DECIZIA nr. 710 din 2 noiembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ în Dosarul nr. 2.122/104/2018 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 63D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii, arată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, pentru emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018, a fost solicitat acest aviz. Cât privește celelalte critici de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă, susține că acestea sunt întemeiate, deoarece reglementarea privind cazuri concrete, cunoscute la momentul intrării în vigoare a actului normativ, are caracter individual și încalcă astfel prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție. De asemenea, apreciază că, în cazul actului normativ criticat, nu a existat o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată și, totodată, că reglementarea criticată retroactivează, încălcând, astfel, prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. În final, susține că art. 67 din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018, cuprinde noțiuni cu privire la numire, durata mandatului, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a revoca inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, de unde rezultă că plenul Consiliului Superior al Magistraturii este competent să dispună numirea, revocarea, sau, eventual, delegarea acestuia. Or, prin reglementarea criticată, se creează premisa unei prelungiri a mandatului legal, ceea ce este neconstituțional. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.122/104/2018, Tribunalul Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu Inspecția Judiciară, având ca obiect comunicarea de informații de interes public, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în primul rând, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 133 alin. (1) și ale art. 134 alin. (4) din Constituție, deoarece a fost emisă fără a exista avizul Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM). Se arată că, în baza art. 133 alin. (1) din Constituție, CSM este garantul independenței justiției, motiv pentru care trebuie să acționeze în acest sens, inclusiv în ceea ce privește actele normative referitoare la autoritatea judecătorească. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării.“ Un astfel de caz este prevăzut de dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești“, iar, conform art. 32 alin. (1) din aceeași lege, „în cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este obligatoriu.“ CSM, în calitate de garant al independenței justiției, conform art. 133 alin. (1) din Constituție, are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuții referitoare la apărarea judecătorilor și procurorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea (art. 30), cariera judecătorilor și procurorilor (art. 35), admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor (art. 36), organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor (art. 37). În consecință, proiectele de legi care implică un aviz al CSM sunt cele privind statutul judecătorilor și procurorilor (care cuprind dispoziții referitoare la drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor, incompatibilități și interdicții, numirea, promovarea, suspendarea și încetarea funcției de judecător sau procuror, delegarea, detașarea și transferul judecătorilor și procurorilor, răspunderea acestora etc.), reglementat în prezent prin Legea nr. 303/2004, organizarea judiciară (instanțele judecătorești – organizare/ competențe/conducere, Ministerul Public – organizare/ competențe/conducere, organizarea și funcționarea Institutului Național al Magistraturii, compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor, bugetele instanțelor și parchetelor etc.), reglementată în prezent prin Legea nr. 304/2004, sau organizarea și funcționarea CSM, cu sediul materiei în Legea nr. 317/2004 (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 8 februarie 2017), care reglementează inclusiv organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare. În condițiile prevăzute de lege, este obligatorie solicitarea avizului CSM, iar nu și respectarea acestuia. Dar în cazul în care nu este cerut sau nu este așteptată comunicarea sa într-un termen rezonabil sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora respectarea legilor este obligatorie, chiar și pentru Guvern. Această concluzie nu poate fi schimbată nici de unele constatări ale Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 455 din 4 iulie 2018, paragraful 68). Atribuția de avizare a actelor normative de către instituțiile publice interesate nu este una pur formală și nici nu trebuie înțeleasă în sensul că simpla solicitare a avizului (cu adoptarea îndată după solicitare a actului normativ) este suficientă pentru a fi îndeplinită cerința constituțională. Lipsa sancționării unui astfel de comportament înseamnă acceptarea caracterului derizoriu al procedurii de avizare a actelor normative, respectiv a posibilității ca, în realitate, să se promoveze acte normative (sub eventualul pretext al urgenței) fără niciunul dintre avizele prevăzute de lege. Prin aceeași atitudine de ignorare a lipsei avizului CSM au fost încălcate și prevederile art. 1 alin. (3), referitoare la principiul statului de drept, în sensul că prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 erau obligatorii și pentru Guvern. În plus, prin ignorarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție au fost încălcate și prevederile art. 133 alin. (1) din Constituție, în sensul că neavizarea actului normativ criticat echivalează cu o încălcare a rolului constituțional al CSM de garant al independenței justiției. De asemenea, a fost încălcat art. 134 alin. (4) din Constituție. … 6.Se mai arată că, în baza art. 67 din Legea nr. 317/2004, inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct sunt numiți de Plenul CSM dintre inspectorii judiciari în funcție, în urma unui concurs. O dispoziție cum este cea conținută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 – potrivit căreia, în situația vacantării funcției de inspector-șef sau, după caz, de inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcției se asigură de inspectorul-șef sau, după caz, de inspectorul-șef adjunct ale căror mandate au expirat, până la data ocupării acestor funcții în condițiile legii – nu există în cazul altor funcții de conducere din sistemul judiciar. Hotărârea Plenului CSM nr. 159 din 9 martie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorului-șef și a inspectorului-șef adjunct al Inspecției Judiciare a fost suspendată printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că prelungirea automată, sub forma interimatului, a mandatelor actualei conduceri a Inspecției Judiciare se va face sine die, prin efectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018, pe o durată nedeterminată, fără posibilitatea de exercitare de către CSM a atribuției prevăzute de lege de a dispune delegarea în funcții de conducere prin evaluarea proiectelor inspectorilor judiciari care optează pentru asigurarea interimatului. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, CSM este garantul independenței justiției, ceea ce presupune exercitarea puterii de a aprecia nu numai cu privire la numirea inspectorului-șef și a inspectorului-șef adjunct al Inspecției Judiciare, în condițiile art. 67 din Legea nr. 317/2004, ci și cu privire la delegarea într-o astfel de funcție de conducere devenită vacantă prin expirarea mandatului, în condițiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. În acest fel, se respectă principiul de drept specialia generalibus derogant, conform căruia legea generală se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție specială contrară într-o materie dată, dar și principiul simetriei juridice, potrivit căruia competența de a dispune măsuri provizorii (delegarea unui inspector judiciar pentru asigurarea interimatului) revine aceleiași autorități publice care are atribuția de a dispune numirea definitivă într-o atare funcție de conducere, deci Plenului CSM. Așadar, intervenția legislativă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 are ca efect nu acoperirea unei pretinse „lacune legislative“, cum se arată în preambulul acesteia, ci amputarea unei atribuții a CSM, în virtutea rolului său constituțional de garant al independenței justiției, ceea ce contravine literei și spiritului legii, dar și Constituției, deoarece introduce posibilitatea exercitării unei funcții de conducere pe o perioadă nedeterminată, prin prelungire automată, ca efect nediferențiat al legii, a unui mandat expirat, fără nicio posibilitate de exercitare de către CSM a marjei sale de apreciere, care este de esența rolului său constituțional. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia „autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate“ (spre exemplu, deciziile nr. 562 din 19 septembrie 2017, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011 și nr. 1 din 11 ianuarie 2012). Totodată, Curtea Constituțională a constatat că, „deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare“ (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 26 din 18 ianuarie 2012 și nr. 445 din 16 septembrie 2014). De asemenea, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, „respectarea standardelor de claritate și predictibilitate a legii a devenit o cerință de rang constituțional“. … 7.Totodată, autoarea excepției susține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 încalcă dispozițiile art. 4 alin. (2), ale art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, se arată că, din preambulul acesteia, reiese că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 a fost adoptată cu efecte intuitu personae (respectiv în favoarea actualei conduceri a Inspecției Judiciare, prin conferirea de efecte juridice noi unor raporturi juridice încetate definitiv, respectiv prin aplicarea dispozițiilor legale asupra unor situații anterioare care s-au născut și s-au produs) – „ținând cont de necesitatea asigurării interimatului de către persoane care au dat dovada competenței profesionale și manageriale, exercitând deja funcțiile respective, având o cunoaștere aprofundată a activității Inspecției Judiciare și susținând un concurs atât la momentul numirii inițiale, cât și la momentul reînvestirii pentru un nou mandat, în condițiile legii“. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că „legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiție, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinței legiuitorului, ale cărei conținut și formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale și de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidență a reglementării este determinat concret, dată fiind rațiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcție de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc“ (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 600 din 9 noiembrie 2005, nr. 970 din 31 octombrie 2007, nr. 494 din 21 noiembrie 2013, nr. 574 din 16 octombrie 2014, paragraful 21, sau nr. 777 din 28 noiembrie 2017). Astfel, un act normativ adoptat în condițiile de mai sus contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, astfel cum își găsește expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu și este sub acest aspect neconstituțional. … 8.De asemenea, se susține că art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2018 reglementează în mod expres un raport juridic epuizat – mandatul funcțiilor de conducere din cadrul Inspecției Judiciare a expirat, însă ordonanța îl reactivează, conferind unor persoane determinate (nenominalizate, dar clar cunoscute la data adoptării ordonanței) beneficiul interimatului pe o perioadă nedefinită, deși art. 15 alin. (2) din Constituție prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Așa cum a arătat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, „fiind vorba despre un raport juridic epuizat – facta praeterita, partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut“. Mutatis mutandis, sub aspectul efectelor, ca și în cazul deciziilor Curții Constituționale, nici legea nu poate reactiva un raport juridic epuizat (mandatul funcției de conducere), pentru a crea premisa interimatului, care presupune – prin esența sa – ocuparea efectivă de către o persoană a unei funcții de conducere pe care să o exercite în continuare, provizoriu, până la desemnarea unui alt titular, în condițiile legii. … 9.Tribunalul Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate. În esență, consideră că printre proiectele de legi care implică un aviz al CSM se includ și cele care privesc organizarea și funcționarea acestuia, respectiv Legea nr. 317/2004, care dispune și cu privire la organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare. Așadar, în aceste condiții, obligația entității cu rol legiuitor era aceea de a solicita avizul CSM, chiar dacă solicitarea nu era urmată de emiterea unui astfel de aviz, în caz contrar fiind depășit perimetrul constituțional care impune respectarea Constituției și a legilor de către orice persoană fizică ori juridică, de orice autoritate a statului, obligație prevăzută de art. 1 alin. (3)–(5) din Constituție. De asemenea, instanța constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018, de completare a Legii nr. 317/2004, deși necesare în condițiile în care nu era prevăzută modalitatea de asigurare a interimatului funcției, nu conțin suficiente elemente de previzibilitate și claritate: acestea nici nu cuprind un termen-limită pentru care este asigurat interimatul, nici nu stabilesc obligații în acest sens pentru Plenul CSM în ceea ce privește termenul de organizare a concursului prevăzut la art. 67 din Legea nr. 317/2004 (potrivit căruia inspectorul-șef și inspectorul-șef adjunct sunt numiți de Plenul CSM dintre inspectorii judiciari în funcție, în urma unui concurs), creând premisele unei prelungiri automate de către instituțiile publice interesate, sub forma interimatului, a mandatelor conducerii Inspecției Judiciare fără posibilitatea de exercitare de către CSM a atribuției prevăzute de lege de a dispune delegarea în funcții de conducere prin evaluarea proiectelor inspectorilor judiciari care optează pentru asigurarea interimatului, în condițiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Singurul element de referință temporală este conținut de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 317/2014 și îl reprezintă faptul că organizarea concursului pentru ocuparea postului de inspector-șef se anunță cu cel puțin 3 luni înaintea datei acestuia. Instanța mai reține că, în sfera principiului securității juridice, care orientează constant jurisprudența Curții Constituționale, se înscriu atât regula privind neretroactivitatea legii, cât și regula accesibilității și previzibilității legii. Asimilând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Constituția consacră regula referitoare la neretroactivitatea legii prin codificarea „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“. Regula clarității și previzibilității este consacrată de o bogată jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, care s-a raportat la o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe. În corelare cu principiul securității juridice, dreptul comunitar a dezvoltat un alt principiu, principiul încrederii legitime, care impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă și, de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea. … 10.Instanța mai consideră că, deși se invocă o situație excepțională, precum și o lacună legislativă privind asigurarea interimatului funcțiilor de inspector-șef și inspector-șef adjunct, intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 are ca efect direct fie menținerea pe aceeași poziție a persoanelor care ocupau funcțiile de inspector-șef și inspector-șef-adjunct la data adoptării actului normativ (art. I), fie reactivarea acestora în poziția deținută, după expirarea mandatului (art. II). Instanța reiterează considerațiile anterioare privind principiul securității juridice, în aplicarea căruia constată că acordarea beneficiului interimatului unor persoane determinate ori determinabile, care însă se aflau în situația unui raport juridic epuizat (art. II), intră în contradicție cu art. 15 alin. (2) și cu art. 16 alin. (1) din Constituție. De asemenea, lipsa unor elemente suficiente de previzibilitate, care, coroborată cu momentul intrării în vigoare al ordonanței criticate, conduce la constatarea că efectul reglementării privește cazuri concrete, cunoscute la momentul redactării textului normativ, iar nu un număr nedeterminat de situații concrete ori ipotetice, care se pot înscrie în sfera de aplicare a normei legale, intră în coliziune cu însăși definiția legii întărită în jurisprudența Curții Constituționale drept „act juridic al Parlamentului, care reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 777 din 28 noiembrie 2017). … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 5 septembrie 2018, cu următorul conținut:  + 
Articolul ILa articolul 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările ulterioare, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) și (8), cu următorul cuprins:(7)În situația vacantării funcției de inspector-șef sau, după caz, de inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcției se asigură de inspectorul-șef sau, după caz, de inspectorul-șef adjunct al Inspecției Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcției se asigură de inspectorul-șef sau, după caz, de inspectorul-șef adjunct ale căror mandate au expirat, până la data ocupării acestor funcții în condițiile legii.(8)În caz de încetare a mandatului de inspector-șef ca urmare a altor situații decât expirarea mandatului, interimatul funcției se asigură de către inspectorul-șef adjunct până la data ocupării acestei funcții în condițiile legii, iar în caz de încetare a mandatului de inspector-șef adjunct ca urmare a altor situații decât expirarea mandatului, interimatul funcției se asigură de către un inspector judiciar numit de inspectorul-șef până la data ocupării acestei funcții în condițiile legii. + 
