DECIZIA nr. 698 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 228 din 18 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 389 18/06/2020
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 607 30/09/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 101 25/02/2016
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 396 26/04/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1132 16/10/2008
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 23REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 967 20/11/2012
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 30REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 67 26/02/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 365 25/06/2014
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 276 24/02/2009
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 500 30/06/2015
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 192 03/04/2014
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 967 20/11/2012
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 34REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 572 03/11/2005
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 226 18/05/2004
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 230 16/11/2000
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 99 23/05/2000
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 25 03/02/2015
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 126 01/02/2011
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 288 03/07/2003
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 871 18/12/2018
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 248 14/05/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.033 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vlad Gabrielescu, prin reprezentant legal Maria Magdalena Gabrielescu, în Dosarul nr. 15.378/94/2017 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.844D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În Decizia nr. 389 din 18 iunie 2020, Curtea a arătat că excluderea de la calea de atac a recursului este dată de faptul că justițiabilul se află într-o procedură de judecată specială față de cea de drept comun, ceea ce constituie un criteriu obiectiv și rațional pentru diferența de tratament.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.378/94/2017, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.033 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Vlad Gabrielescu, prin reprezentant legal Maria Magdalena Gabrielescu, cu prilejul recursului formulat într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de valoare redusă.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțională sintagma „precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, ceea ce înseamnă că justițiabilii au dreptul de a formula recurs în toate cauzele evaluabile în bani, indiferent de valoare.6.Astfel, există un regim discriminatoriu între căile de atac disponibile în cazul pretențiilor evaluabile în bani deferite justiției pe calea dreptului comun și căile de atac disponibile în cazul pretențiilor evaluabile în bani deferite justiției pe calea procedurii speciale a cererii de valoare redusă.7.Așadar, invocându-se considerentele care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, se arată că textul criticat este neconstituțional, întrucât, prin instituirea unui prag valoric, cetățenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac a recursului.8.Atât timp cât scopul urmărit de justițiabil, în cazul unei cereri evaluabile în bani a cărei valoare nu depășește 10.000 lei, este același indiferent de procedura aleasă, respectiv valorificarea unui drept patrimonial, reglementarea diferită a căilor de atac, în funcție de procedura aleasă pentru judecată, nu are o justificare obiectivă.9.Reclamantul este pus în postura de a alege între avantajele oferite de procedura specială a cererii de valoare redusă și siguranța oferită de cel de-al treilea grad de jurisdicție. 10.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Tratamentul juridic diferit al căilor de atac în procedura cu privire la cererile de valoare redusă se justifică prin caracterul special al acestei proceduri, derogatorie de la dreptul comun.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1.033 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.“16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției. De asemenea, este invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017. 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 607 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 26 mai 2022, a reținut că procedura privind cererile de valoare redusă reglementată prin art. 1.0261.033 din Codul de procedură civilă este o procedură specială, facultativă, fiind, de regulă, scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură, acestea putând formula întâmpinare, răspuns la întâmpinare sau cerere reconvențională. Hotărârea pronunțată asupra cererii se comunică părților, care pot formula apel în termenul prevăzut de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 101 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragraful 16). Așadar, în cadrul procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, părțile au posibilitatea formulării și depunerii apărărilor pe care le consideră necesare, iar împotriva hotărârii instanței, părțile pot uza de căile de atac deschise de lege.18.Curtea a mai reținut că, potrivit art. 1.027 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reclamantul, în vederea valorificării pretenției sale evaluabile în bani, este cel care optează între procedura specială reglementată de titlul X din cartea a VI-a – Proceduri speciale a Codului de procedură civilă și procedura de drept comun. Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, precitată, prin care s-a constatat neconstituționalitatea excluderii cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv de la calea de atac a recursului, a vizat procedura de drept comun în privința căreia Curtea a stabilit că, indiferent de pragul valoric al cererilor evaluabile în bani, accesul la calea de atac a recursului trebuie să fie asigurat. Așadar, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 nu se referă la procedura specială reglementată de titlul X din cartea a VI-a – Proceduri speciale a Codului de procedură civilă.19.Astfel, Curtea a reținut că ceea ce se contestă este competența legiuitorului de a reglementa proceduri speciale de judecată în privința cererilor de o anumită valoare care pot duce la consecința excluderii accesului la calea de atac a recursului.20.În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, și Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012.21.Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.22.Astfel, de principiu, legiuitorul poate institui o procedură de judecată specială în privința cererilor evaluabile în bani alternativă la cea de drept comun, folosind drept criteriu valoarea redusă a cererii, din moment ce acesta dă expresie unei necesități de judecare cu celeritate a unor cauze cotidiene/obișnuite/cu caracter recurent. Instituind o astfel de procedură, este de la sine înțeles că legiuitorul va stabili o configurație aparte a acesteia atât în privința garanțiilor și termenelor procesuale, cât și în privința instanței competente și a căilor de atac disponibile, în scopul judecării cu celeritate și în procedură simplificată a acestora. Dacă toate garanțiile/ termenele/căile de atac din procedura specială simplificată s-ar identifica întru totul cu cele aplicabile în procedura de drept comun, înseamnă că cea specială nu și-ar mai găsi rațiunea. Prin urmare, legiuitorul trebuie să evalueze în ansamblu procedura simplificată, pentru a respecta drepturile și libertățile fundamentale și a atinge scopul urmărit prin instituirea acesteia, și nu prin compararea individuală a garanțiilor din procedura generală și cea specială nou-reglementată. Totodată, trebuie subliniat faptul că această procedură este alternativă la cea de drept comun, astfel că reclamantul este cel care va alege procedura pe care o va urma, în temeiul principiului disponibilității.23.Curtea a mai observat că în expunerea de motive care a însoțit proiectul Codului de procedură civilă legiuitorul a precizat că, în reglementarea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, a avut drept model legislativ prevederile Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 199 din 31 iulie 2007. Astfel, similar procedurii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 861/2007, și procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă din Codul de procedură civilă este reglementată ca o procedură scrisă, în care sunt utilizate formulare tipizate pentru actele de procedură (art. 1.029 din Codul de procedură civilă) și care se desfășoară, în întregime, în camera de consiliu [art. 1.030 alin. (1) din Codul de procedură civilă]; cu excepția cauzelor în care instanța de judecată consideră necesară o dezbatere orală sau în care una dintre părți solicită aceasta [art. 1.030 alin. (2) din Codul de procedură civilă], în cazul în care instanța a fixat un termen pentru înfățișarea părților, acestea vor fi citate [art. 1.030 alin. (10) din Codul de procedură civilă].24.În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de valoare redusă, aceasta revine judecătoriei, potrivit art. 1.028 din Codul de procedură civilă, care va pronunța și va redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală (art. 1.031 din Codul de procedură civilă). Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare (art. 1.033 din Codul de procedură civilă).25.Prin urmare, legiuitorul are legitimitate constituțională să instituie o procedură simplificată de judecată în privința cererilor de valoare redusă, astfel încât se pune problema dacă are posibilitatea ca, printr-o asemenea manieră de reglementare, să excepteze hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri de la calea de atac a recursului, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.26.Curtea a observat că Regulamentul (CE) nr. 861/2007 nu impune statelor membre adoptarea unui anumit standard privitor la instituirea unor căi de atac în procedura analizată, astfel că acestea au o marjă de apreciere în acest sens.27.În plan intern, prin Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea a statuat că eliminarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate de judecătorie, în procesele și cererile privind creanțe având ca obiect sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv, aduce atingere principiului constituțional referitor la egalitatea în fața legii, astfel cum este reglementat prin art. 16 din Constituție, golind de conținut dispozițiile art. 129 din Constituție. Pragul valoric de 2.000 lei al obiectului litigiului nu poate constitui un criteriu de natură să justifice instituirea unui tratament juridic diferit în privința exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate asupra fondului cauzei, pentru aceleași categorii de litigii, și anume cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani. Soluția legislativă criticată creează o situație de inegalitate juridică în cadrul aceleiași categorii de justițiabili, valoarea pecuniară a obiectului pricinii neputând fi considerată un criteriu suficient, de natură să asigure o judecată echitabilă, care să conducă la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile.28.Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în fața legii, fără privilegii și discriminări, presupune faptul că toate persoanele aflate în aceeași situație juridică au o vocație egală de a fi judecate de aceleași instanțe judecătorești și după aceleași reguli de procedură, incluzând administrarea probelor, asigurarea dreptului la apărare sau la folosirea acelorași căi de atac, fără nicio discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine ori condiție socială sau alte criterii discriminatorii. Astfel, imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac de către părțile unui proces, determinată de un criteriu subiectiv, de natură pecuniară, legat de valoarea obiectului cauzei deduse judecății, este de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituționale ale egalității în drepturi, în general, și egalității în fața justiției, în special, cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) și în art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.29.Or, textul legal criticat permite exercitarea căii ordinare de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în primă instanță, astfel încât controlul judiciar, sub forma unei căi de atac devolutive, este asigurat în această procedură specială. Însă în aceste cauze nu poate fi exercitată calea extraordinară a recursului. Cu privire la acest aspect, Curtea a constatat că, în urma pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, ca regulă, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani, justițiabilul are acces la calea de atac a recursului. Astfel, rațiunea adoptării unei asemenea soluții prin decizia antereferită a fost aceea de a deschide accesul la calea recursului pentru cererile evaluabile în bani indiferent de valoarea lor, neputând exista cauze mai importante și mai puțin importante în funcție de acest criteriu.30.Procedura analizată este cea structurată în funcție de valoarea cererii, și nu accesul în sine la calea de atac a recursului. Faptul că hotărârea pronunțată nu poate face obiectul recursului nu rezultă în mod direct din fixarea unei condiții valorice în acest sens, ci din faptul că însăși judecarea acestor cereri privește valori într-un anumit cuantum și se realizează într-o manieră simplificată. Nu este o măsură directă de excludere de la calea de atac a recursului prin fixarea unui prag valoric. Astfel, pragul valoric stabilit în art. 1.026 din Codul de procedură civilă se referă la stabilirea unei proceduri de judecată distincte de cea de drept comun, în concordanță cu art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 861/2007 (cereri a căror valoare nu depășește 2.000 euro), și conturează o tipologie aparte de cauze, care, deși pot viza materii eterogene în sine, au un grad redus de dificultate și caracter cotidian și, în consecință, necesită o rezolvare rapidă, simplificată și cu costuri scăzute pentru a contribui la securitatea circuitului civil. În acest domeniu strict delimitat legiuitorul poate stabili reguli procedurale speciale și particulare în raport cu procedura de drept comun, astfel că exceptarea acestor cauze de la calea de atac a recursului este dată de categoria cauzelor vizate. Astfel cum s-a arătat, într-o procedură specială nu trebuie să se regăsească toate garanțiile specifice procedurii generale, ceea ce înseamnă că legiuitorul trebuie să îi imprime un caracter suplu și flexibil pentru a atinge, într-o manieră rapidă, dar cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, scopul pentru care a fost instituită. Lipsa accesului la calea de atac a recursului nu poate fi convertită într-un motiv de neconstituționalitate rezultat din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, aceasta vizând procedura generală, și nu cea simplificată.31.Prin urmare, considerentele de principiu ale Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 nu pot fi aplicate mutatis mutandis în cauza de față.32.Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, sau Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015). Totodată, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru situații juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituțional al egalității în drepturi (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 19 martie 2009).33.În consecință, Curtea a reținut că exceptarea de la accesul la calea de atac a recursului este dată de faptul că justițiabilul se află într-o procedură de judecată specială față de cea de drept comun, ceea ce se constituie într-un criteriu obiectiv și rațional pentru diferența de tratament a acestuia în raport cu un justițiabil aflat în procedura generală. Totodată, stabilirea procedurii de judecată speciale nu are un caracter arbitrar, fiind o concretizare a unei necesități de soluționare rapidă și simplificată a unor cereri de un anumit cuantum care reflectă aspecte cotidiene ale vieții sociale. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție.34.În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, chiar dacă accesul la calea extraordinară de atac este o parte componentă a acestuia, accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și nr. 967 din 20 noiembrie 2012, precitată, sau Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16).35.Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kudła împotriva Poloniei, paragraful 157, sau Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, sau Decizia Curții Constituționale nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 16). Totodată, instanța de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38, a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenție, că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.“36.În sensul celor de mai sus se reține și Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragrafele 21 și 23, decizie prin care Curtea a subliniat că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, în cazul respectiv aceasta fiind pronunțată în materie de carte funciară. De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, Curtea a constatat constituționalitatea exceptării cererilor formulate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale de la accesul la calea de atac a recursului. Așadar, ambele decizii au vizat procedura comună/generală de judecată.37.Totodată, structurarea unei proceduri speciale determinate în funcție de valoarea redusă a cererii se constituie într-un motiv suficient care să justifice absența accesului la calea de atac a recursului existentă în procedura generală. Procedura specială, astfel cum s-a arătat, nu privește o anumită materie (Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 sau Decizia nr. 871 din 18 decembrie 2018, precitate), ci un ansamblu de cereri evaluabile în bani cu o natură juridică eterogenă, dar care au o valoare redusă și în privința cărora legiuitorul este în drept să stabilească o procedură de judecată distinctă de cea comună, cu condiția, îndeplinită în cauza de față, de a asigura echitatea în ansamblu a procedurii. Rezultă că, dacă în privința procedurii generale garanțiile procesuale aferente acesteia trebuie privite în mod individual, fiecare în parte și toate în ansamblul lor asigurând dreptul la un proces echitabil, în privința celor speciale simplificate cerințele de echitate privesc procedura în ansamblul său. Prin urmare, excluderea accesului la calea de atac a recursului în ipoteza cererilor de valoare redusă nu contravine dreptului la un proces echitabil.38.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Gabrielescu, prin reprezentant legal Maria Magdalena Gabrielescu, în Dosarul nr. 15.378/94/2017 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 1.033 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x