DECIZIA nr. 71 din 18 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 2 iulie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 10
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 10
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 10
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 14REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 15REFERIRE LAHG 250 07/03/2007
ART. 15REFERIRE LAHG 250 07/03/2007 CAP. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 16REFERIRE LAHG 250 07/03/2007 ANEXA 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Ene, Cristian Georgescu, Constantin Radu și Mihaela Dinescu în Dosarul nr. 4.544/105/2016* al Tribunalului Prahova – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.023D/2018.2.La apelul nominal răspunde autoarea excepției Elena Ene, personal și reprezentată de doamna avocat Luminița Gaborfi, din Baroul Prahova, cu delegație depusă la dosar. De asemenea, doamna avocat îl reprezintă și pe autorul excepției, Constantin Radu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că sintagma „construcții ușoare și demontabile“, cuprinsă în textul de lege criticat, nu a fost definită în legea criticată, nici în normele de aplicare ale acesteia ceea ce contravine principiilor constituționale ale clarității și previzibilității normei legale, precum și securității juridice. Se mai arată că preambulul actului normativ criticat nu lămurește înțelesul acestei sintagme, nici prin explicitarea acestuia și nici prin enumerarea limitativă a tipurilor de construcții care intră în această categorie. Se mai susține că restituirea terenurilor pe care se aflau astfel de construcții se putea face în funcție de natura construcțiilor edificate în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a legii. Lipsa acestei definiții conduce la o interpretare arbitrară a textului de lege, ceea ce nu reflectă voința legiuitorului. De asemenea, în speță nu poate fi vorba de o problemă de interpretare și aplicare a legii de către autoritățile publice care au atribuții în acest domeniu, dat fiind faptul că nu există niciun element concret care să concure la o determinare concretă a acestei sintagme. Se mai arată că în normele metodologice de aplicare a legii criticate există o altă noțiune nouă, și anume „garaje cu durată limitată în timp“, astfel încât nu se poate face o interpretare și aplicare coerentă a legii. Se mai arată că textul de lege criticat are un caracter general, ceea ce conduce la interpretări multiple și arbitrare, fiind în contradicție și cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Invocă cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul preeminenței dreptului. Depune concluzii scrise.4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate, astfel încât destinatarii normei să-și adapteze conduita în conformitate cu aceasta. Invocă cele statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la principiul generalității legilor și arată că interpretarea acestora intră în competența autorităților publice care le aplică, în speță primarul municipiului Ploiești, respectiv a instanței de judecată. Se mai arată că sintagma criticată a fost lămurită în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 889 din 20 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.544/105/2016*, Tribunalul Prahova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost invocată de Elena Ene, Cristian Georgescu, Constantin Radu și Mihaela Dinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind constatarea nulității absolute a unei dispoziții de restituire în natură a unui imobil, în temeiul Legii nr. 10/2001.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat nu îndeplinește nici cerințele constituționale de claritate și previzibilitate a normei legale și nici pe cele statuate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu definește sintagma „construcții ușoare sau demontabile“. În acest sens, se arată că această sintagmă are caracter general, ceea ce poate conduce la interpretări multiple, arbitrare, în ceea ce privește categoriile de construcții ce pot fi considerate ușoare sau demontabile, fiind prejudiciate, în acest mod, drepturile și interesele legitime ale persoanelor care au edificat astfel de construcții, cu respectarea normelor legale în vigoare. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul preeminenței dreptului presupune existența unor legi clare, ale căror norme să nu fie supuse unor interpretări diferite, de natură a afecta securitatea raporturilor juridice, ca urmare a pronunțării unor soluții diferite, asupra aceleiași probleme juridice.7.Tribunalul Prahova – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederea legală criticată este în acord cu principiul constituțional al securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, apreciază că determinarea, în concret, a categoriilor de construcții ușoare și/sau demontabile ține, în realitate, de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.“12.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin (5) privind principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, în jurisprudența sa a statuat că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative și că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia Curții Constituționale nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).14.Cu toate acestea, cu privire la modul de reglementare a normelor, Curtea Constituțională, având în vedere principiul generalității legilor, a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Întinderea noțiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecințe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine, oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat și, mai mult, poate da naștere unei rigidități excesive a reglementării. Prin urmare, existența unor probleme de interpretare și aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate.15.Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că sintagma „construcții ușoare sau demontabile“ este precis exemplificată în pct. 10.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, potrivit cărora: „(…) Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioada determinată, adică autorizația era temporară) (…).“16.Prin urmare, Curtea reține că norma criticată îndeplinește cerințele de precizie și claritate, fiind redactată cu o suficientă precizie, de natură să permită destinatarilor punerea ei în aplicare, aceasta urmând a fi interpretată în raport cu prevederile similare cuprinse în Normele metodologice de aplicare a actului normativ criticat.17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Ene, Cristian Georgescu, Constantin Radu și Mihaela Dinescu în Dosarul nr. 4.544/105/2016* al Tribunalului Prahova – Secția I civilă și constată că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x