DECIZIA nr. 709 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 20 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 28
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 28
ActulREFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 326
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 7REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 7REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 20REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 23REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010
ART. 23REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 24REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 25REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ANEXA 2
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 27REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 755 D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că Legea nr. 176/2010 instituie norme clare, precise și previzibile privind asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, cu consecințele nerespectării lor și că, prin modul în care a fost incriminată infracțiunea analizată, aceasta constituie o formă specială a infracțiunii de fals în declarații. Se menționează că norma de incriminare reglementată prin textul criticat este o normă incompletă care se completează cu dispozițiile art. 326 din Codul penal doar cu privire la tratamentul sancționator. Se arată, de asemenea, că autorul excepției face confuzie între sensul noțiunii de „beneficiar de contract“ și al celei de „beneficiar al unui serviciu efectuat de beneficiarul de contract“, în speță fiind vorba despre soția acestuia. Or, conform legii, acești beneficiari de contract sunt instituțiile publice care încheie acele contracte finanțate din bugetul statului, fie că este vorba despre bugetul local sau de cel central, și indiferent dacă este vorba despre bugetul național sau cel din fonduri externe. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, se arată că acestea nu pot fi aplicate în cauză, întrucât dispoziția legală criticată reprezintă o normă de drept substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procedural.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală din 14 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații, conflict de interese, înșelăciune, fals și uz de fals.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 28 din Legea nr. 176/2010 reglementează infracțiunea de fals în declarații comisă de persoanele care, cu intenție, depun declarații de avere sau declarații de interese care nu corespund adevărului, normă de incriminare care trebuie coroborată cu prevederile pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, care precizează aspectele ce trebuie declarate de titularul declarației de avere sau de interese. Se arată însă că dispozițiile legale criticate conțin sintagme susceptibile de mai multe sensuri, motiv pentru care norma de incriminare analizată este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrară dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză.6.În acest sens, se arată că sintagma „contracte finanțate de la bugetul de stat“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 poate avea sensul de contracte prin care entitățile publice au împrumutat, au întreținut sau au susținut cu bani declarantul, soțul/soția acestuia sau pe rudele sale de gradul I sau poate fi interpretată ca fiind aplicabilă și contractelor de prestări de servicii încheiate cu entități publice care și-au îndeplinit obligațiile contractuale prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe. Pentru aceste motive, se susține că textele criticate încalcă principiul legalității incriminării, astfel cum acesta este prevăzut la art. 7 din Convenție. Este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015.7.De asemenea, se arată că, prin folosirea conjuncției „și“ în cuprinsul sintagmei „de la bugetul de stat, local și din fonduri externe“ prevăzute la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, legiuitorul a reglementat 3 condiții, constând în surse de finanțare, care trebuie îndeplinite cumulativ de contractele care trebuie menționate în declarațiile de avere sau de interese de titularii acestora. Mai mult, se arată că legiuitorul nu a precizat în cuprinsul dispozițiilor legale criticate care sunt fondurile externe din care ar putea fi finanțate contractele la care face referire pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010. În aceste condiții, se arată că, dacă în privința contractelor finanțate din bugetul local sau din bugetul de stat se poate afirma că este vorba despre acele contracte încheiate cu entități publice, în privința contractelor finanțate din fonduri externe, poate fi vorba despre orice contract încheiat chiar între persoane juridice de drept privat. Pentru aceste considerente, se apreciază că sintagma „beneficiar de contract“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 contravine standardelor de calitate a legii penale. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 și 25 ianuarie 2007, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României și Sissanis împotriva României, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015. Se susține, totodată, că această lipsă de previzibilitate a textului criticat încalcă garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil.8.Se mai observă că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 prevăd că infracțiunea de fals în declarații pe care o reglementează se pedepsește potrivit Codului penal, fără a preciza dacă această trimitere are în vedere doar limitele speciale ale pedepselor sau și latura subiectivă a infracțiunii – respectiv ca declarația de avere sau de interese completată de subiectul activ al infracțiunii să aibă ca scop producerea unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe – aspect care este important de stabilit, pentru a putea determina dacă, în lipsa scopului anterior menționat, o faptă dintre cele la care face referire textul criticat constituie sau nu infracțiune. Or, se susține că, în condițiile în care o astfel de faptă constituie infracțiune, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010, este încălcat principiul minimei intervenții.9.În fine, se mai arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu reglementează clar modalitatea de comitere a infracțiunii de fals în declarații, prevăzută la art. 28 din Legea nr. 176/2010, lăsând posibilitatea organelor judiciare de a le interpreta în defavoarea inculpatului și dând naștere la arbitrariu.10.Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se susține că sintagma „contracte finanțate“ din cuprinsul normei criticate trebuie interpretată lato sensu, astfel încât sfera acesteia de aplicare să includă și contractele de prestări de servicii încheiate cu entități publice care și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin contract prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe. Cu privire la folosirea conjuncției „și“ în cuprinsul sintagmei „contractele (…) finanțate de la bugetul de stat, local și din fonduri externe“, prevăzută la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, se arată că este ușor de sesizat că, din eroare, legiuitorul a folosit conjuncția „și“ în locul conjuncției „sau“, intenția sa fiind aceea de a face referire la oricare dintre cele 3 categorii de contracte enumerate. Referitor la sensul sintagmei „beneficiar de contract“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, se arată că acesta rezultă din conținutul anexei anterior menționate, expresia analizată având în vedere persoana care încheie un contract finanțat de la bugetul de stat, local sau din fonduri externe, ori care este încheiat cu societăți cu capital de stat sau la care statul este acționar majoritar sau minoritar, în această ipoteză putându-se afla titularul declarației de avere sau de interese, soțul sau soția acestuia ori o rudă de gradul I. Cu privire la norma de incriminare prevăzută la art. 28 din Legea nr. 176/2010, se menționează faptul că aceasta este o normă incompletă care sancționează penal doar falsul în declarații, prin trimitere la dispozițiile Codului penal, aceasta nefiind susceptibilă de mai multe interpretări, așa cum susține autorul excepției.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care au următorul cuprins: „Fapta persoanelor care, cu intenție, depun declarații de avere sau declarații de interese care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal.“15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, articol al cărui reper constituțional este art. 23 alin. (12).16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 176/2010 reglementează măsuri de natură a asigura integritatea funcționarilor publici în exercitarea funcțiilor și demnităților publice pe care aceștia le dețin. În acest sens, actul normativ criticat prevede obligația funcționarilor publici de a completa și de a depune declarații de avere și de interese al căror conținut este prevăzut în anexa nr. 1 și anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, un mecanism administrativ de control al acestor declarații, precum și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării acestor dispoziții legale.17.În acest context, prevederile art. 28 din Legea nr. 176/2010 reglementează o formă a infracțiunii de fals în declarații, care constă în depunerea, cu intenție, a unor declarații de avere sau a unor declarații de interese care nu corespund adevărului, faptă care este sancționată potrivit Codului penal.18.Astfel, Legea nr. 176/2010, ce reglementează integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și modificarea și completarea altor acte normative, constituie o lege penală specială în raport cu Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în relația dintre cele două acte normative fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant, potrivit căruia norma specială este cea care poate deroga de la norma generală, cea dintâi fiind de strictă interpretare și aplicare; potrivit aceluiași principiu, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială. Așa fiind, dispozițiile art. 326 din Codul penal, care prevăd infracțiunea de fals în declarații, reprezintă norma penală cu caracter general în raport cu art. 28 din Legea nr. 176/2010.19.Această infracțiune are ca element material al laturii obiective faptele de depunere a unor declarații de avere sau a unor declarații de interese care nu corespund adevărului. Din punctul de vedere al laturii subiective, pentru a putea fi reținută comiterea infracțiunii reglementate prin textul criticat, faptele incriminate trebuie să fie săvârșite cu intenție, norma penală analizată nefăcând distincție între forma de vinovăție a intenției directe și cea a intenției indirecte. De asemenea, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 nu fac referire la scopul comiterii faptelor de depunere a unor declarații de avere sau a unor declarații de interese false, aspect ce relevă intenția legiuitorului de a nu condiționa întrunirea condițiilor conținutului constitutiv al infracțiunii analizate de existența, respectiv de probarea unui scop al comiterii faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective.20.Așadar, conform normei de incriminare criticate, faptele de depunere a unor declarații de avere sau a unor declarații de interese false nu trebuie să fie comise în scopul producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, pentru a putea fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 28 din Legea nr. 176/2010, astfel cum sugerează autorul excepției. De altfel, spre deosebire de restul ipotezelor în care poate fi comisă infracțiunea de fals în declarații, astfel cum aceasta este reglementată la art. 326 din Codul penal, ipoteza premisă a comiterii infracțiunii reglementate la art. 28 din Legea nr. 176/2010 este cea a îndeplinirii de către funcționarul public a unei obligații legale, mai exact a obligației de declarare a averii și a intereselor prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010. În aceste condiții, în care declarațiile de avere și cele de interese sunt completate de toate persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, ex lege, apare ca firească sancționarea de către legiuitor a oricărei fapte de depunere a unor declarații false, comisă cu intenție, indiferent de scopul avut în vedere de către funcționarul public care comite o astfel de faptă. Aceasta întrucât, astfel cum rezultă chiar din titlul Legii nr. 176/2010, norma de incriminare criticată are ca finalitate asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care implică desfășurarea de către funcționarii publici prevăzuți la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 a activităților specifice atribuțiilor care le sunt încredințate în condiții de corectitudine, transparență și imparțialitate, aspecte care presupun ca aceștia să dețină doar acele calități și să realizeze doar acele venituri care sunt prevăzute de lege a fi compatibile cu funcțiile pe care le dețin. De altfel, depunerea, cu intenție, a unei declarații de avere sau a unei declarații de interese care nu corespunde adevărului ar putea avea ca finalitate încălcarea de către funcționarul public în cauză a dispozițiilor legale referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile care îi sunt aplicabile în contextul funcției publice pe care o deține. Așa fiind, este firesc ca o astfel de faptă să fie sancționată de către legiuitor, indiferent dacă este comisă cu intenție directă – formă de vinovăție caracterizată prin existența unui scop – sau cu intenție indirectă.21.Curtea reține că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 prevăd că fapta persoanelor care, cu intenție, depun declarații de avere sau declarații de interese care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal. Astfel, textul criticat conține o normă incompletă, de trimitere, potrivit căreia pedeapsa aplicabilă în cazul comiterii faptelor pe care le incriminează este cea prevăzută în Codul penal, aceasta neputând fi alta decât pedeapsa prevăzută la art. 326 din Codul penal pentru infracțiunea de fals în declarații, din a cărei sferă face parte, drept categorie specifică, infracțiunea reglementată la art. 28 din Legea nr. 176/2010, aspect prevăzut expressis verbis în cuprinsul textului criticat, prin sintagma „constituie infracțiunea de fals în declarații“.22.De altfel, din maniera de redactare a texului criticat și, implicit, din interpretarea sa gramaticală, rezultă, în mod evident, intenția legiuitorului de a reglementa, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010, o infracțiune sui generis de fals în declarații, ale cărei elemente constitutive sunt expres definite în cuprinsul normei analizate, – respectiv depunerea de declarații de avere sau de interese care nu corespund adevărului, – faptă care este comisă cu forma de vinovăție a intenției, indiferent dacă aceasta este intenție directă sau indirectă. Așadar, legiuitorul face trimitere, în cuprinsul textului criticat, la dispozițiile Codului penal doar în vederea stabilirii pedepsei pentru fapta anterior menționată, nu și a altor aspecte ale conținutului constitutiv al infracțiunii analizate, cum ar fi cel referitor la scopul comiterii faptei.23.Cu privire la conținutul declarațiilor de avere și al declarațiilor de interese pe care funcționarii publici prevăzuți la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 trebuie să le depună, acesta este prevăzut în anexa nr. 1 – „Declarație de avere“ și, respectiv, în anexa nr. 2 – „Declarație de interese“ la Legea nr. 176/2010.24.În ceea ce privește conținutul declarației de interese, astfel cum arată și autorul excepției, pct. 5 al anexei nr. 2 la Legea nr. 176/2010 face referire la contracte, inclusiv la cele de asistență juridică, de consultanță și civile, obținute sau aflate în derulare în timpul exercitării funcțiilor, mandatelor sau demnităților publice finanțate de la bugetul de stat, local și din fonduri externe ori încheiate cu societăți comerciale cu capital de stat sau unde statul este acționar majoritar/minoritar.25.Referitor la sintagma „contracte finanțate de la bugetul de stat“, astfel cum rezultă din interpretarea gramaticală a pct. 5 din anexa nr. 2 anterior menționată, aceasta are în vedere toate contractele încheiate de funcționarii publici în timpul exercitării funcțiilor, a mandatelor sau a demnităților publice pe care le dețin, precum și contractele aflate în derulare în timpul exercitării de către aceștia a funcțiilor, a mandatelor sau a demnităților publice, inclusiv contractele de asistență juridică, de consultanță și contractele civile, textul criticat nefăcând nicio distincție între cele două categorii de contracte menționate de autorul excepției în argumentele formulate în susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, respectiv între „contracte prin care entitățile publice au împrumutat, au întreținut sau au susținut cu bani declarantul, soțul/soția acestuia sau pe rudele sale de gradul I“ și „contractele de prestări de servicii încheiate cu entități publice care și-au îndeplinit obligațiile contractuale prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe“. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Prin urmare, sunt incluse în sfera de aplicare a pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 toate contractele care corespund criteriilor prevăzute în cuprinsul textului criticat.26.În ceea ce privește sintagma „de la bugetul de stat, local și din fonduri externe“ prevăzută la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, interpretând sistematic și teleologic textul criticat, Curtea constată că, deși legiuitorul a folosit în cuprinsul acesteia conjuncția „și“, intenția sa a fost aceea de a enumera trei categorii distincte de surse de finanțare, mai exact trei categorii distincte de contracte ce trebuie menționate în declarația de interese, și nu de a prevedea trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ. Doar această interpretare permite excluderea din rândul activităților funcționarilor publici a oricăror interese incompatibile cu funcțiile pe care le dețin.27.Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu exigențele impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la calitatea legii, și de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție și de dispozițiile art. 7 din Convenție. Astfel, prevederile legale criticate permit destinatarilor legii să determine conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în declarații, reglementate la art. 28 din Legea nr. 176/2010, la nevoie prin apelarea la servicii de consultanță de specialitate, să își adapteze conduita la exigențele legii penale și să prevadă consecințele nerespectării acesteia. În acest sens este atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii penale. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 7 paragraful 1 din Convenție, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Potrivit aceleiași jurisprudențe, semnificația noțiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. S-a reținut, totodată, că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă; s-a menționat că este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea hotărârile din 15 noiembrie 1996, 24 mai 2007 și 20 ianuarie 2009, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragrafele 29 și 35, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33-35, și Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragrafele 107- 109, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 30).28.Referitor la încălcarea, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că dreptul la un proces echitabil este un drept fundamental ale cărui garanții se asigură prin norme din domeniul dreptului procesual, or textul criticat constituie o normă de drept penal substanțial, motiv pentru care dispozițiile constituționale anterior menționate nu sunt aplicabile în prezenta cauză.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x