DECIZIA nr. 700 din 6 octombrie 2020

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 lit. b) și art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 12 alin. (1) teza finală din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, ale art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. b) și d) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 3,art. 5, art. 6 alin. (3) și art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Excepția a fost ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 6.240/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.597D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Serviciul de Ambulanță Județean Bihor, Ministerul Sănătății Publice – Corpul de control al ministrului sănătății publice și Ministerul Finanțelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, Președintele acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.465 din 8 noiembrie 2011. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 4 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.240/111/2017, Tribunalul Bihor – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 lit. b) și art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 12 alin. (1) teza finală din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, ale art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. b) și d) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 3,art. 5, art. 6 alin. (3) și art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Excepția a fost ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în cadrul unui litigiu de muncă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, ale art. 1 alin. (1) și (2), ale art. 3 lit. b) și ale art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010, precum și cele ale art. 12 alin. 1 teza finală din Legea nr. 130/1996 și ale art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 sunt contrare prevederilor art. 41 și art. 135 din Constituție și celor ale Convenției nr. 154/1981 a Organizației Internaționale a Muncii. Astfel, arată că potrivit actualei legislații, stabilirea drepturilor salariale ale personalului medical se face numai prin lege, fără a se ține seama și de dreptul lucrătorilor la negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă și implicit a cuantumului salariului ca și corolar al dreptului la muncă într-un stat care se declară a fi cu economie de piață funcțională. … 6.De asemenea, autorul excepției susține că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 Guvernul refuză, de fapt, să aplice o lege adoptată de Parlament, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (4), precum și celor ale art. 61 alin. (1) din Constituție. Mai mult, Guvernul a adoptat ordonanța de urgență cu încălcarea exigențelor stabilite de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât situația extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia nu motivează urgența acestei reglementări, scopul fiind, în realitate, acela de a se opune salarizării potrivit Legii-cadru nr. 330/2009. Ca urmare, au fost afectate drepturile constituționale ale personalului sanitar bugetar, respectiv dreptul la negocierea colectivă a salariilor bugetarilor, dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la protecția socială a muncii. … 7.Totodată, autorul excepției consideră că au fost încălcate și prevederile art. 102 alin. (1) și (2), precum și cele ale art. 141 din Constituție, întrucât Guvernul nu a consultat Consiliul Economic și Social atunci când a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010. În plus, arată că în cazul personalului sanitar a fost încălcat și art. 41 alin. (5) din Constituție în măsura în care prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 și ale Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au intrat în vigoare și au fost aplicate pe perioada de valabilitate a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2008-2010, încheiat între Ministerul Sănătății și Federația Sindicală Ambulanța prin care părțile contractante se obligau să nu promoveze și să nu susțină acte normative care ar fi dus la diminuarea drepturilor stabilite prin contractele colective de muncă. … 8.Autorul excepției precizează că prin dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 sunt reduse substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din sistemul sanitar în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009 și apreciază că sunt incidente, mutatis mutandis, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență în domeniul salarizării personalului din învățământ. … 9.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 10 și art. 14 lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, arată că este inadmisibil ca Guvernul ori Parlamentul să stipuleze abrogarea oricăror prevederi care reglementează posibilitatea negocierii colective, încălcând astfel tratate internaționale la care România este parte, așa cum este Convenția nr. 154/1981 a Organizației Internaționale a Muncii. … 10.Tribunalul Bihor – Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. … 11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții de lege: art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011; art. 1, art. 3 lit. b) și art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010; ale art. 12 alin. (1) teza finală din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998; ale art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012; ale art. 3 lit. b) și d) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009; și ale art. 3,art. 5, art. 6 alin. (3) și art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010. Se constată că, din acest ultim articol de lege, autorul excepției critică doar dispozițiile cuprinse la lit. n).– Art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003: „(3) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.“; … – Art. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010: (1)Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.(2)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.; … – Art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010: „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: […]b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii;“; … – Art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010: (1)Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.(2)Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.(3)După expirarea perioadei de valabilitate a contractelor colective de muncă legal încheiate, salarizarea personalului prevăzut la alin. (2) se realizează în funcție de modul de organizare și finanțare al autorităților și instituțiilor publice vizate, potrivit prevederilor prezentei legi.; … – Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996: „Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.“; … – Art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011: „Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.“; … – Art. 3 lit. b) și d) din Legea-cadru nr. 330/2009: Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: […]b)supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; […] … d)echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar; …  … – Art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010: „Prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.“; … – Art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010: (1)Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:a)la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; … b)sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009. … (2)Personalului salarizat în conformitate cu anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 i se va aplica modul de calcul reglementat în cuprinsul acestei anexe.(3)În salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situația în care în cursul anului personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009.(4)Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește.(5)În toate cazurile, în salariul de bază al funcțiilor de conducere este inclusă indemnizația de conducere.(6)Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.(7)Tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se determină într-un cuantum care să nu depășească nivelul determinat pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal aprobate prin art. 10 din Legea nr. 329/2009. … – Art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010: „Cuantumul individual al salariilor/soldelor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“; … – Art. 14 lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010: „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă: […]orice alte dispoziții din actele normative speciale care reglementează posibilitatea negocierii drepturilor salariale pentru instituțiile și autoritățile publice care și-au schimbat regimul de finanțare din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, potrivit Legii nr. 329/2009.“ …  … 15.Curtea constată următoarele: Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017; Legea nr. 130/1996 a fost abrogată prin art. 224 lit. d) din Legea nr. 62/2011; Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 a fost abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010. Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și incidența în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor actelor normative abrogate mai sus menționate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor dispoziții de lege, așa cum a fost sesizată. … 16.Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind Statul român, separația puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) prin care se consacră dreptul la negocieri colective în materie de muncă și se garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) și (2) privind rolul Guvernului, art. 115 alin. (4) și (6) privind ordonanțele de urgență, art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la economie și art. 141 referitor la Consiliul Economic și Social. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 23 alin. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la o retribuire echitabilă, art. 7 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale referitor la remunerarea muncii, Partea I pct. 4 și Partea a II-a art. 4 din Carta socială europeană revizuită referitoare la dreptul la o salarizare echitabilă, art. 2 pct. 1 și art. 11 pct. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, prin care se arată că această convenție se aplică tuturor persoanelor cărora li se plătește sau trebuie să li se plătească un salariu, respectiv că salariul constituind o creanță privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine, ale dispozițiilor Convenției nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală și ale art. 2 pct. 1 din Convenția nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare și ale Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că un prim aspect pus în discuție de autorul acesteia se referă la stabilirea exclusiv prin intermediul legii a drepturilor salariale ale personalului sanitar plătit din fonduri publice, cu excluderea negocierilor colective între părțile raportului de muncă. Față de această critică, Curtea reține că, spre deosebire de sectorul privat, în sectorul public, salarizarea este reglementată, de regulă, prin lege, fără a fi supuse negocierii colective sau individuale. Cu privire la această diferență de tratament juridic, Curtea, prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arătat că „cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli – mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator.“ … 18.Totodată, prin Decizia nr. 364 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.011 din 2 noiembrie 2004, Curtea a statuat că „încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii, în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, în vigoare la data încheierii lor“. Prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a reținut că în sfera publică angajatorul este, întotdeauna, statul, prin diferitele sale entități de la nivel central sau local. Aceste entități trebuie să țină seama de faptul că în dreptul public salariile/indemnizațiile/soldele sunt stabilite în baza legii, ca act al legiuitorului originar sau delegat. Legea este cea care oferă o marjă angajatorului public ca eventual să acorde anumite sporuri specifice, acesta neavând competența de a acorda drepturi salariale numai în baza și în temeiul unei manifestări discreționare de voință. Manifestarea sa de voință este condiționată și, totodată, limitată de lege. Însă, atunci când legea diminuează cuantumul sporurilor sau suprimă sporurile respective, contractul individual de muncă nici măcar nu trebuie renegociat prin întâlnirea voinței concordante a celor doi cocontractanți pentru a se aplica noile prevederi legale. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a arătat că ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea apreciază că acest aspect de neconstituționalitate nu poate fi reținut. … 19.Cât privește criticile de neconstituționalitate vizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, Curtea constată că acestea pun în discuție atât constituționalitatea extrinsecă a acestui act normativ, cât și constituționalitatea intrinsecă a reglementării. Astfel, din perspectiva criticii de neconstituționalitate extrinsecă, autorul excepției susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 a fost adoptată fără a fi existat o situație extraordinară care să justifice intervenția legislativă urgentă a Guvernului. Față de această critică se arată că, prin Decizia nr. 1.465 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2012, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât „emiterea acestei ordonanțe a fost justificată de necesitatea unei intervenții legislative rapide care să reglementeze reîncadrarea în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar în vederea încadrării în cheltuielile de personal având sursa în bugetul de stat.