DECIZIA nr. 699 din 7 noiembrie 2017

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Marian Mureșanu în Dosarul nr. 27.384/3/2016 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.933D/2016. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2017, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, și a autorului Marian Mureșanu, care s-a prezentat după strigarea cauzei, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate ridicate de Florin Moraru în Dosarul nr. 6.280/3/2016 (1.552/2016) al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care formează obiectului Dosarului Curții Constituționale nr. 3.159D/2016, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conexarea Dosarului nr. 3.159D/2016 la Dosarul nr. 1.933D/2016, care a fost primul înregistrat. Totodată, Curtea, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 7 noiembrie 2017, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 27.384/3/2016, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal. … 4.Prin Încheierea din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.280/3/2016 (1.552/2016), Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal. … 5.Excepția a fost ridicată de Marian Mureșanu și Florin Moraru în dosarele de mai sus, având ca obiect soluționarea unor contestații la executare. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la exigențele de calitate a legii și ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul retroactivității legii penale mai favorabile, deoarece regimul sancționator mai aspru al recidivei prevăzut de Codul penal se aplică situației juridice trecute născute sub imperiul Codului penal din 1969. Astfel, pedeapsa în caz de recidivă dispusă de art. 43 din Codul penal este constituțională în măsura în care aceasta este prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită, în caz contrar încălcându-se principiul legii penale mai favorabile și, totodată, art. 2 alin. (2) din Codul penal, potrivit căruia „nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârșită“. Totodată, se susține că prevederile legale criticate nu sunt suficient de clare, întrucât, în Dosarul nr. 3.159D/2016, infracțiunea reținută în sarcina autorului a fost săvârșită sub imperiul Codului penal din 1969, judecata pe fond a început în anul 2013 și s-a finalizat în anul 2015, condamnarea fiind dispusă sub imperiul actualului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă. Cu alte cuvinte, instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, sancționând prin dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul penal acte executate sub incidența Codului penal din 1969, a înfrânt principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. … 7.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, deși tratamentul sancționator al recidivei stabilit de actualul Cod penal este mai aspru decât cel stabilit de Codul penal din 1969, legiuitorul are deplina libertate să reglementeze în consecință. De altfel, autorul critică aplicarea regimului sancționator mai aspru, prevăzut de legea nouă, situației sale juridice născute sub imperiul legii vechi. Or, potrivit Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, instanța, la momentul pronunțării, are obligația de a aplica legea mai favorabilă în mod global, nu pe instituții.  … 8.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece problema aplicării legii penale mai favorabile a fost tranșată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014.  … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, autorul critică aplicarea regimului sancționator mai aspru, prevăzut de legea nouă, situației sale juridice născute sub imperiul legii vechi, și nu conținutul normei juridice. Așa fiind, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare a prevederilor legale contestate. … 11.Pe fond, Guvernul arată că tratamentul sancționator al recidivei stabilit prin noul Cod penal este mai aspru decât cel stabilit prin Codul penal din 1969. Săvârșirea unei noi infracțiuni de către aceeași persoană înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată executată demonstrează o perseverență infracțională, fiind necesare sisteme de sancțiune adecvate pentru asigurarea constrângerii și reeducării. Așa fiind, Guvernul apreciază că intră în atribuțiile legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, să aprecieze în funcție de o serie de criterii, printre care și perseverența fenomenului infracțional, modul cum va fi sancționată recidiva.  … 12.Avocatul Poporului arată că își menține opinia exprimată anterior cu prilejul soluționării Dosarului nr. 1.464D/2016.  … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (1) cu denumirea marginală Pedeapsa în caz de recidivă din Codul penal, care au următorul conținut: „(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.“ … 16.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la cerințele de calitate a legii și art. 15 alin. (2) referitor la principiul retroactivității legii penale mai favorabile. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Sentința penală nr. 1.483 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.924 din 11 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Marian Mureșan a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare. A fost liberat condiționat, rămânând de executat un rest de 1.229 de zile, iar, în timpul liberării, a săvârșit o nouă infracțiune (trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată – două acte materiale) pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1.235 din 28 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul București și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.297 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București. Cu acest prilej, instanța de judecată, în baza art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal, a revocat beneficiul liberării condiționate și a adăugat restul rămas neexecutat de 1.229 de zile la pedeapsa de 6 ani închisoare.  … 18.De asemenea, prin Sentința penală nr. 1.213/2003, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6.172/2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Florin Moraru a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare. A fost liberat condiționat, rămânând de executat un rest de 2.430 de zile, iar, în timpul liberării, a săvârșit o nouă infracțiune (tâlhărie săvârșită în anul 2012 sub imperiul Codului penal din 1969) pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin Sentința penală nr. 332/F din 26.02.2015, pronunțată de Tribunalul București și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.781/A din 21.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București. Cu acest prilej, instanța de judecată, după ce a stabilit că legea mai favorabilă este legea nouă (pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei fiind, potrivit Codului penal din 1969, închisoarea de la 15 la 25 de ani, pe când pedeapsa pentru aceeași faptă stabilită de actualul Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani), în baza art. 104 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1), a revocat beneficiul liberării condiționate și a adăugat restul rămas neexecutat de 2.430 de zile la pedeapsa de 6 ani închisoare.  … 19.Practic, autorii excepției sunt nemulțumiți de împrejurarea că aplicarea legii penale mai favorabile nu se face pe instituții autonome, sens în care doresc să le fie aplicate pedepsele mai blânde din actualul Cod penal și tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni din Codul penal din 1969.  … 20.Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, prin Decizia nr. 559 din 19 septembrie 2017*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Curtea Constituțională a statuat că este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată și mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată fiind deci doar o vocație pe care o au, prin voința acestuia, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, și condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. Tot astfel, este dreptul legiuitorului de a dispune cu privire la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata supravegherii. Notă …

*) Decizia Curții Constituționale nr. 559 din 19 septembrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 14 noiembrie 2017. … 21.Prin urmare, fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile, dar și sfera de incidență a nerespectării lor, respectiv revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă, pedeapsa pentru noua infracțiune stabilindu-se potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau pluralitate intermediară. Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunțată ca urmare a finalizării procesului penal, nu poate fi primită susținerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere înfăptuirii actului de justiție, independenței judecătorului sau nesocotirii rolului Parlamentului, judecătorul nefăcând altceva decât să aplice, potrivit procedurii și condițiilor prevăzute, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituție, legea stabilită de Parlament. … 22.De altfel, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, paragraful 48, că nu este permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții atât din legea veche, cât și din legea nouă și că, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă, cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii. Mai mult, în materie penală, cu excepția legii penale mai favorabile care va fi privită ca interzicând o lex tertia, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De aceea, inculpatul care a înțeles să încalce legea nouă prin săvârșirea unei noi infracțiuni s-a expus consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința recidivei sau a pluralității intermediare era previzibilă pentru acesta. … 23.Așa fiind, analizând dispozițiile legale criticate, Curtea a constatat că, spre deosebire de art. 32 din Codul penal din 1969, potrivit căruia prin pluralitate de infracțiuni se înțelegea concurs de infracțiuni sau recidivă, în actuala reglementare, potrivit art. 35 și următoarele, legiuitorul a stabilit trei forme ale pluralității de infracțiuni reținute în doctrina penală și confirmate de practica judiciară, și anume concursul de infracțiuni, recidiva și pluralitatea intermediară.  … 24.Totodată, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă“. Cu alte cuvinte, a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile comise sub legea veche, iar tratamentul sancționator al concursului va fi în mod obligatoriu cel prevăzut de noul Cod penal, chiar dacă este mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârșit configurația concursului. Art. 10 din Legea nr. 187/2012 reglementează tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni care și-a desăvârșit configurația prin comiterea ultimei infracțiuni sub legea nouă, așa încât pedeapsa rezultantă urmează să se aplice potrivit principiului legii mai conforme cu interesele apărării sociale, care este legea nouă. Drept urmare, stabilirea limitelor apărării sociale este atributul exclusiv al legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Așa fiind, principiul aplicării legii penale mai blânde pentru infractor nu trebuie privit în mod absolut, ci în raport cu interesul apărării sociale, care nu permite crearea unei situații juridice mult prea favorabile acestuia. În aceste condiții, este obligatorie aplicarea legii noi tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, așadar doar atunci când cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită după intrarea în vigoare a noii legi, nefiind obligatorie aplicarea legii noi atunci când toate faptele sunt comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se face aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 (a se vedea Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, paragrafele 12, 15 și 16).  … 25.Deoarece, până în prezent, nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția ce au fundamentat decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Mureșanu în Dosarul nr. 27.384/3/2016 al Tribunalului București – Secția I penală și de Florin Moraru în Dosarul nr. 6.280/3/2016 (1.552/2016) al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește