DECIZIA nr. 695 din 7 noiembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 124 din 8 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 146 12/03/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1335 11/10/2011
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 48
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 8
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 57
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 126 21/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 115 25/02/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 53 22/01/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 571 01/10/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 479 12/07/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 676 06/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Ioan Robert Zaharia în Dosarul nr. 1.442/110/2015 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.425D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legiuitorul a definit, în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 143/2000, noțiunile folosite în actul normativ anterior menționat, aspect care contribuie la claritatea și accesibilitatea normelor. Se susține că, la art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000, se precizează că aceasta reglementează cu privire la substanțele aflate sub control național, destinatarul normei fiind avertizat cu privire la regimul strict al unor astfel de substanțe. Se conchide că, dacă de vreme ce substanțele anterior menționate sunt supuse unui anumit regim de comercializare, obținerea lor, în mod clandestin, ar trebui să dea naștere unor suspiciuni ale făptuitorilor cu privire la incidența legii penale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.442/110/2015, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție invocată de Ioan Robert Zaharia întro cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe penale de condamnare a autorului excepției sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 143/2000.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, neoferind securitate juridică destinatarilor lor, întrucât aceștia nu pot determina cu exactitate care sunt substanțele ce intră sub incidența actului normativ anterior menționat. Se arată că referirile la substanțele înscrise în tabelele din cuprinsul anexelor nr. I-IV la Legea nr. 143/2000 trebuie să se facă, în mod concret, prin numirea produselor în care acestea sunt încorporate, știut fiind că substanțele și formulele chimice enumerate în anexele mai sus referite țin de domeniul științei, și nu de domeniul cunoașterii comune, la care fac apel normele juridice. Se arată că prevederile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 dau naștere unor confuzii, ce duc la încălcarea dreptului la apărare al inculpaților. Se susține, de asemenea, că textele criticate încalcă libertatea individuală a inculpaților, întrucât creează confuzie între produsele, respectiv plantele ce pot fi comercializate și substanțele înscrise în tabelele referitoare la droguri și precursori ai acestora, din cuprinsul anexelor nr. I-IV la Legea nr. 143/2000. Se arată totodată că dispozițiile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 creează discriminare între cetățenii români și cetățenii altor state membre ale Uniunii Europene, în care consumul de plante etnobotanice constituie contravenție. Se precizează, în acest sens, că în România o cantitate de 0,1-1/100 grame dintr-un produs ce conține una dintre substanțele enumerate în anexele nr. I-IV la Legea nr. 143/2000 determină încadrarea faptelor ce vizează respectivul produs drept infracțiune. 6.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate sunt clare, precise și previzibile, dând posibilitatea persoanelor interesate să determine care sunt situațiile în care se aplică și consecințele faptelor pe care le săvârșesc.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că noțiunile folosite în cuprinsul Legii nr. 143/2000 sunt definite la art. 1 din această lege, ceea ce reprezintă o aplicare a principiului legalității incriminării, motiv pentru care dispozițiile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 satisfac exigențele calității legii penale. Mai mult, în vederea asigurării previzibilității actului normativ criticat, legiuitorul a clasificat substanțele, prevăzute în cuprinsul Legii nr. 143/2000, în droguri de mare risc, droguri de risc și precursori. Se mai susține că textele criticate cuprind cuvinte folosite de legiuitor în sensul lor comun în limba română. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii, respectiv la deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 146 din 12 martie 2015 și la hotărârile din 15 noiembrie 1996, 25 noiembrie 1996 și 4 mai 2000, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, și Rotaru împotriva României, paragraful 55. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 sunt invocate considerentele și soluția din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 1.335 din 11 octombrie 2011. 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 sunt constituționale. Se susține că textele legale criticate sunt suficient de clare, precise și previzibile pentru a permite destinatarilor să prevadă, într-o măsură rezonabilă, în raport cu circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Se arată că din textele legale criticate poate fi dedus cu ușurință faptul că sancțiunile prevăzute prin normele de incriminare se aplică doar faptelor săvârșite în una dintre modalitățile expres enumerate în ipoteza normei de incriminare. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalității, fiind invocate hotărârile din 5 ianuarie 2000 și 8 iulie 2008, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul cuprins: – Art. 1 lit. a)-e): „În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:a)substanțe aflate sub control național – drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății sau a ministrului afacerilor interne;b)droguri – plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III;c)droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I și II;d)droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;e)precursori – substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV […]“; – Art. 2:(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.“.13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, art. 16 cu privire la principiul egalității în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la dreptul de acces liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și art. 8 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice cu privire la interzicerea sclaviei și a muncii forțate, precum și art. 47 referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, art. 48 alin. (2) referitoare la dreptul la apărare și art. 49 în componenta sa referitoare la principiul legalității infracțiunilor și pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1 lit. a)-e) din Legea nr. 143/2000 prevăd sensul noțiunilor de „substanțe aflate sub control național“, „droguri“, „droguri de mare risc“, „droguri de risc“ și „precursori“, în vederea utilizării lor, în cuprinsul normelor de incriminare reglementate prin legea anterior menționată. Astfel, pentru a sancționa penal faptele enumerate în ipoteza normei de la art. 2 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a procedat la definirea noțiunilor și a sintagmelor mai sus enumerate, arătând sensul conferit acestora, în contextul juridic analizat. Prin urmare, cu prilejul determinării conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000, stabilirea elementului material al laturii obiective poate fi făcută doar prin raportare la prevederile art. 1 din aceeași lege. Această modalitate de definire a infracțiunii anterior precizate este de natură a asigura claritatea, precizia și previzibilitatea dispoziției legale criticate, standarde impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. 15.De asemenea, trimiterile din cuprinsul dispozițiilor art. 1 lit. a)-e) din Legea nr. 143/2000 la anexele nr. I-IV la legea anterior referită, anexe care cuprind denumiri ale substanțelor ce intră în categoriile de droguri astfel reglementate, sunt determinate de caracterul strict tehnic al conținutului respectivelor anexe, care face imposibilă enumerarea respectivelor substanțe în cuprinsul textului criticat. De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, anexele sunt parte componentă a actului normativ din care fac parte și au forța juridică a acestuia, existența lor fiind impusă de rațiuni de tehnică legislativă. Această modalitate de reglementare nu este însă de natură a încălca dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5). Cu privire la acestea din urmă, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, spre exemplu prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 31, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, una dintre tehnicile standard de reglementare constând în recurgerea, mai degrabă, la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică și că, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare existând întotdeauna. Prin aceeași decizie s-a arătat că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. S-a reținut, de asemenea, că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. S-a conchis că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S. W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93).16.Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 corespunde exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție, neputând determina o restrângere discreționară sau nejustificată a dreptului de proprietate privată, în situația dispunerii confiscării unor substanțe dintre cele care fac parte din categoriile definite la art. 1 din Legea nr. 143/2000. 17.În ceea ce privește comparația realizată de autorul excepției între regimul juridic al incriminării faptelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000 în România și modalitatea de sancționare a acestora în alte state membre ale Uniunii Europene, Curtea reține că astfel de diferențe nu pot sta la baza constatării încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât norma constituțională anterior menționată consacră principiul egalității în drepturi între cetățeni, noțiunea de „cetățean“, la care face referire alin. (1) al art. 16 anterior menționat, având în vedere cetățenii români. Mai mult, dreptul penal reprezintă o ramură de drept ce reglementează, printre altele, infracțiuni și pedepse corespunzătoare acestora, potrivit nevoilor de protecție a unor valori fundamentale, existente la nivel național, care pot fi diferite în rândul statelor membre, motiv pentru care, în prezent, nu se poate proceda la o implementare uniformizată, în privința modalității concrete de incriminare și a sancțiunilor aplicate, a normelor de drept penal european, ci, mai degrabă, la implementarea acestora în legislațiile interne, prin aplicarea principiului subsidiarității.18.Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 și art. 24 din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispozițiile legale criticate au în vedere conținutul constitutiv al unor infracțiuni, vizând, prin urmare, aplicarea unor norme de drept penal substanțial. Or, garanțiile specifice dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare se asigură prin mijloace juridice specifice dreptului procesual penal. 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Robert Zaharia în Dosarul nr. 1.442/110/2015 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 1 lit. a)-e) și art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x