Articolul IIPrevederile art. 67 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu completările aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică și situațiilor în care funcția de inspector-șef sau, după caz, de inspector-șef adjunct al Inspecției Judiciare este vacantă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. … 15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic și social, art. 1 alin. (5) privind principiul supremației Constituției, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 133 alin. (1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii și art. 134 alin. (4), potrivit căruia „Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției“. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din analiza actelor dosarului, se observă că, prin Cererea înregistrată la Inspecția Judiciară cu nr. 6146/IJ/237P/CIPRMM din data de 30 august 2018, Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ a solicitat să i se comunice informații de interes public referitoare la numărul, organele de sezină și stadiul cauzelor de competența Direcției Naționale Anticorupție care vizează judecători (defalcat pe specializări)/procurori, referitoare la cauzele înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare, precum și referitoare la încheierea unui protocol între Inspecția Judiciară și Serviciul Român de Informații. Prin Adresa din 31 august 2018, Inspecția Judiciară a răspuns acestei solicitări, răspunsul fiind semnat de purtătorul său de cuvânt, arătând că Inspecția Judiciară derulează, în perioada 1 august-1 octombrie 2018, un control tematic cu privire la respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității Judecătorești în cauzele de competența Direcției Naționale Anticorupție vizând magistrați sau în legătură cu aceștia, iar singurele informații publice la acel moment au fost cele transmise prin Comunicatul de presă din 24 august 2018. Ulterior, la data de 20 septembrie 2018, „Asociația Forumul Judecătorilor din România“ a formulat o acțiune în justiție, solicitând instanței de contencios administrativ să dispună comunicarea de către Inspecția Judiciară a tuturor informațiilor de interes public solicitate prin adresa din 30 august 2018. În cadrul acestei acțiuni în justiție, „Asociația Forumul Judecătorilor din România“ a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018. … 17.Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“ Referitor la condiția de admisibilitate privind relevanța unei excepții de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituție, privind excepția de neconstituționalitate ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituționalitate a posteriori, concret și incident, ce presupune sine qua non existența unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituționalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluționarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, și Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituționalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, el este un control concret, pentru că pornește de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituțional doar cu soluționarea chestiunii de constituționalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția. În sfârșit, el este un control incident pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești, dar nu poate fi soluționat de aceasta, ci trebuie deferit Curții Constituționale, care îl va soluționa fără a cunoaște sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă, Curtea Constituțională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituția în absența unei legături relevante între excepția de neconstituționalitate ridicată și procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiționarea sesizării sale cu o excepție de neconstituționalitate de legătura dispoziției legale criticate cu soluționarea cauzelor reprezintă un aspect esențial al acestui tip de control de constituționalitate.  … 18.Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate poate fi un mijloc de apărare în procesul pendinte. Astfel, prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a constatat că, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care, partea care le ridică, instanța de judecată din oficiu sau procurorul urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. […] Așadar, excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni principale nici în fața instanței de judecată […], unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, și nici în fața Curții Constituționale“.  … 19.În concluzie, condiția de admisibilitate privind relevanța unei excepții de neconstituționalitate înglobează relevanța textului criticat în soluționarea cauzelor și poate include și interesul procesual al ridicării excepției de neconstituționalitate pentru partea care recurge la acest mijloc procesual (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 2 aprilie 2019, paragraful 19).  … 20.Așadar, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Totodată, Curtea a reținut și că „atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007). De aceea, excepția de neconstituționalitate nu urmărește să rezolve exclusiv situația concretă în care s-ar afla autorii săi, ci își păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicții specializate și care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția, relevant însă pentru soluționarea pe fond a cauzei în care este incidentă. … 21.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018, ce privește reglementarea situațiilor de interimat la Inspecția Judiciară, nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată, și anume cu comunicarea informațiilor de interes public, solicitate conform Legii nr. 544/2001, în cauză excepția de neconstituționalitate fiind invocată doar ca un instrument de drept abstract. … 22.În consecință, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei a quo, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Asociația „Forumul Judecătorilor din România“ în Dosarul nr. 2.122/104/2018 al Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Olt – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește