DECIZIA nr. 703 din 28 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Ciprian Moraru în Dosarul nr. 8.090/202/2018/a1 al Judecătoriei Călărași și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 775D/2019. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza a doua și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, întrucât dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția. Arată că, în cauza penală, anterior dispunerii soluției de clasare nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, așa încât judecătorul de cameră preliminară nu poate pronunța vreuna dintre soluțiile prevăzute de art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală. Totodată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală, întrucât acestea nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.090/202/2018/a1, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionuț Ciprian Moraru în soluționarea plângerii formulate împotriva Ordonanței de clasare din 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.037/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia reține, în esență, că, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, verificarea soluției atacate realizându-se pe baza lucrărilor, a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale poate fi supusă controlului judecătoresc, prin formularea de cereri și ridicarea de excepții, exclusiv în situația în care în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală. De asemenea, reține că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, posibilitatea excluderii probelor nelegal administrate și, după caz, a sancționării potrivit art. 280-282 din același cod a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii este recunoscută de judecătorul de cameră preliminară numai în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a urmăririi penale. Susține că această diferențiere între cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și cele în care nu a fost luată o astfel de măsură, sub aspectul posibilității verificării de către judecătorul de cameră preliminară a legalității efectuării urmăririi penale ori a administrării probelor, este artificială și încalcă principiile constituționale invocate. Susține, totodată, că se instituie, fără niciun temei, o discriminare între petenții și intimații din cauze în care se contestă soluția de clasare, exclusiv în funcție de criteriul punerii în mișcare a acțiunii penale în cauzele respective, deși în ambele situații judecătorul de cameră preliminară trebuie să aibă posibilitatea de a analiza plângerea în mod exhaustiv și sub aspectul temeiniciei, dar și al legalității soluției contestate și de a dispune măsuri în consecință. … 6.Judecătoria Călărași opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, analizând compatibilitatea acestei căi de atac cu principiul constituțional al liberului acces la justiție, invocă considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 1.558 din 6 decembrie 2011 și arată că politica penală și rațiunile acesteia sunt de competența exclusivă a legiuitorului, acesta din urmă fiind singurul în măsură să determine întinderea controlului pe care instanța îl poate efectua cu ocazia soluționării unei căi de atac. Astfel, apreciază că instituirea unui control și a unor soluții diferențiate în privința plângerilor împotriva soluției de clasare în funcție de etapa în care procurorul a dispus soluția, respectiv pentru cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru cauzele în care nu s-a efectuat acest act procesual, nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție al persoanelor vizate de dosarul penal, ci o opțiune de politică penală a legiuitorului.  … 7.Apreciază că rațiunea instituirii acestui control diferențiat transpare cu evidență din lecturarea dispozițiilor legale care prevăd soluțiile ce pot fi dispuse de către judecătorul de cameră preliminară în urma soluționării plângerii, respectiv art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală. Consideră că, de vreme ce legiuitorul permite dispunerea unei soluții de începere a judecății în cauzele în care, anterior dispunerii soluției de clasare, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, fără a se mai parcurge procedura camerei preliminare, este firesc să se permită judecătorului de cameră preliminară să verifice, cu ocazia soluționării plângerii împotriva soluției de clasare, legalitatea, nemaiexistând un moment procesual în care să poată interveni o asemenea verificare în cursul judecății. În schimb, atunci când în cauza penală nu a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune doar una dintre următoarele soluții: să respingă plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată ori să o admită și să dispună fie trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală sau pentru a pune în mișcare acțiunea penală, fie schimbarea temeiului de clasare, fără a exista posibilitatea începerii judecății. Așadar, chiar dacă verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale nu are loc cu această ocazie, în ipoteza admiterii plângerii, urmată de completarea urmăririi penale și de dispunerea de către procuror a unei soluții de trimitere în judecată, cauza va parcurge faza camerei preliminare, existând cadrul procesual de drept comun pentru controlul de legalitate a probelor și actelor de urmărire penală. … 8.În ceea ce privește compatibilitatea textelor legale criticate cu art. 16 alin. (1) din Constituție, invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 și apreciază că egalitatea de tratament se impune numai în situațiile în care circumstanțele de fapt nu diferă în mod substanțial. Observă că, în ipoteza dată, diferența dintre părțile dintr-un dosar în care se soluționează o plângere împotriva unei soluții de clasare într-o cauză în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și părțile unui dosar în care se soluționează o plângere împotriva unei ordonanțe de clasare dispusă într-o cauză în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală se rezumă la diferența dintre persoanele care nu au nicio calitate procesuală, urmărirea penală fiind efectuată in rem, ori au calitatea de suspecți, când s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de aceștia, pe de o parte, și persoanele care au dobândit calitatea de inculpați, pe de altă parte. Astfel, apreciază că situațiile în care se încadrează cele două categorii de persoane menționate sunt în mod substanțial diferite, raportat la drepturile procesuale pe care le au acestea și la posibilitatea unei eventuale trimiteri în judecată, raportat la natura soluțiilor ce pot fi dispuse, conform art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, motiv pentru care apreciază că se impune instituirea unui tratament diferențiat în privința întinderii controlului jurisdicțional pe care îl poate realiza judecătorul de cameră preliminară în ceea ce privește plângerea împotriva soluției de clasare.  … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (2) și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare și dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. […] (7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: […] 2. verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și: […].“ … 13.Autorul susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține – astfel cum rezultă din încheierea de sesizare – că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași cu nr. 8.090/202/2018, autorul excepției a formulat, în data de 6 decembrie 2018, plângere împotriva Ordonanței de clasare a cauzei din 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.037/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași. În motivarea plângerii, autorul excepției a arătat că, prin ordonanța atacată, procurorul a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată sub aspectul infracțiunilor de distrugere, tulburare de posesie, fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție. În aceeași plângere, autorul a arătat că, în cursul urmăririi penale, nu s-a făcut anchetă penală, nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții indicați și din această cauză nu s-a pus în mișcare și nu s-a exercitat acțiunea penală, cu toate că a depus probe din care rezultă atât bănuiala, cât și suspiciunea rezonabilă că s-au săvârșit infracțiunile și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală care să împiedice procesul penal. … 15.Analizând contextul în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată și modalitatea în care aceasta a fost motivată, Curtea constată că în speță este incidentă una dintre cauzele de inadmisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate expres consacrate de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv lipsa legăturii excepției de neconstituționalitate cu cauza în care a fost ridicată. … 16.Astfel, interpretând dispozițiile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată această excepție (Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015; Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014).  … 17.Față de aceste considerente, rezultă că eventualele critici referitoare la o interpretare într-un sens neconstituțional a dispozițiilor art. 341 alin. (1) teza a doua și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală sunt susceptibile de analiză pe fond numai în cauze în care acestea sunt aplicabile/aplicate de către instanță, așadar, acolo unde în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Câtă vreme în cauză nu subzistă o astfel de ipoteză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (1) teza a doua și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată și motivată, nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată și, prin urmare, aceasta este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992.  … 18.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată că au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, prin deciziile nr. 529 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, nr. 530 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 13 noiembrie 2017, nr. 41 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 21 aprilie 2020, și nr. 119 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 11 mai 2021, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. … 19.Prin Decizia nr. 41 din 4 februarie 2020, mai sus menționată, paragrafele 24-28, Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/ netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, Curtea nu a primit critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept. Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. Potrivit jurisprudenței Curții, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). … 20.De asemenea, prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, paragraful 23, Curtea a constatat că textul criticat nu contravine nici prevederilor constituționale ale art. 24, petentul și intimații beneficiind de garanțiile realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin dispozițiile de lege criticate. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală, poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare. … 21.Cât privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile de lege criticate, a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), Curtea – prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, citată anterior, paragraful 24 – a reținut că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, citată anterior, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). În același sens este și Decizia nr. 529 din 11 iulie 2017. … 22.Referitor la aceeași soluție legislativă care nu permite judecătorului de cameră preliminară să verifice legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și să excludă probele nelegal administrate sau să sancționeze actele de urmărire penală conform art. 280-282 din Codul de procedură penală, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, prin Decizia nr. 529 din 11 iulie 2017, precitată, paragrafele 29-32, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale invocate, câtă vreme petentul are deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu posibilitatea formulării de către inculpat a unor cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Faptul că aceste drepturi fundamentale nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate rezultă și din reglementarea, prin dispozițiile art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate să dispună, motivat, fie trimiterea cauzei procurorului pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală [art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori a schimba temeiul de drept al soluției de clasare dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) și art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desființarea soluției și începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situații, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație care va fi soluționată, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. De altfel, Curtea a reținut că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară va putea verifica, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționa potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil. … 23.Mai mult, în paragraful 17 al Deciziei nr. 119 din 2 martie 2021, Curtea a reținut că verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și posibilitatea excluderii probelor nelegal administrate ori, după caz, sancționarea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, potrivit art. 280-282, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sunt justificate și de posibilitatea pe care o are judecătorul de cameră preliminară de a dispune una dintre soluțiile reglementate la lit. b)-d) ale pct. 2 al alin. (7) al art. 341 din Codul de procedură penală, respectiv admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei, motivat, la procuror pentru a completa urmărirea penală [lit. b)], admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și dispunerea începerii judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [lit. c)], respectiv admiterea plângerii și schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [lit. d)]. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) teza a doua și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Ciprian Moraru în Dosarul nr. 8.090/202/2018/a1 al Judecătoriei Călărași. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 341 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Călărași și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește