrei Ionuț Firu în cauze având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită și, respectiv, a infracțiunilor de tentativă de omor, tulburarea ordinii și liniștii publice, lovire sau alte violențe și port sau folosire de obiecte periculoase.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care la procedura pe care o reglementează participă și expertul recomandat de parte, dacă acesta a fost deja solicitat și indicat de parte, conform art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se arată că expertul recomandat de parte este un participant la procesul penal, conform art. 34 din Codul de procedură penală, și că excluderea acestuia de la procedura prevăzută la art. 177 din Codul de procedură penală contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, dar și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se susține că dispozițiile art. 173 alin. (4) și ale art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale doar în măsura în care participarea expertului recomandat de parte la efectuarea expertizei presupune și prezența acestuia la data și locul desfășurării lucrărilor expertizei, precum și participarea efectivă la activitățile expertului desemnat de către organul judiciar. Se susține că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și că acestea determină interpretări arbitrare, întrucât în practică nu se asigură participarea efectivă a expertului independent recomandat de parte la realizarea expertizei. Pentru aceleași motive, se susține neconstituționalitatea prevederilor art. 178 din Codul de procedură penală.9.Tribunalul Dâmbovița – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța face trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 601 din 20 septembrie 2016. Totodată, susține că dispozițiile legale criticate sunt în acord cu standardele constituționale și convenționale de calitate a legii, astfel cum acestea rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.10.Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța face trimitere la considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 601 din 20 septembrie 2016 și nr. 495 din 16 noiembrie 2004. Arată, de asemenea, că textele criticate sunt clare, precise și previzibile și că sunt în acord cu standardele de calitate a legii, astfel cum acestea sunt prevăzute în Constituție și în Convenție.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) și ale art. 178 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 173 alin. (4): „Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.“;– Art. 177 alin. (1)-(5): (1)Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat.(2)La termenul fixat se aduce la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.(3)Expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale.(4)Părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.(5)După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, de subiecții procesuali principali și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile sau subiecții procesuali principali.;– Art. 178: (1)După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport.(2)Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în același raport.(3)Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.(4)Raportul de expertiză cuprinde:a)partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoștințării părților, dacă au participat la aceasta și au dat explicații în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză;b)partea expozitivă prin care sunt descrise operațiile de efectuare a expertizei, metodele, programele și echipamentele utilizate;c)concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum și orice alte precizări și constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei.(5)În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului.15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul român și la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instituția expertizei este reglementată în cuprinsul capitolului VII – „Expertiza și constatarea“ al titlului IV – „Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii“ din Partea generală a Codului de procedură penală. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza constituie procedeul probatoriu prin care opinia unui expert este folosită în procesul penal pentru constatarea, clarificarea și evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului. La rândul său, raportul de expertiză este reglementat, ca mijloc de probă, la art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală.17.Necesitatea expertizelor, ca mijloace de probă, derivă din complexitatea crescândă a cauzelor penale, care, de cele mai multe ori, presupun investigarea unor aspecte cu un profund caracter tehnic din domeniile în care sunt comise faptele penale cercetate. Astfel, intervenția experților în cauzele penale este o consecință a dinamicii diverselor științe, progres ce transformă expertul într-un subiect procesual care poate deține rolul-cheie în stabilirea adevărului judiciar.18.În acest sens, art. 34 din Codul de procedură penală plasează expertul în rândul subiecților procesuali, iar art. 172 din același cod reglementează dispunerea efectuării expertizei, care se realizează, potrivit alin. (2) al articolului anterior menționat, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. Totodată, alin. (3) al art. 172 din Codul de procedură penală prevede că cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert, iar, conform alin. (4) al art. 172 din Codul de procedură penală, expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. De o reglementare distinctă beneficiază examinarea și expertiza medico-legală, care, potrivit alin. (5) al art. 172 din Codul de procedură penală, se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale.19.În acest context, dispozițiile art. 173 din Codul de procedură penală reglementează numirea expertului, arătând, la alin. (1), că expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la alin. (2), că organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți, iar, la alin. (3), că atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți se face de către acea instituție, potrivit legii.20.Având în vedere însemnătatea expertizei și autoritatea conferită rapoartelor de expertiză, ca mijloace de probă în procesul penal, se poate afirma că în cauzele penale ale căror obiect vizează domenii științifice specifice are loc ceea ce doctrina numește „un mic proces expertal“, care este „un proces decisiv în inima procesului penal de fond“. În aceste condiții, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale obligă ca întreaga procedură a efectuării expertizelor să se realizeze cu respectarea dreptului la un proces echitabil. Așadar, procesul expertal realizat în cadrul procesului penal trebuie să se desfășoare într-o manieră echitabilă, dând posibilitatea părților și subiecților procesuali principali să recurgă, în mod liber, la experți și să propună organelor judiciare desemnarea unor experți care să participe la soluționarea procesului penal.21.Pentru acest motiv, dispozițiile art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală prevăd că părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, precum și faptul că, în cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei. În mod distinct, cu referire la expertizele medico-legale, prevederile alin. (5) și (6) ale aceluiași art. 173 reglementează faptul că expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora, respectiv că instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experților desemnați.22.În continuare, dispozițiile art. 174183 din Codul de procedură penală reglementează succesiv incompatibilitatea expertului, drepturile și obligațiile acestuia, înlocuirea expertului, procedura executării expertizei, raportul de expertiză, audierea expertului, suplimentul de expertiză și efectuarea unei noi expertize, fără a distinge însă între experții desemnați de organele judiciare și experții numiți (desemnați) de acestea la recomandarea părților sau a subiecților procesuali principali, din perspectiva participării acestora la efectuarea expertizei. Dimpotrivă, dispozițiile art. 174 din Codul de procedură penală delimitează categoria experților recomandați de părți de cea a experților desemnați de organele judiciare, prevăzând, la alin. (2), că, în aceeași cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali, iar, la alin. (2^2), că, în cazul expertizelor medico-legale, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale, al aceluiași institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar.23.În ceea ce privește procedura efectuării expertizei, dispozițiile art. 177 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat. De asemenea, prevederile alin. (2) al aceluiași articol reglementează faptul că, la termenul fixat, se aduc la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor, precum și faptul că, după caz, îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. În privința expertului, alin. (3) al aceluiași art. 177 prevede că acesta este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale. Potrivit alin. (4) al art. 177 din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii executării expertizei, părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. De asemenea, conform art. 177 alin. (5) din Codul de procedură penală, după examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, de subiecții procesuali principali și de expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează să fie efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile sau subiecții procesuali principali.24.Interpretând gramatical prevederile art. 177 alin. (1)-(3) și (5) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea nu disting între experții desemnați de organele judiciare și cei recomandați de părți, din perspectiva participării lor la realizarea expertizei. Or, în acest condiții, este incident, în privința normelor procesual penale analizate, principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Prin urmare, procedura prevăzută la art. 177 alin. (1)-(3) și (5) din Codul de procedură penală se aplică, în egală măsură, atât experților desemnați de organele judiciare, cât și experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali. Așa fiind, atât dispozițiile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură penală, referitoare la: aducerea la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului a obiectului expertizei și a întrebărilor la care expertul trebuie să răspundă și la punerea în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor, precum și la faptul că îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze, după caz, cât și cele ale alin. (3) al aceluiași art. 177 – potrivit cărora expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale – sunt aplicabile și expertului recomandat de părți.25.O interpretare contrară ar lipsi de eficiență reglementarea, la art. 173 alin. (4) și art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală, a dreptului părților și al subiecților procesuali principali de a propune participarea la efectuarea expertizei a unui expert recomandat de ele, determinând, totodată, încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.26.Per a contrario, dispozițiile legale criticate asigură părților și subiecților procesuali principali exercitarea celor două drepturi fundamentale anterior menționate, fiind, așadar, în acord cu prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție, precum și cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție.27.Totodată, având în vedere maniera de reglementare a dispozițiilor art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, precum și considerentele mai sus expuse, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, nefiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție.28.Desigur, pentru motivele mai sus arătate, în ipoteza prevăzută la art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care, la termenul de judecată fixat conform alin. (1) al aceluiași articol, părțile și/sau subiecții procesuali principali își exercită dreptul de a cere numirea câte unui expert recomandat, care să participe la efectuarea expertizei, organul de urmărire penală sau instanța de judecată va stabili un nou termen, la care să fie realizată procedura prevăzută la art. 177 alin. (2), (3) și (5) din Codul de procedură penală, cu participarea expertului/experților recomandați, conform alin. (4) al aceluiași articol. Aceasta constituie însă o chestiune de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, operațiune care excedează competenței Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „(…) se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (…)“.29.În mod similar, dispozițiile art. 178 din Codul de procedură penală reglementează raportul de expertiză, prevăzând, la alin. (1), că, după efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport, iar, la alin. (2), că atunci când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză și că opiniile separate se motivează în același raport.30.Or, nici dispozițiile art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală nu disting, în reglementarea ipotezei existenței mai multor experți, între opiniile experților desemnați de organele judiciare și cele ale experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali.31.Așa fiind, considerentele mai sus exprimate referitoare la dispozițiile art. 173 alin. (4) și ale art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală sunt aplicabile, mutatis mutandis, și prevederilor art. 178 din același cod, raportul de expertiză urmând să cuprindă, în temeiul art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală, și opiniile experților recomandați de părți și/sau de subiecții procesuali principali.32.Desigur, dispozițiile art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) și art. 178 din Codul de procedură penală, care constituie norme procesual penale cu caracter general în domeniul expertizelor, trebuie interpretate și aplicate coroborat cu dispozițiile din cuprinsul legilor speciale ce reglementează efectuarea expertizelor în diferite domenii. Spre exemplu, expertizele medico-legale, distinct de faptul că beneficiază de dispoziții procesual penale specifice în cuprinsul Codului de procedură penală, sunt reglementate, în mod detaliat, prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001, și, în mod special, prin regulamentul de aplicare al acestei ordonanțe, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 septembrie 2000. Aceste acte normative, ce cuprind dispoziții procesual penale referitoare la realizarea expertizelor în domenii determinate, nu constituie însă obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Sarcină în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și de Virgil Alexandru Florescu și Andrei Ionuț Firu în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)(5) și ale art. 178 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x