DECIZIA nr. 706 din 15 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 22 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ART. 5REFERIRE LALEGE 283 18/11/2015
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ART. 5REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 330 12/06/2014
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 11REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ART. 11REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 11REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 19
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 80
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 14REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 13
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 80
ART. 15REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 15REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 13
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 80
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 465 23/09/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 438 08/07/2014
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 13
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 80
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 39
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea-Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 39 din aceasta, excepție ridicată de Ioan Paul Chiș în Dosarul nr. 44.563/3/2016 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 698D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința nr. 318 din 20 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 44.563/3/2016, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și a prevederilor art. 39 din aceasta. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Ioan Paul Chiș, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect obligația de a face, și anume recunoașterea dreptului autorului excepției de neconstituționalitate, procuror detașat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii (dusîntors) și emiterea unui act favorabil, prin care să se aprobe decontarea cheltuielilor de transport solicitate, în cuantum de 420 lei, precum și despăgubiri egale cu dobânda legală aferentă cheltuielilor solicitate.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, în calitate de procuror detașat, decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii dus-întors. Se susține, în esență, că măsura reducerii dreptului la decontarea cheltuielilor de transport de la 6 călătorii dus-întors la 3 călătorii dus-întors a fost instituită inițial pentru anul 2012, prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, iar ulterior a fost prelungită succesiv, până în prezent. Pentru anii 2015 și 2016, măsura a fost prelungită prin art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Se mai arată că, în motivarea prezentată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, nu există nicio urgență și nici nu este vreo situație extraordinară care să justifice prelungirea măsurilor luate în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pentru anul 2016, mai ales că indicatorii economici previzionau o creștere economică pentru următorii ani. Mai mult decât atât, intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2015, prin care s-au majorat salariile bugetarilor, relevă faptul că situația financiară dificilă care a impus adoptarea măsurilor în discuție în anul 2012 s-a schimbat și, pe cale de consecință, nicio măsură de restrângere a drepturilor luată în considerarea acesteia nu se mai justifică. Invocând jurisprudența Curții Constituționale privind condițiile pentru emiterea unei ordonanțe de urgență, consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu a fost adoptată în contextul unei situații de fapt obiective și cuantificabile, întrucât adoptarea în anul 2014 a unei măsuri pentru anul 2016 nu poate fi considerată în mod rezonabil în nicio circumstanță o situație extraordinară obiectivă. Mai mult, „este imposibil să se calculeze cu maximă precizie care va fi impactul asupra deficitului bugetului general consolidat în anul 2016, având în vedere că se jonglează cu două variabile, respectiv produsul intern brut și deficitul bugetar, care se calculează în funcție de parametri exacți, concreți și prestabiliți, necunoscuți la momentul decembrie 2014“.6.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că ordonanța de urgență este un act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, iar adoptarea acesteia se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 330 din 12 iunie 2014.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia și reținut în dispozitivul actului de sesizare al instanței de judecată, îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, precum și prevederile art. 39 din aceasta. Din examinarea criticilor formulate de autorul excepției, Curtea reține însă că obiect al excepției îl reprezintă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum și dispozițiile art. 39 din aceasta, în special, dispoziții care au următorul conținut, astfel cum au fost rectificate: „Prevederile art. 19 lit. b) și c) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anii 2015 și 2016.“ Art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, la care face referire textul de lege criticat, are următorul conținut: „În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative: […] c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“ Art. 80 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: „Judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în țară dusîntors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.“12.Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de recunoaștere a dreptului autorului excepției de neconstituționalitate, procuror detașat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la decontarea cheltuielilor de transport aferente celei de-a patra călătorii (dus-întors) și emiterea unui act favorabil.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost invocată în cadrul unei acțiuni prin care reclamantul – autor al excepției, procuror delegat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a solicitat recunoașterea dreptului său la decontarea cheltuielilor de transport aferente „celei de-a patra călătorii (dus-întors) între localitatea unde își desfășoară activitatea (București) și localitatea de domiciliu (Zalău)“. Curtea observă că temeiul de drept pentru acordarea dreptului la decontarea cheltuielilor de transport, în cazul magistraților detașați sau delegați în altă localitate decât cea în care își au domiciliul, îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, dispoziții în vigoare, potrivit cărora „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi: […] c) decontarea, în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, după caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, în situația în care deplasarea se face cu autoturismul. Decontarea transportului nu se acordă în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparține instituției“. Or, autorul excepției a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, potrivit căreia, în anii 2015 și 2016, s-au acordat doar 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple dintre călătoriile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (potrivit căruia „Judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul“).15.Curtea constată că, potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004, magistrații au dreptul la decontarea, anual, a 6 călătorii în țară dus-întors, iar, potrivit dispozițiilor criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, acest drept a fost limitat la 3 călătorii în țară dus-întors, anual. Pentru situația specială a magistraților care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, legiuitorul a prevăzut în art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 decontarea în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună. Prin urmare, dreptul la decontarea cheltuielilor de transport ale magistraților, drept prevăzut de art. 80 din Legea nr. 303/2004, are caracter general, iar, pe de altă parte, dreptul prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 este un drept special al magistraților detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu și are un conținut diferit.16.Referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014).17.Așa cum rezultă din sentința de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, acțiunea privind recunoașterea dreptului la cea de-a patra călătorie dusîntors, pe lună, între localitatea unde își desfășoară activitatea (București) și localitatea de domiciliu (Zalău), acțiune în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, întrucât autorul excepției de neconstituționalitate era, la data invocării acesteia, procuror delegat în altă localitate decât cea de domiciliu. Având în vedere acestea, nu se poate susține în mod pertinent existența unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, între textul de lege criticat, ce privește limitarea la 3 călătorii în țară dus-întors, anual (dintre cele 6 călătorii prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004), și obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, și anume recunoașterea dreptului la cea de-a 4 călătorie dus-întors, pe lună, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006.18.În aceste condiții, Curtea constată, în temeiul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum și a art. 39 din aceasta, în special, este inadmisibilă.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblu, precum și ale art. 39 din aceasta, în special, excepție ridicată de Ioan Paul Chiș în Dosarul nr. 44.563/3/2016 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x