DECIZIA nr. 701 din 28 octombrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 28 ianuarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ActulREFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 1REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 78
ART. 6REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000
ART. 6REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 7REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 14
ART. 7REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 54
ART. 7REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 8REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006
ART. 8REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 13REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 09/12/2003 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 09/12/2003 ART. 19
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 09/12/2003 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 09/12/2003 ART. 30
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 15REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 17REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 392 06/06/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 5
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 82 20/09/1995
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 392 06/06/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 20REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 246
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 248
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Doina Petrică în Dosarul nr. 3.680/100/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 468D/2019.2.La apelul nominal răspunde autoarea excepției, asistată de domnul avocat Călin Herțu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că a fost comunicată la dosar o cerere formulată de Cosmin Necula, autor al excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 450D/2020, prin care solicită conexarea dosarelor nr. 468D/2019, nr. 450D/2020 și nr. 1.415D/2020. Magistratul-asistent precizează că doar Dosarul nr. 468D/2019 se află în stare de judecată la termenul prezent. 3.Curtea pune în discuție cererea formulată. Apărătorul prezent arată că este de acord cu cererea formulată, iar reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, întrucât dosarele menționate nu se află în același stadiu procesual de soluționare. Deliberând, Curtea respinge cererea de conexare formulată de autorul excepției din Dosarul nr. 450D/2020.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent. 5.Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele de neconstituționalitate formulate prin notele scrise aflate la dosar, și, totodată, depune un set de înscrisuri, respectiv Sentința penală nr. 64 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Maramureș – Secția penală în Dosarul nr. 3.680/100/2017, Decizia nr. 1.364/A din 25 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori în Dosarul nr. 3.680/100/2017, și Decizia nr. 203/RC din 26 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, la care face referire în concluziile sale orale.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că încadrarea unei fapte ca infracțiune sau contravenție nu intră în competența instanței de control constituțional, fiind atributul exclusiv al instanței judecătorești, nefiind creată, astfel, o lex tertia, cum susține autorul excepției. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât nu există o suprapunere totală între infracțiunea de abuz în serviciu și contravențiile prevăzute de legiuitor în art. 78 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 273/2006, care face trimitere la art. 14 și 54 din aceeași lege. Reține că există elemente de diferențiere în ceea ce privește urmarea imediată, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu aceasta fiind vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane sau o pagubă. În schimb, în cazul contravenției nu este prevăzută o urmare imediată. Reține, de asemenea, că, în situația raportării infracțiunii de abuz în serviciu la dispozițiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, legiuitorul a instituit o cerință suplimentară, respectiv aceea ca funcționarul public să fi obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, această cerință nefiind necesară pentru existența contravenției. Apreciază că susținerea autoarei, potrivit căreia Legea nr. 273/2006 este o normă specială în raport cu Codul penal și Legea nr. 78/2000, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci constituie o chestiune de interpretare și aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.680/100/2017, Tribunalul Maramureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Doina Petrică într-o cauză penală în care s-a apreciat că faptele reținute în sarcina autoarei întrunesc elementele constitutive ale art. 297 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) din Codul penal, prin aceea că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos acte prin încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) și ale art. 54 alin. (5) și (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, lipsa de claritate și de predictibilitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu referire la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, întrucât permit încadrarea unor fapte concrete, cum sunt cele reținute în sarcina sa, atât în sfera infracțiunii de abuz în serviciu asimilate infracțiunilor de corupție, cât și în sfera contravențiilor. Susține, de asemenea, că încadrarea faptelor în dispozițiile referitoare la abuzul în serviciu, asimilat infracțiunilor de corupție, este rezultatul interpretării legii în defavoarea sa, prin reaprecierea de către procuror a gradului de pericol social al faptelor. Autoarea excepției mai invocă și lipsa din cuprinsul Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale a unor dispoziții referitoare la atribuțiile de serviciu ale contabilului-șef învestit cu prerogativa controlului financiar preventiv propriu.9.Tribunalul Maramureș – Secția penală nu formulează o opinie cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse în ședința publică, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: – Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.“;– Art. 13^2 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“14.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 – Universalitatea, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, cât și prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 și paragraful 3 lit. a), b),c) și e) și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 2 lit. h), art. 19,art. 23 paragraful 1 lit. a) și b) și paragraful 2 lit. a)-e) și ale art. 30 paragrafele 1 și 9 din Convenția Națiunilor Unite Împotriva Corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. De asemenea, prin decizia precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, constatând că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate la acea dată. Ca urmare a pronunțării deciziei menționate anterior, dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal au rămas în vigoare și continuă să producă efecte juridice în interpretarea pe care Curtea a constatat-o ca fiind conformă Legii fundamentale.16.Curtea reține că excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză vizează soluția legislativă cuprinsă în art. 297 alin. (1) din Codul penal, însă, deși critica este similară celei examinate prin decizia precitată, ea nu se referă la sintagma „îndeplinește în mod defectuos“, astfel că instanța de control constituțional nu poate reține incidența art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Prin urmare, Curtea constată că instanța de control constituțional a fost legal sesizată și urmează a analiza pe fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal.17.În prezenta cauză, autoarea susține, în esență, lipsa de claritate și de predictibilitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, cu referire la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Curtea constată însă că motivele de neconstituționalitate formulate de autoare sunt nefondate, în condițiile în care Curtea observă diferențe majore de reglementare între ilicitul penal și ilicitul contravențional în materie. Așadar, deși faptele ce constituie elementul material al laturii obiective ar putea fi identice, Curtea apreciază că există suficiente elemente de diferențiere la nivelul urmării imediate între cele două instituții juridice. Astfel, Curtea constată că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, potrivit art. 297 alin. (1) din Codul penal, urmarea imediată o constituie o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. În mod diferit, în cazul contravenției o atare urmare nu este necesară, nefiind prevăzută de lege, prin încălcarea normei generându-se doar o stare de pericol la adresa valorilor sociale ocrotite de legea contravențională. De altfel, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală“. Mai mult, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, norma reglementează și o cerință suplimentară, aceea ca funcționarul public să fi obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.18.În ceea ce privește susținerile potrivit cărora Codul penal și alte legi speciale care cuprind prevederi similare nu sunt corelate, precum și în ceea ce privește invocarea unor chestiuni de fapt în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, Curtea constată că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate ce pot face obiectul unui control de constituționalitate din partea instanței de contencios constituțional.19.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 (precitată) și Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, Curtea a reținut că acestea constituie, astfel cum prevede și titlul secțiunii din care fac parte, o infracțiune asimilată celor de corupție, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu. Curtea a observat că în legislația penală, în raport cu elementele componente, pot exista norme complete și norme incomplete, acestora din urmă lipsindu-le fie dispoziția, fie sancțiunea, fie elemente ale acestora, pe care le împrumută din conținutul altor norme. În legătură cu normele de trimitere, Curtea, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiași act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimitere în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text. În lipsa unei atari operații, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, „atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage și modificarea normei incomplete“.20.Prin urmare, Curtea a constatat că analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 246 și 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, dispoziția criticată fiind o normă incompletă, de trimitere.21.Întrucât nu au apărut elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenței instanței de control constituțional, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Doina Petrică în Dosarul nr. 3.680/100/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția penală și costată că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x