DECIZIA nr. 695 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 11 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 142
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 142
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 635 22/09/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 169 24/03/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 558 16/10/2014
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 142
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 145
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 140
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.009/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 810D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise, prin care precizează că nu poate ajunge la ședința de judecată, având în vedere că este bolnavă și, totodată, solicită admiterea excepției.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 635 din 22 septembrie 2020, prin care Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 6 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.009/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât obligă partea să accepte competența de judecată a cererii de strămutare doar a curții de apel, pentru dosarele aflate în judecată la nivel de judecătorie sau tribunal, chiar și în situația în care motivul de bănuială legitimă invocat vizează inclusiv curtea de apel aferentă.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.“12.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, având în prezent următorul cuprins: „Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente, precum și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.“13.Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea va analiza dispozițiile legale criticate în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 635 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1177 din 4 decembrie 2020, paragraful 17, a reținut că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiției, competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează a fi strămutate pricinile, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios – a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.16.Referitor la dispozițiile legale criticate, prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, și Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, respectiv la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparțialitatea obiectivă a tuturor instanțelor judecătorești din circumscripția unei curți de apel.17.În prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate nu vizează ipotezele avute în vedere în deciziile amintite, ci privește motivul de bănuială legitimă generat de circumstanțele procesului, anume împrejurări de fapt care atrag dubii rezonabile asupra imposibilității obiective a instanței de a soluționa cauza. Așadar, motivul de bănuială legitimă se raportează la motive care subzistă, în opinia autoarei excepției, și în privința instanței competente să soluționeze cererea de strămutare.18.Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 635 din 22 septembrie 2020, precitată, că aprecierea potrivit căreia motivele de bănuială legitimă pe care s-a fundamentat cererea de strămutare ar putea subzista și în cazul instanței competente să soluționeze cererea de strămutare nu poate constitui prin ea însăși motiv determinant al suspiciunii de parțialitate a judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de strămutare. În aceste condiții, nu se poate identifica vreun motiv care să permită constatarea că normele procesual civile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate și pot conduce la înfrângerea principiului înfăptuirii justiției în numele legii și al unicității, imparțialității și al egalității justiției pentru toți, de vreme ce hotărârea asupra strămutării rezolvă un incident procedural cu privire la instanța sesizată, iar nu fondul cauzei.19.Astfel, strămutarea este un incident procedural cu privire la instanța sesizată, care urmărește asigurarea unor condiții optime pentru desfășurarea activității de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de părtinirea și lipsa de obiectivitate în soluționarea cauzelor deduse judecății. Ca atare, pronunțarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluționării aspectelor ce privesc drepturile și obligațiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecății, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată. Faptele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competentă să judece cererea de strămutare nu țin de pricina însăși, ci de asigurarea condițiilor pe care le implică art. 140 din Codul de procedură civilă, respectiv nepărtinirea și obiectivitatea în soluționarea pricinii.20.Așadar, din perspectiva criticii formulate, se reține că dispozițiile legale criticate conțin garanții procesuale și reglementează soluții adecvate care sunt în măsură să asigure imparțialitatea obiectivă a instanței în condițiile în care, în ipoteza admiterii cererii de strămutare pentru motive ce țin de circumstanțele procesului, curtea de apel strămută cauza în circumscripția sa la o instanță de același grad cu cea de la care se cere strămutarea, unde motivele particulare pe care s-a întemeiat cererea de strămutare nu au relevanță pentru locul unde se află instanța astfel învestită.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.009/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x