DECIZIA nr. 702 din 15 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. b) și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Ioan Șița în Dosarul nr. 38.204/3/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 368D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 3.319 din 19 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 38.204/3/2015, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. b) și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014. Excepția a fost invocată de reclamantul Ioan Șița în cadrul soluționării cauzei de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei emise în anul 2015 de președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) privind actualizarea sumelor acordate, cu titlu de compensație, prin decizia din 2009 emisă de A.N.R.P. prin care a fost validată hotărârea din anul 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că efectuarea plății despăgubirilor în mod eșalonat, așa cum este prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, nu îndeplinește condiția privind acoperirea eventualei devalorizări până la achitarea ultimei tranșe din suma datorată, condiție care trebuie să fie respectată pentru ca mecanismul eșalonării plății să poată fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Se mai susține că prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 se ajunge la acordarea de despăgubiri diferite pentru bunuri evaluate la aceeași valoare și la aceeași dată, în funcție de momentul emiterii de către A.N.R.P. a deciziei de plată, care nu a fost urmată de plata efectivă și în baza căreia A.N.R.P. emite dispoziție de actualizare, la nivelul lunii decembrie 2014 (adică înainte de prima tranșă acordată în luna ianuarie 2015). Aceste diferențe apar pentru că art. 9 lit. b) din Legea nr. 164/2014 prevede că actul administrativ prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor este decizia de plată emisă de A.N.R.P. înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 și pentru că art. 10 alin. (4) din același act normativ prevede că actualizarea începe de la momentul emiterii acestei decizii și totodată schimbă tipul de actualizare, introducând ca reper indicele de creștere a prețurilor de consum, spre deosebire de Legea nr. 9/1998, care prevede că actualizarea despăgubirilor se face în raport cu coeficientul de creștere a câștigurilor salariale medii nete. Așadar, cuantumul despăgubirilor diferă în funcție de data emiterii deciziei de plată prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor și de la care începe actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Astfel, se creează diferențe, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, atât între destinatarii dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, cât și între aceștia și destinatarii dispozițiilor art. 7 alin. (4) și (5) din aceeași lege, în cazul cărora sunt menținute dispozițiile Legii nr. 9/1998 cu privire la actualizarea despăgubirilor. … 6.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 986 din 30 septembrie 2008. Problema de drept a plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate, în raport cu critici similare, Curtea constatând constituționalitatea acesteia, prin deciziile nr. 24 din 17 ianuarie 2012, nr. 188 și nr. 190 din 2 martie 2010, nr. 712 din 25 mai 2010 și nr. 1.534 din 28 noiembrie 2011. Curtea a reținut, în esență, că prin mecanismul de actualizare a sumelor ce trebuie plătite de către stat cu indicele prețurilor de consum se asigură executarea integrală a despăgubirii, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea despăgubirii, referitor la perioada pentru care se actualizează despăgubirea, invocând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2007, Guvernul consideră că revine Curții Constituționale să aprecieze asupra afectării dreptului de proprietate privată. Prin Decizia nr. 21/2007 s-a reținut că „existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Prim-Ministrului impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei. În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri. Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății. Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restituito in integrum.“ … 9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, aceste norme nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 44 din 24 aprilie 1996 și nr. 300 din 12 mai 2016). În plus, măsura instituită de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 este de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului – stat și interesele creditorului – persoană îndreptățită la despăgubiri, din moment ce sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) din lege, se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a actului normativ criticat, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile legii. Ca atare, persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată sau excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, fiind în acord cu dreptul de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituție. În privința modalității de calcul al sumelor de bani acordate în temeiul Legii nr. 164/2014, incident este principiul tempus regit actum, iar modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu respectarea art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 lit. b) și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Analizând actele dosarului și motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 9 lit. b) și art. 10 alin. (1) și (4) din Legea nr. 164/2014, care au următorul conținut: – Art. 9 lit. b): „Actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este, după caz: […] b) ordinul emis de șeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv decizia de plată emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;“; … – Art. 10 alin. (1) și (4):(1)Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. […](4)Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.“ …  … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la această convenție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, raportat la situația de față, că, la data sesizării sale, autorul excepției obținuse Hotărârea nr. 721 din 5 decembrie 2008, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin care s-a propus acordarea de compensații bănești, în temeiul Legii nr. 9/1998. Ulterior, s-a emis de către vicepreședintele A.N.R.P. Decizia nr. 2.677 din 30 decembrie 2009, prin care s-a validat hotărârea sus-menționată și s-a dispus plata de compensații actualizate. Însă această decizie nu a fost urmată de plata efectivă a despăgubirilor. După intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, președintele A.N.R.P. a emis Decizia de actualizare nr. 3.998 din 26 august 2015. Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 164/2014, actul administrativ prin care se stabilesc dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este decizia de plată emisă de A.N.R.P., înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din aceeași lege, plata despăgubirilor stabilite prin această decizie se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, sumele neplătite, aferente deciziei de plată, se actualizează, prin decizie a A.N.R.P., cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii deciziei de plată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. … 15.Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale precum cele invocate în cauza de față, prin Decizia nr. 628 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 22 februarie 2018. La paragraful 21 al acestei decizii, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului – stat și cele ale creditorului – persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social – valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală – are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale. Ca urmare, referitor la dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 44 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate. … 16.Cu privire la critica potrivit căreia actualizarea compensațiilor bănești trebuie să se facă și pentru perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii comisiei județene și data validării acesteia (potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI din 19 martie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii), la paragraful 25 al Deciziei nr. 628 din 17 octombrie 2017, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului referitoare la actualizarea sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire beneficiarilor Legii nr. 9/1998 și ai Legii nr. 290/2003 este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care s-a pronunțat asupra conformității cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a reglementării reparatorii naționale referitoare la finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cuprinsă în Legea nr. 165/2013. Cu privire la modul de configurare și executare a creanțelor statului în materia restituirii imobilelor, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege […] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236). În lumina acestor considerente, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 32, că, „având în vedere, pe de o parte, obligațiile de natură patrimonială deosebit de complexe și împovărătoare asupra statului, cu efect grevant chiar asupra bugetului de stat pe o lungă perioadă de timp, corelate cu contextul economic existent, și, pe de altă parte, faptul că obligațiile menționate, raportate la momentul de față, au un caracter reparatoriu cu o componentă istorică pronunțată, […] prin măsura criticată, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul acestei marje, îndeplinindu-se, astfel, exigențele stabilite prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24)“. Astfel, la paragraful 26 al Deciziei nr. 628 din 17 octombrie 2017, Curtea a constatat că, pentru identitate de rațiune, considerentele de principiu exprimate de aceasta cu privire la situația despăgubirilor acordate prin Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile și în ceea ce privește criticile formulate de autorii excepției de neconstituționalitate, referitoare la modalitatea de actualizare, prin Legea nr. 164/2014, a sumelor cuvenite ca despăgubiri potrivit legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. … 17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 18.Referitor la critica potrivit căreia cuantumul despăgubirilor diferă în funcție de data emiterii deciziei de plată, ceea ce, în opinia autorului excepției creează discriminări, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut, în art. 9 lit. b) din Legea nr. 164/2014, că actul administrativ prin care se stabilesc dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este decizia de plată emisă de A.N.R.P., înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014. În mod corespunzător, art. 10 alin. (4) din aceeași lege stabilește că actualizarea începe de la momentul emiterii deciziei de plată, și anume de la momentul stabilirii dreptului la despăgubiri și a cuantumului acestora. Astfel, textul de lege criticat instituie același tratament juridic persoanelor aflate în situații similare, și anume beneficiarilor deciziilor de plată emise de A.N.R.P., în temeiul Legii nr. 9/1998, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014. … 19.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 schimbă reperul în funcție de care se face actualizarea compensațiilor bănești, introducând ca reper indicele de creștere a prețurilor de consum (spre deosebire de Legea nr. 9/1998, care prevede că actualizarea despăgubirilor se face în raport cu coeficientul de creștere a câștigurilor salariale medii nete), Curtea reține că și această critică este neîntemeiată, deoarece în jurisprudența sa a reținut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Inegalitatea de tratament juridic, prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea în acest sens Decizia nr. 628 din 17 octombrie 2017, paragraful 23). … 20.De asemenea, nu poate fi primită nici critica privind discriminarea, raportată la destinatarii dispozițiilor art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 164/2014, în cazul cărora, în opinia autorului excepției, sunt menținute dispozițiile Legii nr. 9/1998, cu privire la actualizarea despăgubirilor, deoarece art. 7 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 reglementează ipoteza specială în care se constată că persoana îndreptățită are dreptul la despăgubiri și pentru alte bunuri decât cele pentru care s-a stabilit valoarea prin hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, ipoteză în care A.N.R.P., prin decizia de validare, stabilește și valoarea bunurilor neevaluate inițial, potrivit Legii nr. 9/1998. … 21.În final, pentru aceleași argumente, Curtea nu poate primi nici criticile privind încălcarea, prin prisma art. 20 din Constituție, a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la această convenție, privind interzicerea discriminării, … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Șița în Dosarul nr. 38.204/3/2015 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 9 lit. b) și art. 10 alin. (1) și (4) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește