DECIZIA nr. 701 din 31 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 24 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ActulREFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 3REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 3REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ART. 3REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ART. 5REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 427 15/04/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 427 21/06/2016
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 150 17/03/2016
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 70
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LALEGE 88 25/04/2019
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 597
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 664 30/10/2018
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 664 08/11/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 427 21/06/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 150 17/03/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 76
ART. 17REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 150 17/03/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 449 16/06/2015
ART. 18REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 18REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 82
ART. 18REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 76
ART. 18REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 76
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 664 08/11/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 664 08/11/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 75
ART. 20REFERIRE LALEGE 393 28/09/2004 ART. 82
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 150 17/03/2016
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 216 30/03/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Gheorghe Purcaru în Dosarul nr. 45.853/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.287D/2017 și de Mircea Laurus în Dosarul nr. 266/39/2017 al Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.823D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2019, în prezența domnului consilier juridic Costin Liviu Oprescu, pentru partea Agenția Națională de Integritate și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus conexarea Dosarului nr. 2.823D/2017 la Dosarul nr. 2.287D/2017, care a fost primul înregistrat, și, la cererea autorului excepției de neconstituționalitate Mircea Laurus, a amânat pronunțarea pentru data de 31 octombrie 2019, în vederea depunerii de concluzii scrise, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Sentința civilă nr. 2.592 din 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 45.853/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Gheorghe Purcaru în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate în anul 2015. 4.Prin Încheierea din 22 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 266/39/2017, Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Mircea Laurus în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate în anul 2017.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Constituție, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens se arată că textele de lege criticate se referă la definiția conflictului de interese, însă au un conținut diferit: pe de-o parte, în Legea nr. 161/2003, acesta este definit prin raportare la noțiunea de „interes personal de natură patrimonială“ sau de „folos material“; pe de altă parte, în Legea nr. 393/2004, este definit cu referire la noțiunile de „interes personal“, „beneficiu“ și „dezavantaj“. După cum se poate observa, modalitățile de a defini conflictul de interese sunt nu numai diferite (deoarece interesul personal nu vizează doar aspectele patrimoniale), ci și contradictorii (întrucât „beneficiul“ poate îmbrăca și forme nemateriale, iar „dezavantajul“ nu poate reprezenta în nicio situație un „folos“), ceea ce dă naștere unei stări de incertitudine cu privire la conduita ce trebuie urmată de către subiectul de drept căruia i se adresează norma, astfel încât să poată anticipa consecințele nerespectării ei. Pentru a fi accesibile destinatarului normei, legiuitorul era obligat să definească într-un mod clar și precis, fără echivoc, noțiunile distincte folosite, și anume „interes patrimonial“ și „interes personal“. Așadar, dispozițiile de lege criticate reprezintă, de fapt, restrângeri ale drepturilor de exercitare liberă a mandatului dobândit de un cetățean, în virtutea dreptului său de a fi ales, prin participarea la luarea unei decizii a autorității publice respective. În final, se susține că sunt în vigoare două acte normative distincte, cu aceeași forță juridică, care definesc însă în mod diferit conflictul de interese, paralelism legislativ ce generează confuzie și incertitudine. 6.Autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.823D/2017 mai susține că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 124 alin. (1) din Constituție, fiind neconstituționale „în măsura în care nu se face nicio distincție între situațiile în care emitentul actului acționează pentru îndeplinirea unei obligații legale, pe de-o parte, și situațiile în care voința subiectivă a emitentului este determinantă pentru emiterea acestor acte, care altfel nu ar mai fi fost emise, pe de altă parte“. În acest sens arată că, deși unele instanțe judecătorești au făcut o astfel de distincție (de exemplu, Sentința nr. 115/2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 780/57/2013), majoritatea instanțelor judecătorești, dar și Agenția Națională de Integritate consideră lipsită de relevanță această chestiune. Susține că, în cauza de față, în calitate de primar, a semnat dispoziția de încadrare a fiicei sale în funcția de muncitor necalificat, pe baza referatului serviciului de resurse umane și a raportului întocmit de comisia de concurs. Or, scopul emiterii dispoziției de încadrare îl reprezintă îndeplinirea unei obligații legale ce revine angajatorului, în condițiile dreptului muncii, ca urmare a unui concurs organizat cu îndeplinirea tuturor prevederilor legale, iar nu obținerea unui folos material (salariu) pentru fiica sa. În concluzie, se susține că trebuie făcută distincție între actele emise de primar (atât cele semnate de primar, cât și cele emise prin delegare de atribuții) în exercitarea unei obligații legale sau fondate pe o justă cauză, caz în care nu poate fi vorba despre un conflict de interese, și actele emise discreționar, în care voința demnitarului trebuie să fie determinantă pentru realizarea unui interes personal și care nu s-ar fi putut realiza în lipsa voinței semnatarului actului.7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, în condițiile în care reprezintă norme de drept material, iar nu norme de drept procesual. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă nici art. 53 din Constituție, deoarece sunt redactate în mod clar și susțin aceeași idee (interdicția încheierii de acte care pot produce un folos pentru persoana vizată), fapt care le asigură previzibilitatea. În consecință, nu se poate reține nici încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție. 8.Curtea de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale menționate de autorul excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010 și nr. 427 din 15 aprilie 2010 referitoare la previzibilitatea legii.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, invocă jurisprudența Curții Constituționale și precizează că problema ridicată de autorul excepției constituie, în realitate, o problemă de interpretare a legii. Referitor la invocarea art. 16 alin. (1) din Constituție, apreciază că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de lege, iar, cu privire la art. 21 și 124 din Constituție, consideră că textele de lege criticate permit accesul la o instanță independentă și imparțială și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.11.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 150 din 17 martie 2016 și nr. 427 din 21 iunie 2016, în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale. De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt formulate cu o precizie suficientă, persoanele interesate putând să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Ca atare, dispozițiile de lege criticate satisfac exigențele dreptului la un proces echitabil și, totodată, sunt precise și previzibile, astfel încât destinatarul normelor juridice este capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acestora, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare, îl constituie prevederile art. 70 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut:– Art. 70 din Legea nr. 161/2003: „Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.“;– Art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: „Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.“;– Art. 75 din Legea nr. 393/2004:Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:a)soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;b)orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;c)o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;d)o altă autoritate din care fac parte;e)orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;f)o asociație sau fundație din care fac parte.15.Curtea reține că, referitor la dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 88/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, a fost completat art. 75 din Legea nr. 393/2004 cu alin. (2), cu următorul cuprins: „Fapta aleșilor locali de a încălca legislația în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară și se sancționează cu diminuarea indemnizației cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.“ De asemenea, Curtea observă că, după această completare, Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea rapoartelor de evaluare emise de Agenția Națională de Integritate în anii 2015 și, respectiv, 2017.16.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Constituție, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile de lege criticate sub aceleași aspecte ca în cauza de față, prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 25 mai 2016, prin Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 9 noiembrie 2016, prin Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 3 februarie 2017, sau prin Decizia nr. 664 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 19 decembrie 2018. Prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, precitată, paragrafele 19 și 21, referitor la critica potrivit căreia există un paralelism legislativ în sensul că dispozițiile criticate reglementează conflictul de interese, dar folosesc noțiuni diferite, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece cele două norme de lege invocate de autorul excepției au atât ipoteze diferite, cât și conținut diferit, suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează obligația primarilor și viceprimarilor de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, iar art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 definește noțiunea de „interes personal într-o anumită problemă“, în vederea întocmirii de către toți aleșii locali a declarației pe propria răspundere privind interesele personale.18.Referitor la sancțiunile pentru nerespectarea acestor dispoziții de lege, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, paragraful 22, că, în cazul nerespectării obligației primarilor sau viceprimarilor prevăzute de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea acestei obligații sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 31, sancțiunea specifică ce vizează statutul primarilor este reglementată de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, în cazul dispozițiilor art. 74 și ale art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 82 alin. (1) din aceeași lege prevede că „Nerespectarea declarației privind interesele personale în termenul prevăzut la art. 79 atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declarației“, iar, în conformitate cu art. 82 alin. (2) din același act normativ, „Refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului“. 19.Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție, prin Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, precitată, paragraful 16, Curtea a reținut că acestea nu pot fi primite. Astfel, norma invocată din Constituție vizează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Or, criticile de neconstituționalitate nu vizează aceste aspecte, ce constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil, ci lipsa de previzibilitate a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, ceea ce, în opinia autorului excepției, poate conduce la interpretări divergente ale instanțelor judecătorești cu privire la existența unor conflicte de interese. Pe de altă parte, Curtea a reținut că autorul excepției a beneficiat de posibilitatea formulării la instanța judecătorească a contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, ceea ce reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil.20.În ceea ce privește pretinsa neclaritate a textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 664 din 8 noiembrie 2016, paragraful 18, Curtea a reținut că prevederile art. 75 lit. a) și f) din Legea nr. 393/2004 sunt redactate cu suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor lor – aleșii locali – să își conformeze conduita și să anticipeze consecințele ce pot rezulta din neîndeplinirea obligației de depunere a declarației privind interesele personale, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 82 din Legea nr. 393/2004. Instituirea obligației aleșilor locali de a-și face publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere are tocmai menirea de a evita starea de conflict de interese. La paragrafele 19 și 20 ale aceleiași decizii, Curtea a constatat că „interesul personal“ – noțiune cuprinsă în prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004 – nu vizează doar aspectele patrimoniale, ci se referă în mod complex la natura interesului alesului local, care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate circumscriindu-se sferei interesului și posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj chiar pentru sine sau soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru o asociație sau fundație din care fac parte. Astfel, Curtea a reținut că a determina în concret dacă un consilier local manifestă un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, în vederea stabilirii existenței stării de conflict de interese, constituie un aspect referitor la interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu, respectiv Agenția Națională de Integritate și instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației împotriva raportului de evaluare.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.22.Cât privește susținerile autorului excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.823D/2017 – potrivit cărora prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 124 alin. (1) din Constituție, fiind neconstituționale „în măsura în care nu se face nicio distincție între situațiile în care emitentul actului acționează pentru îndeplinirea unei obligații legale, pe de-o parte, și situațiile în care voința subiectivă a emitentului este determinantă pentru emiterea acestor acte, care altfel nu ar mai fi fost emise, pe de altă parte“ – Curtea constată că acestea reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii la cazul concret dedus judecății, fiind de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, precitată, paragraful 25).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Purcaru în Dosarul nr. 45.853/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Mircea Laurus în Dosarul nr. 266/39/2017 al Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 70 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x