DECIZIA nr. 708 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 863 din 28 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 481 25/06/2020
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 11REFERIRE LALEGE 9 20/02/2004
ART. 11REFERIRE LAPROTOCOL 31/05/2001
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 15/11/2000
ART. 11REFERIRE LALEGE 116 03/07/1997
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 28/06/1978
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 196 31/10/2019 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 14
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 18REFERIRE LALEGE 196 31/10/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 421 15/10/2013
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 31/05/2001
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 15/11/2000
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 28/06/1978
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 238 10/06/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 26 18/01/2012
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 99 25/02/2020
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 567 12/07/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 14
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 57
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 14
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 97 25/02/2020
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 685 28/06/2012
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 20 24/01/2002
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 62 21/10/1993
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Treitel Leopold Sorin în Dosarul nr. 1.829/112/2020 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.003D/2022.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, menționând în acest sens Decizia nr. 481 din 25 iunie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.829/112/2020, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Treitel Leopold Sorin într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ. Din dosarul cauzei transmis de Curtea de Apel Cluj, Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul Dosarului nr. 2.003D/2022, rezultă că reclamantului, autor al excepției, i-a fost refuzată autorizarea pentru a deține, folosi arme și muniții letale și neletale, întrucât autoritatea competentă, pe baza informațiilor specifice, a apreciat că persoana în cauză prezintă pericol pentru ordinea publică și pentru viața și integritatea corporală a persoanelor motivat de faptul că a fost cercetat în trei dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și, astfel, nu prezintă garanțiile adecvate pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanei vizate. Totodată, se apreciază că acestea nu prevăd în mod concret natura datelor și informațiilor existente la organele competente care pot determina calificarea unei persoane ca fiind un pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor și nici organele competente să culeagă astfel de informații. 6.Prin formularea lor ambiguă, dispozițiile criticate lasă loc unor interpretări abuzive ale legii de către organele abilitate să le pună în aplicare, mai ales că nu se înțelege în mod concret care este pericolul avut în vedere de legiuitor și de ce datele și informațiile menționate atrag o asemenea sancțiune.7.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că nu poate fi reținută o încălcare a principiului securității raporturilor juridice ca urmare a nerespectării standardelor de claritate și previzibilitate. Prevederile legale criticate sunt suficient de clare, astfel încât să poată permite instanței judecătorești o analiză temeinică prin raportare la aspectele fiecărei cauze în parte. De altfel, ține de conținutul fiecărei legi un anumit grad de generalitate, având în vedere categoria mare de subiecte cărora li se adresează. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care a statuat că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută.8.Instanța apreciază că textul legal criticat nu contravine nici principiului reglementat de art. 16 din Constituție. Dispoziția legală contestată reprezintă o opțiune exclusivă a legiuitorului, care instituie criteriile în funcție de care urmează să fie stabilit dreptul persoanelor de a deține arme letale, criterii aplicabile pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, supuse cenzurii instanței de contencios administrativ. Norma legală se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în aria sa de incidență, fără a putea fi extinsă la alte situații care nu intră sub reglementarea acestui text de lege. De altfel, principiul egalității nu presupune uniformitate, ci aplicarea unui tratament juridic egal unor situații egale și aplicarea unui tratament juridic diferit dacă situațiile în care se află persoanele vizate sunt diferite.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 10.Guvernul susține că excepția invocată este neîntemeiată și arată în punctul său de vedere că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, respectiv în vederea transpunerii Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme. Potrivit art. 3 din această directivă, statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de directivă.11.De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adoptat la New York la 31 mai 2001, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004.12.Se mai arată că prevederile legale criticate sunt îndeajuns de clare, noțiunea de pericol/pericol social neputând fi reglementată cu o precizie absolută, iar măsurile luate de autoritățile administrative sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.13.De asemenea, aceleași prevederi criticate nu contravin principiului egalității în drepturi, având în vedere că acestea se aplică, în mod unitar, tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei criticate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014 și modificată prin art. I pct. 18 din Legea nr. 196/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, și care au următorul cuprins: – Art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004: „(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: […] f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor;“.17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componența sa privind calitatea legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. 18.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative de principiu reglementată la art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 (inclusiv anterior modificării intervenite prin Legea nr. 196/2019), constatând constituționalitatea acestora.19.Astfel, prin Decizia nr. 481 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021, paragrafele 16, 17, 19, 20-22, 27 și 28, Curtea a reținut că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, în vederea transpunerii Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din această directivă, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (…)“. Mai mult, Directiva 91/477/CEE a Consiliului, la art. 5 alin. (1) lit. b) enumeră printre condițiile obligatorii pentru achiziționarea și deținerea de arme de foc inclusiv pe aceea ca persoana care solicită un astfel de permis să nu fie susceptibilă de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alții, pentru ordinea publică sau siguranța publică. În privința conținutului sintagmei „un pericol pentru propria persoană sau pentru alții, pentru ordinea publică sau siguranța publică“, Directiva 91/477/CEE a Consiliului prevede expres în teza finală a art. 5 alin. (1) lit. b) că „se consideră că existența unei condamnări pentru săvârșirea cu intenție și cu violență a unei infracțiuni indică un astfel de pericol“.20.Astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adoptat la New York la 31 mai 2001, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).21.De asemenea, Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unitățile Ministerului Administrației și Internelor în activitățile de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice (în prezent abrogată) transpune în legislația națională Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 350 din 30 decembrie 2008, și creează cadrul juridic necesar aplicării art. 24-32 din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 210 din 6 august 2008. Astfel cum reiese din Legea nr. 238/2009, obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie unele aspecte legate de prelucrarea datelor cu caracter personal de către structurile/unitățile Ministerului Administrației și Internelor în activitățile de prevenire, cercetare și combatere a infracțiunilor, precum și de menținere și asigurare a ordinii publice.22.Referitor la criteriile privind calitatea legii, Curtea în jurisprudența sa a reținut că actele normative trebuie să respecte principiul legalității, care impune obligația ca normele adoptate să fie precise, clare și previzibile. Astfel, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Așadar, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele ce pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, aceasta trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Astfel, sunt respectate cerințele de precizie și previzibilitate atunci când destinatarul normei juridice este capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia.23.Or, cu privire la noțiunea de pericol pentru ordinea publică, prin Decizia nr. 99 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 22 mai 2020, paragraful 20, Curtea a reținut că aceasta desemnează o stare de fapt, și nu un fapt, ce ar putea periclita în viitor relațiile sociale referitoare la suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, la persoană, drepturile și libertățile acesteia, la proprietate (detenția și posesia bunurilor mobile și imobile), precum și la întreaga ordine de drept.24.Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea, precizia și previzibilitatea legii, prin Decizia nr. 567 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1016 din 19 decembrie 2016, paragraful 22, Curtea a constatat că prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) și cele ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 sunt îndeajuns de clare, noțiunea de pericol/pericol social neputând fi reglementată cu o precizie absolută, măsurile luate de autoritățile administrative fiind supuse cenzurii instanței de contencios administrativ. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).25.Raportând considerentele de principiu mai sus enunțate la prevederile criticate, Curtea a observat în Decizia nr. 481 din 25 iunie 2020, precitată, că acestea sunt clare, precise și previzibile, stabilind că pentru acordarea autorizației de procurare a armelor letale, precum și a autorizației de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C, persoanele care solicită asemenea autorizații trebuie să îndeplinească anumite condiții, cumulativ, printre care se regăsește și aceea de a nu prezenta pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente, potrivit prevederilor legale în materie.26.Față de această împrejurare, Curtea a constatat că este obligația legiuitorului să adopte reglementări privind gestionarea de către autoritățile publice îndrituite a aspectelor care să contribuie la evaluarea unei persoane, cum ar fi deținerea unor informații de către organele competente în legătură cu anumite fapte săvârșite, pentru a putea aprecia dacă persoana în discuție prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor și, în consecință, raportat la speța de față, dacă i se poate acorda autorizația de procurare a armelor letale sau neletale. Or, această evaluare poate fi efectuată numai conform datelor și informațiilor existente la organele competente. În lumina datelor și informațiilor pe care le deține, autoritatea competentă (autoritatea administrativă, instanța judecătorească) nu poate fi obligată de plano să constate îndeplinirea condiției de la art. 14 alin. (1) lit. f), ci, dimpotrivă, această analiză intră în marja de apreciere a autorității să stabilească dacă persoana care solicită o astfel de autorizație prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.27.Având în vedere că societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai amplu și cu ramificații transfrontaliere, context în care regimul armelor și munițiilor necesită o reglementare specială din partea statului, inclusiv în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele pentru a putea procura, deține, purta și folosi arme letale și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare acestora, asemenea dispoziții legislative precum cele criticate în prezenta cauză devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni (ad similis, a se vedea Decizia nr. 97 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 mai 2020, paragraful 15).28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.29.Referitor la principiul egalității în drepturi, menționat în susținerea excepției de neconstituționalitate, printr-o jurisprudență constantă, Curtea a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Ca urmare, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002). Nesocotirea principiului egalității are drept consecință neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia. Curtea Constituțională a mai stabilit că discriminarea se bazează pe noțiunea de „excludere de la un drept“ (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012). În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60, Hotărârea din 16 martie 2010, pronunțată în Cauza Carson și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 61). Or, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.30.În aceste condiții nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea și previzibilitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în fața legii ori ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului.31.Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție, care prevăd prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din dreptul intern, Curtea constată că aceste norme constituționale nu au incidență în materia supusă controlului, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susțină criticile formulate.32.Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reține că prin Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, precitată, Curtea, examinând sistematic prevederile Constituției, respectiv ale titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, a concluzionat că dreptul de a obține permis de armă nu este un drept constituțional, nefiind prevăzut în Constituție, acesta fiind, prin urmare, reglementat prin lege, singura care stabilește limitele de exercitare, inclusiv condițiile care, pe de o parte, să asigure exercitarea acestui drept, iar, pe de altă parte, să nu permită accesul facil la procurarea armelor letale de către persoane care prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Or, această stare de pericol ține de competența exclusivă a organelor competente să o analizeze, potrivit legii, iar instituirea ei în cadrul condițiilor pentru acordarea autorizației de procurare a armelor letale, precum și pentru procurarea și înstrăinarea armelor neletale este pe deplin justificată prin raportare la domeniul de reglementare și scopul legii criticate, măsura legală fiind determinată de rațiuni evidente ce țin în primul rând de opțiunea legiuitorului în materia regimului armelor și munițiilor. 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Treitel Leopold Sorin în Dosarul nr. 1.829/112/2020 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x