DECIZIA nr. 701 din 15 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 26 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ActulREFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 203 30/03/2017
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 789 17/11/2015
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 665 12/11/2014
ART. 10REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 11REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 12REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 13REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 14REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 15REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 16REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 17REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 20REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 20REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 21REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 144 12/03/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LALEGE 184 02/07/2015
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 1
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 3
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 29REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 30REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 31REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 92 01/03/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 203 30/03/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 789 17/11/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 668 12/11/2014
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 268 07/05/2014
ART. 32REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 344 24/09/2013
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 249 21/05/2013
ART. 35REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 35REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 5
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 268 07/05/2014
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 37REFERIRE LAHOTARARE 23/02/2006
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 789 17/11/2015
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 668 12/11/2014
ART. 38REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 484 25/09/2014
ART. 39REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 890
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 203 30/03/2017
ART. 40REFERIRE LAOUG 77 21/09/2011 ART. 6
ART. 40REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 277 28/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 89 02/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 394 04/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 485 28/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 117 23/02/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 475 17/09/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Pfizer România - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 1.986/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 290D/2017.2.->La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, doamna avocat Ioana Katona, din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, domnul consilier juridic Constantin Robert Niculae, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 443D/2017, nr. 485D/2017, nr. 1.064D/2017, nr. 1.065D/2017, nr. 2.031D/2017 și nr. 633D/2018, având un obiect similar al excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de Societatea Johnson Johnson România - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 5.781/2/2016 și nr. 7.688/2/2015, de Societatea Medochemie România - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 1.974/2/2016, și de Societatea Merck Sharp Dohme România - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 4.852/2/2016 și nr. 1.922/2/2016 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Societatea Pfizer România - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.730/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.4.->La apelul nominal răspund, pentru autoarele excepției, doamna avocat Ioana Katona, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosare, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilier juridic Constantin Robert Niculae, cu delegație depusă la dosare. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 443D/2017, nr. 485D/2017, nr. 1.064D/2017, nr. 1.065D/2017, nr. 2.031D/2017 și nr. 633D/2018 la Dosarul nr. 290D/2017, care este primul înregistrat.6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei autoarelor excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens susține, în esență, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 restrâng dreptul de a contesta notificarea pe care Casa Națională de Asigurări de Sănătate o comunică contribuabililor în materia contribuției clawback, așa încât dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil devin iluzorii. Astfel, contribuția clawback prevede un mecanism imprevizibil, care nu dă posibilitatea verificării legalității bazei de impunere pe care Casa Națională de Asigurări de Sănătate o comunică deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor. În final se afirmă că este contrar prevederilor Constituției ca un contribuabil să achite un impozit asupra veniturilor unor terți.7.În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, prin Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015 și Decizia nr. 203 din 30 martie 2017. Acesta apreciază că sistemul prevăzut de dispozițiile legale criticate este unul foarte bun, care asigură inclusiv consultarea producătorilor/distribuitorilor de medicamente și plata acestora la un interval de maximum 60 de zile. Se mai arată că statul român decontează anual 1,5 miliarde de euro pentru medicamente, iar acești bani ajung la deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Se afirmă că, în practică, se negociază de către producători adaosul practicat pe piață de către comercianți.8.->În replică, reprezentanta autoarelor excepției susține că sumele decontate nu reprezintă un beneficiu efectiv acordat deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, întrucât eliberarea medicamentelor în regim compensat presupune obligația statului de a asigura dreptul la sănătate al pacienților, aceștia fiind cei care beneficiază de medicamente în regim compensat.9.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că, în această materie, există precedent constituțional și nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.
CURTEA,->>
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10.Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.986/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Pfizer România – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 11.Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.781/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Johnson Johnson România – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 12.Prin Încheierea din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.974/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Medochemie România – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 13.Prin încheierile din 13 decembrie 2016 și 29 noiembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 4.852/2/2016 și nr. 1.922/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Merck Sharp Dohme România – S.R.L. în cauze având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 14.Prin Sentința civilă nr. 1.734 din 24 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.688/2/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Johnson Johnson România – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 15.Prin Încheierea din 5 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.730/2/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și art. 6 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Pfizer România – S.R.L. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuției clawback. 16.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că, potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, care reglementează colectarea unei contribuții pentru finanțarea sistemului public de sănătate, respectiv pentru acoperirea deficitului bugetar reprezentat de diferența dintre bugetul de stat alocat într-un trimestru pentru asigurarea eliberării compensate de medicamente către pacienți și sumele efectiv compensate pacienților într-un trimestru, indicatorii formulei de calcul al contribuției clawback sunt stabiliți exclusiv de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și au la bază date care excedează informațiilor cunoscute sau care ar putea fi cunoscute de plătitor.17.De asemenea, se apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 restrâng dreptul de contestare al contribuabilului și fac imposibilă verificarea acurateței și legalității bazei de impunere a contribuției clawback.18.În continuare se consideră că instituirea obligației de plată a contribuției clawback exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață este discriminatorie, în condițiile în care există mai multe entități (distribuitori și farmacii) pe lanțul de distribuție al medicamentelor până la eliberarea acestora în regim compensat, iar regimul comercial al acestora nu are un caracter diferențiat substanțial, astfel încât să justifice această diferențiere. Totodată, instituirea obligației de plată a contribuției clawback, prin includerea adaosurilor comerciale (de distribuție și de farmacie) în baza de impunere – atât în valoarea consumului total trimestrial (CTt) care determină procentul „p“, cât și în valoarea consumului individual trimestrial al contribuabilului, încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale consacrat de art. 56 alin. (1) și dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituția României. Ca atare, afirmă că, prin stabilirea bazei de impunere raportat la toate entitățile care participă pe lanțul de distribuție al medicamentelor eliberate în regim compensat, se încalcă caracterul echitabil, previzibil și rezonabil pe care trebuie să îl aibă orice sarcină fiscală instituită de un stat de drept, indiferent de natura sarcinii fiscale.19.Se susține că garantarea dreptului constituțional la sănătate și prin accesul neîntrerupt al populației la medicamente compensate poate justifica necesitatea instituirii unei taxe pentru suplimentarea fondurilor necesare, dar nu se poate justifica reglementarea (modul practic de stabilire) acestei taxe cu încălcarea principiilor și prevederilor constituționale invocate.20.Totodată, se apreciază că, astfel cum sunt formulate textele legale criticate, nu se poate contesta valoarea procentului „p“, întrucât art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 se referă la comunicarea către contribuabil a valorii consumului trimestrial de medicamente, nu și la comunicarea procentului „p“, care este reglementată de art. 3 alin. (3) din același act normativ. Prin urmare, având în vedere că deținătorului autorizației de punere pe piață îi sunt transmise, potrivit dispozițiilor legale criticate, valori de consum și procente determinate unilateral, consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 restricționează dreptul contribuabilului de a contesta actul administrativ-fiscal de stabilire a elementelor de calcul al contribuției clawback, încălcându-se astfel liberul acces la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.21.Se consideră că, potrivit art. 1 din ordonanța de urgență, contribuția clawback este instituită exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață, aspect discriminatoriu raportat la existența și a altor entități participante în sistemul de punere pe piață a medicamentelor până la momentul eliberării acestora în regim compensat către pacienți. Astfel, deținătorul autorizației de punere pe piață suportă din beneficiul și patrimoniul proprii nu numai impozitul său pe profit și TVA-ul, ci și contribuția clawback aferentă atât propriilor prețuri de vânzare, cât și adaosurilor comerciale ale distribuitorilor și farmaciilor. 22.În final se afirmă că obligația instituită exclusiv în sarcina deținătorilor de autorizație de punere pe piață de a suporta un deficit bugetar, care include și este și determinat de adaosurile comerciale ale terților aflați pe lanțul de distribuție, fără ca aceștia din urmă să participe la acoperirea acestui deficit bugetar, este discriminatorie și inechitabilă, contravenind art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Constituție, și reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate, rezultatul final al mecanismului de plată fiind grevarea patrimoniului deținătorului de autorizație de punere pe piață dincolo de limitele acceptabile din punct de vedere constituțional.23.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 290D/2017, nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. În Dosarul nr. 443D/2017, instanța apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile constituționale invocate, cu rezerva că îi revine Curții Constituționale sarcina să se pronunțe asupra modului de calcul impus prin lege, respectiv dacă taxa parafiscală analizată respectă principiul certitudinii impunerii fiscale și art. 56 alin. (2) din Constituție. În Dosarul nr. 485D/2017, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) și (2) și art. 56 alin. (2) din Constituție. În dosarele nr. 1.064D/2017, nr. 1.065D/2017 și nr. 2.031D/2017, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.24.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.26.Guvernul, în dosarele nr. 1.064D/2017, nr. 1.065D/2017 și nr. 2.031D/2017, apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții în materie. Astfel, arată că instanța de contencios constituțional, spre exemplu prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015 și Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, a reținut că nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, iar comunicarea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni normelor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în transmiterea informațiilor. De asemenea, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie justului echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP. 27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 28.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)“ și alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Însă din examinarea notelor scrise depuse de autoarea excepției în motivarea criticii rezultă că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1,art. 3 alin. (1) și (2), art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) și alin. (2) teza finală din același act normativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile legale criticate prevăd că: – Art. 1: „Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, contribuțiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanțe de urgență.“; – Art. 3:(1)->Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.(2)Procentul «p» se calculează astfel:p = [(CTt – BAt)/CTt] x 100,->unde: CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;>BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății,unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.;– Art. 5 alin. (3)-(7):(3)Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).(4)Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:a)farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;b)unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.(5)Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.(6)Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei și a formatului aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.(7)Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.“; – Art. 6 alin. (1) și (2) teza finală:(1)Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.(2)Contestațiile și actele doveditoare se depun la registratura Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7).“. 30.În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) și (3) care consacră accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 52 care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare. 32.Astfel, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, Decizia nr. 203 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 552 din 12 iulie 2017, și Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011.33.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmacii), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează.34.Curtea a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de autorizație de punere pe piață. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.35.Curtea a mai reținut că datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Totodată, Curtea a reținut că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și art. 44 din Constituție, întrucât legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.36.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, în virtutea cărora „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.37.De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reținut că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).38.Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014 și Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, precitate.39.Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reținut că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus.40.Curtea a statuat prin Decizia nr. 203 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, paragraful 40, că nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece, potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiași articol, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în cauza de față.42.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Pfizer România - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 1.986/2/2016 și nr. 5.730/2/2015/a1, de Societatea Johnson Johnson România - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 5.781/2/2016 și nr. 7.688/2/2015, de Societatea Medochemie România - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 1.974/2/2016, și de Societatea Merck Sharp Dohme România - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 4.852/2/2016 și nr. 1.922/2/2016 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1,art. 3 alin. (1) și (2),art. 5 alin. (3)-(7),art. 6 alin. (1) și (2) teza finală din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x