DECIZIA nr. 704 din 6 octombrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 106 din 1 februarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 206 28/05/2020
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1029 08/10/2008
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 472 22/04/2008
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 521 30/06/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 206 28/05/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 75 18/02/2020
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 428 04/07/2019
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 3
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 72 05/02/2008
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 31REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 35REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 35REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 37REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 521 30/06/2020
ART. 38REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 79
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 101 16/03/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Georgeta Roșu și Dan Roșu în Dosarul nr. 8.531/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 149D/20192.La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 150D/2019, nr. 152D/2019 și nr. 153D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și a celor cuprinse în capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Ildiko Magdalena Kocsis, de Nicoleta Marcela Cotcoriciu și de Corneliu Gheorghe în dosarele nr. 593/83/2018, nr. 2.986/2/2018 și nr. 2.990/2/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul similar al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 150D/2019, nr. 152D/2019 și nr. 153D/2019, la Dosarul nr. 149D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 206 din 28 mai 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 2.616 din 6 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.531/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Georgeta Roșu și Dan Roșu într-o cauză având ca obiect „anularea unui act administrativ – Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 8 din 9 octombrie 2017“.8.Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 593/83/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Ildiko Magdalena Kocsis într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.9.Prin Încheierea din 18 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.986/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Nicoleta Marcela Cotcoriciu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.10.Prin Încheierea din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.990/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Corneliu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt formulate critici intrinseci și extrinseci de neconstituționalitate. Astfel, sub aspect intrinsec, autorii excepției susțin, în esență că, în urma deciziei de reîncadrare, având ca temei prevederile legale criticate, salariul specialiștilor IT din sistemul judiciar a fost drastic diminuat cu aproximativ 55%-60% față de nivelul avut în luna decembrie 2017. Astfel, prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 blochează în mod discriminatoriu orice altă majorare salarială ulterioară și care se prezumă a se acorda întregului personal din sistemul bugetar. Această prevedere, pe lângă reducerea drastică prevăzută de noua grilă de salarizare, conduce la încă o reducere majoră datorată trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat. În fapt, aplicarea art. 38 alin. (6) din legea-cadru conduce la blocarea majorării salariale compensatorii de 25%, prevăzute la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru toate celelalte categorii profesionale. Această modificare contrazice principiile sistemului de salarizare, enunțate în secțiunea a 2-a a Legii-cadru nr. 153/2017 și anume, principiul nediscriminării, principiul egalității, principiul importanței sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, principiul ierarhizării, pe orizontală și pe vertical, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate.12.Reducerea salariului cu aproape de 60% pentru viitor și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea bunurilor.13.Autorii susțin că prevederile legale criticate care determină diminuarea salariului nu respectă exigențele art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, salariul fiind o componentă a dreptului fundamental la muncă. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 și arată că prevederile din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017, prin care se stabilește salarizarea informaticienilor din sistemul justiției, prin reducerea salariilor în plată ale personalului deja încadrat pe aceste funcții, sunt neconstituționale, impunându-se garantarea menținerii nivelului în plată, fără a aduce atingere dreptului constituțional al legiuitorului de a stabili sistemul de salarizare.14.Autorii mai susțin că există o vădită discriminare între specialiștii IT din cadrul parchetelor și ceilalți specialiști din cadrul acelorași parchete ale căror salarii nu numai că nu s-au diminuat, dar au și beneficiat de creșteri salariale, cu atât mai mult cu cât specialiștii IT sunt singura categorie din Familia „Justiție“ căreia i s-a diminuat drastic salariul, fără ca această măsură să aibă caracter temporar.15.Sub aspect extrinsec, în susținerea încălcării art. 61 și art. 75 din Constituție de către Legea-cadru nr. 153/2017, este invocată încălcarea competenței primei Camere sesizate (Camera Deputaților), care nu a dezbătut textul și soluțiile adoptate de Senat, cu referire la modificările adoptate după votul din Plenul Camerei Deputaților, precum și a principiilor constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul bicameralismului, spre exemplu, Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008 sau Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Astfel, în forma finală a legii, care a fost promulgată, specialiștii IT sunt din nou asimilați grefierilor, deși în forma legii adoptată de Senat, aceștia au fost excluși în totalitate din lege. De asemenea, se susține și încălcarea art. 79 din Constituție, deoarece Consiliului Legislativ i s-a solicitat avizul pentru un proiect de lege care diferă esențial de formele legii adoptate de Plenul celor două Camere.16.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 149D/2019, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în măsura în care se reține că aplicarea prevederilor legale contestate, prin care s-a realizat o diminuare semnificativă a salariului numai cu privire la o categorie profesională și numai cu privire la specialiștii IT din instanțe, nu și la cei din parchete, contravine prevederilor constituționale invocate.17.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 150D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.18.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 152D/2019, se limitează la analiza admisibilității excepției de neconstituționalitate și apreciază că exprimarea opiniei instanței este obligatorie, față de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, și anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța judecătorească are facultatea de a formula o opinie.19.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 153D/2019, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.20.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“, în special cele cuprinse la nr. crt. 1-4 și 7-9, din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, având în vedere criticile de neconstituționalitate de natură extrinsecă asupra Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea reține ca obiect al excepției și Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său.24.Prevederile capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“, iar prevederile cuprinse la nr. crt. 1-4, 7-9 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie salariul de bază și coeficientul specific funcțiilor de specialiști în domeniul IT din instanțe și parchete. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“25.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului și art. 79 privind Consiliul Legislativ. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.26.Examinând excepția de neconstituționalitate, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la salarizarea specialiștilor IT din instanțe și parchete, astfel cum aceasta este reglementată prin capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a mai analizat critici de neconstituționalitate similare (a se vedea spre exemplu, Decizia nr. 428 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, Decizia nr. 75 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 2 iunie 2020, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 206 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 14 august 2020 sau Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020.27.Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă vizând instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea a reținut că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui. Includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi.28.În plus, opțiunea legiuitorului în materia salarizării specialiștilor IT este justificată având în vedere și prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, potrivit cărora „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.“29.Totodată, Curtea a reținut că acceptarea criticilor de neconstituționalitate formulate ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare. Or, neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate. Această soluție de principiu se regăsește, de exemplu, în Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau în Decizia nr. 72 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008.30.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea a precizat că prevederile legale criticate nu au semnificația restrângerii exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție.31.În același timp, referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că aceste dispoziții legale au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.32.Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a statuat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.33.În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție.34.Referitor la invocarea dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale invocate.35.În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat. Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare.36.Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.37.În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.38.În continuare, cu privire la criticile extrinseci referitoare la încălcarea de către Legea-cadru nr. 153/2017 a prevederilor art. 61 și ale art. 75 din Constituție, respectiv a principiului bicameralismului, Curtea reține că și acestea au mai fost analizate în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, precitată).39.Astfel, pornind de la considerentele reținute în jurisprudența sa referitoare la principiul bicameralismului, Curtea a observat că, urmând procedura parlamentară, propunerea legislative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017 și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deși există unele diferențe între formele analizate de Senat și, respectiv, de Camera Deputaților, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conținut juridic între acestea și nicio configurație semnificativ diferită între forma adoptată de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este același cu cel al legii adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În aceste condiții, ținând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaților nu modifică substanțial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configurația propunerii legislative, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 61 și art. 75 din Constituție.40.În ceea ce privește susținerea privind încălcarea art. 79 din Constituție, Curtea a reținut că nu există obligația de a se solicita avizarea din partea Consiliului Legislativ ori de câte ori proiectul de lege/propunerea legislativă suferă diverse modificări în Camera de reflecție sau în cea decizională, și că ține de opțiunea președintelui comisiei parlamentare sesizate în fond să formuleze o asemenea cerere (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020).41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.42.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgeta Roșu și Dan Roșu, de Ildiko Magdalena Kocsis, de Nicoleta Marcela Cotcoriciu și de Corneliu Gheorghe în dosarele nr. 8.531/2/2017, nr. 593/83/2018, nr. 2.986/2/2018 și nr. 2.990/2/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile capitolului II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“, în special cele cuprinse la nr. crt. 1-4 și 7-9, din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și Legea-cadru nr. 153/2017, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x