“ Astfel, Curtea a arătat că „prin dispozițiile cap. II din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, s-a dispus reorganizarea unor autorități sau instituții publice finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat. Schimbarea sursei de finanțare a cheltuielilor de personal, care a determinat încadrarea acestora în limitele cheltuielilor bugetare aprobate pentru anul 2010, cu respectarea celor asumate de statul român prin acordurile impuse cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a impus reglementarea de urgență a situației personalului din autoritățile sau instituțiile publice reorganizate, cu atât mai mult cu cât contractele colective de muncă, care prevedeau drepturile salariale ale personalului din aceste autorități sau instituții, urmau să își înceteze aplicabilitatea în lunile ianuarie și februarie 2010.“ În același context, Curtea a precizat că urgența emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 a fost determinată de necesitatea reglementării situației personalului din instituțiile sau autoritățile reorganizate în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate, iar nu de instituirea sistemului unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, aspect diferit, ce face obiectul reglementării Legii-cadru nr. 330/2009. … 20.În ceea ce privește critica invocată de autorul excepției de neconstituționalitate potrivit căreia emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 s-a realizat fără consultarea Consiliului Economic și Social, Curtea reține că, potrivit art. 141 din Constituție, „Consiliul Economic și Social este organul consultativ al Parlamentului și al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înființare, organizare și funcționare“. Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea Consiliului Economic și Social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, „(1) Consiliul Economic și Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative inițiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaților ori senatorilor. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative. (2) Domeniile de specialitate ale Consiliului Economic și Social sunt: […]c) relațiile de muncă, protecția socială, politicile salariale și egalitatea de șanse și de tratament;“, iar potrivit art. 5 lit. a) din același act normativ, „Consiliul Economic și Social exercită următoarele atribuții: a) avizează proiectele de acte normative din domeniile de specialitate prevăzute la art. 2 alin. (2), inițiate de Guvern, precum și propunerile legislative ale deputaților și senatorilor, invitând inițiatorii la dezbaterea actelor normative.“ … 21.În aplicarea normelor constituționale de referință, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune, prin art. 31 alin. (3), ca forma finală a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative să facă referiri la avizul Consiliului Legislativ și, după caz, al altor autorități avizatoare, precum Consiliul Economic și Social. În jurisprudența sa, așa cum este Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019, Curtea Constituțională a precizat că obținerea unui astfel de aviz nu este obligatorie, iar procedura legislativă nu poate fi obstrucționată de pasivitatea autorităților avizatoare, însă solicitarea sa este obligatorie. În caz contrar, absența solicitării avizului Consiliului Economic și Social este de natură să susțină neconstituționalitatea extrinsecă a actului normativ în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5), coroborate cu cele ale art. 141 din Constituție. … 22.Examinând parcursul legislativ al actului normativ criticat, Curtea constată că, la data de 27 februarie 2010, Secretariatul General al Guvernului a trimis Senatului, cu Adresa nr. E5 din 27 ianuarie 2010, proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. În expunerea de motive a acestei legi se menționează că proiectul de ordonanță de urgență a fost discutat în cadrul Consiliului Economic și Social, fără a se menționa existența avizului acestui organism consultativ. La data de 1 februarie 2010 însă, Consiliul Economic și Social a trimis Senatului punctul de vedere referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Acest punct de vedere a ajuns la Senat în data de 2 februarie 2010. … 23.Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 141 din Constituție, criticile de neconstituționalitate fiind neîntemeiate și din această perspectivă. … 24.Din perspectiva criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține că autorul excepției susține că, prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, legiuitorul delegat s-a opus, în fapt, voinței Parlamentului concretizate prin Legea-cadru nr. 330/2009. Astfel, autorul excepției consideră că, prin dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din ordonanța criticată au fost restrânse drepturile salariale la care ar fi avut dreptul potrivit Legii-cadru nr. 330/2009. Critica are un caracter general, nefiind indicată o situație concretă. … 25.Față de aceasta, Curtea reține că, așa cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, intenția legiuitorului delegat nu a fost aceea de a modifica dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009, ci de a completa o omisiune legislativă care ar fi făcut dificile și cu probabile efecte defectuoase și inechitabile încadrarea și salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, precum și de a stabili unele reglementări care se referă la calculul pensiilor. Dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 nu fac decât să dea expresie acestor obiective, clarificând modul în care se va realiza salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 până la expirarea contractelor colective de muncă aflate în vigoare la acea dată, precum și modul în care această categorie de personal va fi reîncadrată ulterior. Prin prisma criticilor de neconstituționalitate formulate, această reglementare nu relevă niciun aspect de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. … 26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 6.240/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 162 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 1,art. 3 lit. b) și art. 37 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 12 alin. (1) teza finală din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, ale art. 138 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. b) și d) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 3, art. 5, art. 6 alin. (3) și art. 14 lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește