DECIZIA nr. 699 din 15 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 8.460/279/2016 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 119D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă art. 21 din Constituție, ci reglementează executarea sancțiunii amenzii contravenționale, ceea ce reprezintă opțiunea legiuitorului. Pe de altă parte, așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, se are în vedere doar analiza compatibilității textelor de lege criticate cu dispozițiile Constituției, iar nu compararea mai multor texte de lege între ele. Sub acest aspect, se arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.460/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamț a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, în cadrul soluționării unei cauze civile având ca obiect „înlocuire amendă cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității“. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a acesteia, arată că, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție), dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie „în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept“, iar acest termen de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, potrivit textului de lege criticat. Așadar, în cazul amenzii contravenționale, chiar dacă fapta ce constituie contravenție are natura unei „acuzații penale“, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Anghel împotriva României, Neata împotriva României, Ioan Pop împotriva României, Albert împotriva României, Haiducu și alții împotriva României, Nicoleta Gheorghe împotriva României), prescripția dreptului de a cere executarea silită este supusă regulilor fiscale, inclusiv în ceea ce privește suspendarea și întreruperea termenului de prescripție a executării. Aceasta determină un regim mai sever decât în cazul infracțiunilor. În acest sens, este de observat că, potrivit art. 162 din Codul penal, termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică este de 3 ani, în cazul în care pedeapsa este amenda, și curge de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Astfel, în cazul amenzii penale, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 3 ani și începe să curgă de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar, în cazul amenzii contravenționale, termenul de prescripție a executării amenzii este de 5 ani, socotit de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a rămas definitivă sancțiunea contravențională. Instanța reține că, potrivit art. 8 din Codul de procedură penală („Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal“), „organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil“. … 6.Se mai susține că „termenul rezonabil al procedurii ar trebui cu atât mai mult respectat cu cât este vorba despre tragerea la răspundere contravențională, prin natura sa mai ușoară decât cea penală. Or, în fapt, lucrurile nu stau așa“. Instanța susține că, în cauza de față, este incident art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată“. Se arată că acest text de lege nu impune niciun termen organului de specialitate al unității administrativ-teritoriale pentru a sesiza instanța de judecată. Astfel, după ce a trecut termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate poate oricând să sesizeze instanța de judecată. Totuși limita temporală este impusă de termenul de prescripție extinctivă a executării sancțiunii amenzii contravenționale, respectiv cel de 5 ani, stabilit de Codul de procedură fiscală. Instanța consideră că nu este admisibilă înlocuirea amenzii contravenționale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. Natura juridică a acestei din urmă sancțiuni a fost creionată în mod repetat în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin Decizia nr. 641 din 17 mai 2011. Curtea a reținut că, din examinarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, rezultă că aceasta se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziții legale, în scopul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională. Raportat la natura juridică a acestei sancțiuni contravenționale, instanța apreciază că aplicarea regimului juridic al executării creanțelor fiscale este de natură a conduce la încălcarea dreptului contravenientului la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în practică, organul fiscal emite periodic o noua somație și un nou titlu executoriu pentru executarea amenzii contravenționale, invocând întreruperea termenului de prescripție și prelungind astfel cu mult mai mult termenul de 5 ani, socotit de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a rămas definitivă sancțiunea contravențională. În final, instanța arată că, în cauza de față, contravenientul a fost sancționat prin procesul-verbal din 4 februarie 2011, pentru o faptă săvârșită la aceeași dată. Or, termenul de prescripție a executării amenzii contravenționale a început să curgă la data de 1 ianuarie 2012, urmând a se împlini la 1 ianuarie 2017. Cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității a fost înregistrată la instanță la 25 august 2016, deci după trecerea unei perioade de patru ani și șase luni de la data rămânerii definitive a sancțiunii amenzii contravenționale. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate, ce au în vedere punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale, stabilesc incidența normelor din materia executării silite a creanțelor fiscale, soluția fiind determinată de faptul că sumele provenite din amenzi contravenționale constituie venituri ale bugetului general consolidat. Prin conținutul lor, prevederile de lege criticate nu pot constitui un impediment în ceea ce privește dreptul unei persoane (contravenient) la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituție, ținând seama și de motivarea excepției de neconstituționalitate. Celelalte prevederi invocate în motivarea excepției privesc faza de executare și vizează exclusiv stabilirea altei modalități de executare a sancțiunii cu amenda contravențională, aplicate în condițiile în care amenda nu a fost achitată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și nici nu există posibilitatea executării silite. Conform prevederilor art. 39^1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, contravenientul însuși poate solicita instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, când nu a achitat amenda în termen și nu există posibilitatea executării silite, neputându-se reține vreo încălcare a dreptului contravenientului la soluționarea cauzei sale într-un mod rezonabil, câtă vreme legea reglementează instrumente juridice la îndemâna acestuia pentru clarificarea modalității de executare a sancțiunii. De asemenea, se observă că instanța contestă prevederile art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispozițiile Codului penal, care privesc termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în mod constant, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor texte ale legii între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. … 9.Avocatul Poporului consideră că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate, deoarece legiuitorul delegat a dispus apărarea valorilor sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, și a recunoscut oricărei persoane sancționate contravențional printr-un proces-verbal încheiat de organul competent posibilitatea de a se plânge împotriva acestuia instanței judecătorești. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este întocmit de organul constatator competent sau, după caz, de agentul sancționator competent, iar organele fiscale recurg la constrângerea debitorului de a plăti aceste amenzi contravenționale, procedura fiind reglementată, în principal, de Codul de procedură fiscală. Procedura criticată de autoarea excepției nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie condițiile în care se realizează executarea sancțiunii amenzii contravenționale. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești. În ceea ce privește diferența de reglementare a termenului de prescripție a executării amenzii contravenționale, prin raportare la termenul de prescripție a executării amenzii penale, se precizează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 463 din 12 aprilie 2011). Mai mult, față de critica formulată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „amenda contravențională are caracter administrativ“. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.“ … 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) teza a doua privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că principala critică a instanței de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, este aceea că termenul de prescripție a executării amenzii contravenționale este de 5 ani, la fel cu cel instituit pentru executarea creanțelor fiscale, ceea ce ar încălca dreptul contravenientului la un proces echitabil, deoarece, în materie penală, prescripția executării pedepsei amenzii este de 3 ani. Cu privire la această critică, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate fac parte din capitolul V „Executarea sancțiunilor contravenționale“ din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și prevăd că executarea sancțiunilor contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. Prin urmare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a amenzilor contravenționale este de 5 ani, termen prevăzut pentru executarea silită a creanțelor fiscale de art. 110 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală [și de art. 131 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție]. Potrivit art. 162 din Codul penal, termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică este de 3 ani, în cazul în care pedeapsa este amenda, și curge de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. … 15.Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, materia contravențională se asimilează celei penale, sub aspectul garanțiilor dreptului la un proces echitabil, instituite de art. 6 din convenție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 548 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 13 februarie 2014). Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, sub aspect penal, se aplică și unei proceduri contravenționale. Astfel, în Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, paragraful 26, Curtea a considerat că „natura generală a dispoziției legale încălcate în speță de către reclamantă, precum și obiectivul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate sunt suficiente pentru a demonstra că infracțiunea în litigiu avea caracter penal în sensul art. 6 din convenție, care este așadar aplicabil“. De altfel, așa cum a observat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin aceeași hotărâre, paragraful 24, „este vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior le-a declarat contrare art. 6 din convenție pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (Anghel împotriva României, paragraful 69)“. Prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Curtea a stabilit că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din convenție, în sensul că noțiunea de „acuzație în materie penală“ include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și cei învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Cauza Lönnroth împotriva Suediei – 1982; Cauza Öztürk împotriva Germaniei – 1984; Cauza Lutz împotriva Germaniei – 1987). Având în vedere acestea, Curtea constată că în cauza de față nu se pune în discuție vreo garanție procesuală a dreptului contravenientului la un proces echitabil, ci se critică reglementarea legală a termenului de prescripție a executării amenzii contravenționale. … 16.Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Așadar, reglementarea termenelor de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale sau penale intră în competența legiuitorului, care, evident, trebuie să respecte principiile și dispozițiile Constituției. … 17.Analizând reglementările referitoare la amenda contravențională, pe de-o parte, și amenda penală, pe de altă parte, Curtea reține, referitor la natura juridică a amenzii, că, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, amenda contravențională are caracter administrativ, iar amenda penală este una dintre pedepsele principale prevăzute de art. 53 din Codul penal. De asemenea, referitor la cuantumul celor două tipuri de amenzi, Curtea reține că limitele minime și maxime ale amenzii contravenționale sunt stabilite de art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în timp ce cuantumul amenzii penale se stabilește, potrivit art. 61 alin. (2) din Codul penal, prin sistemul zilelor-amendă, iar „suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile“. Cu privire la punerea în executare a amenzii contravenționale, potrivit art. 39 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă […]“. În ceea ce privește executarea pedepsei amenzii penale aplicate persoanei fizice, aceasta se face în condițiile Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013. Ținând cont de aceste diferențe de reglementare, Curtea constată că, având în vedere natura juridică diferită a celor două categorii de amenzi – administrativă și penală -, legiuitorul a prevăzut condiții și proceduri diferite de punere în executare a celor două tipuri de amenzi. Astfel, în timp ce amenda contravențională se execută silit de către organele fiscale, executarea amenzii penale se realizează de instanța de executare, care poate dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității sau poate dispune înlocuirea amenzii cu închisoarea. Prin urmare, există o diferență evidentă între cele două tipuri de sancțiuni – contravențională și penală – sub aspectul condițiilor și al procedurilor de executare silită. Astfel, legiuitorul, respectând competența sa prevăzută de Constituție, a stabilit termene diferite de prescripție a executării celor două categorii de sancțiuni, ceea ce nu contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție. … 18.Curtea constată că, întrucât legiuitorul a reglementat procedura de executare a sancțiunilor contravenționale, în mod similar cu executarea silită a creanțelor fiscale, este firesc ca și termenul de prescripție a executării amenzilor contravenționale să fie același cu cel prevăzut pentru executarea creanțelor fiscale, și anume cel de 5 ani, stabilit de Codul de procedură fiscală. Faptul că executarea amenzii penale a persoanelor fizice se prescrie într-un termen mai scurt, de 3 ani, nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului contravenientului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece condițiile de executare a amenzii penale sunt reglementate mai sever, din moment ce, în caz de neexecutare, amenda penală se poate înlocui cu închisoarea, astfel încât nu se poate face vreo analogie cu privire la termenul de prescripție a executării celor două sancțiuni. Prin urmare, critica potrivit căreia instituirea termenului de 5 ani pentru prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale conduce la încălcarea dreptului contravenientului la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil este neîntemeiată. … 19.Referitor la celelalte aspecte invocate de instanța de judecată, privind înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, posibilitate prevăzută de art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată, pe de-o parte, că aceste aspecte nu au legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, că reprezintă chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Piatra-Neamț în Dosarul nr. 8.460/279/2016 și constată că dispozițiile art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește