DECIZIA nr. 693 din 8 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 139 din 21 februarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 3REFERIRE LAOG 26 30/01/2000 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 4REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 297
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 547 13/07/2017
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 9REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 9REFERIRE LAOG 26 30/01/2000
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 09/12/2003
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 15REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 25REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 547 13/07/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 27REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 212
ART. 27REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 27REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 31REFERIRE LALEGE 78 08/05/2000 ART. 13
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Costin George, Mihai Bolocan, Serafim Cotenescu, Petre Sfârlează, Anca Lazăr, Florentina Costin și Costin George Ștefan în Dosarul nr. 614/1/2014 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.927D/2017.2.La apelul nominal răspund autorii excepției Costin George, personal și asistat de doamna avocat Violeta Oancea, cu delegație depusă la dosar, și Cotenescu Serafim, personal și asistat de domnul avocat Drăgulin Ilie, cu delegație depusă la dosar. Răspunde personal autorul excepției Petre Sfârlează, iar autorii excepției Florentina Costin și Costin George Ștefan sunt reprezentanți de doamna avocat Violeta Oancea, cu delegație depusă la dosar. De asemenea, răspunde partea Aurel Postelnicu, personal și asistat de domnul avocat Drăgulin Ilie, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Violeta Oancea, care susține că sintagma „a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite“ din cuprinsul dispozițiilor criticate este neconstituțională, încălcând prevederile art. 40 din Constituție și art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Face referire la elemente ale situației de fapt reținute în rechizitoriul prin care autorii excepției au fost trimiși în judecată. Apreciază că asociația are obligația de a-i reprezenta pe membrii săi în diferite activități. Arată că, deși organul de conducere al asociației este consiliul director, acesta fiind cel care decide asupra acțiunilor asociației, prin actul de acuzare i se impută președintelui asociației punerea în executare a deciziilor consiliului director. Arată că sintagma criticată este lipsită de claritate și previzibilitate, din modul de reglementare a infracțiunii neputând fi stabilit cu exactitate sensul acesteia și implicit acțiunile care intră în elementul material al infracțiunii.4.Președintele acordă cuvântul domnului avocat Drăgulin Ilie, care arată că achiesează la cele susținute anterior. În completare, susține că întreg textul art. 13 din Legea nr. 78/2000 este neclar și imprevizibil, fiind neconstituțional. Referirea în dispozițiile criticate la noțiunea de „funcție de conducere“, fără existența unei definiții a acesteia, determină lipsa de claritate a normei. Sunt încălcate astfel prevederile art. 1 alin. (5),art. 11,art. 15, art. 16,art. 20,art. 23 și art. 40 din Constituție.5.Președintele acordă cuvântul domnului Sfârlează Petre, care precizează că organele judiciare au reținut în cauză încălcări ale statutului asociației. Sintagma „a folosi influența ori autoritatea sa“ este neclară, echivocă, lăsând loc unei interpretări subiective a organelor judiciare. Apreciază că viciul de neconstituționalitate ar fi înlăturat dacă sintagma ar fi completată, în sensul „a folosi influența ori autoritatea sa cu încălcarea legii“. Susține că există o similitudine între dispoziția criticată în prezenta cauză și dispozițiile art. 297 din Codul penal, cele reținute de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, fiind aplicabile și în prezenta cauză.6.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că elementele referitoare la modul de întocmire a rechizitoriului și la modul de formulare a acuzației nu pot face obiectul controlului de constituționalitate. Apreciază că nu intră în competența Curții Constituționale atribuția de a stabili alți subiecți activi ai unei infracțiuni. Referitor la sintagma „de a folosi influența ori autoritatea sa“, învederează că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității acesteia, de exemplu prin Decizia nr. 547 din 13 iulie 2017, paragraful 26, constatând că aceasta nu contravine prevederilor constituționale. În ceea ce privește solicitarea autorilor excepției referitoare la completarea textului criticat cu sintagma „cu încălcarea legii“, se apreciază că sunt incidente considerentele reținute de instanța de contencios constituțional în paragraful 27 al deciziei anterior menționate, critica fiind neîntemeiată.7.Având cuvântul în replică, domnul avocat Drăgulin Ilie solicită aplicarea mutatis mutandis a considerentelor reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 31 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. 614/1/2014, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de George Costin, Mihai Bolocan, Serafim Cotenescu, Petre Sfârlează, Anca Lazăr, Florentina Costin și George Ștefan Costin într-o cauză penală.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia, făcând referire la dispoziții din Legea nr. 161/2003 și din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, arată că toate hotărârile și deciziile organelor colective de conducere ale asociației sunt obligatorii pentru toți membrii, chiar dacă nu au fost prezenți sau au votat împotrivă. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că toate organele de conducere ale unei asociații sunt numai organe colective, iar toate hotărârile privind activitatea asociației sunt adoptate cu majoritate de voturi, devenind, potrivit art. 23, obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă. În continuare, susțin că „formularea unor acuzații fără indicarea expresă a articolului sau a prevederilor exprese ale acestuia, procedând la scoaterea în evidență prin punerea între ghilimele și bolduirea în actul de acuzare a unor imaginare prevederi statutare care în prezentarea adevărului nu există, are darul de a crea falsa impresie a existenței cu adevărat a unor astfel de prevederi statutare“. Apreciază că sintagma „de a folosi influența ori autoritatea sa“ este neconstituțională deoarece este neexplicită, echivocă, fiind lăsată la interpretarea organului de cercetare penală. Arată că, deși, potrivit legii, sunt persoane juridice de drept privat, agenții economici de stat, societățile comerciale, sindicatele, cultele religioase, organizațiile cooperatiste, casele de ajutor reciproc, asociațiile și fundațiile, dispozițiile criticate au în vedere doar sindicatele, asociațiile și fundațiile. Astfel, sintagma „persoane juridice fără scop patrimonial“ este neconstituțională, contravenind prevederilor art. 16 din Constituție, singura modalitate de îndepărtare a acestei neconstituționalități fiind completarea dispozițiilor criticate cu sintagma „de utilitate publică“.10.De asemenea, făcând referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, apreciază că, pentru a fi constituțională, sintagma „de a folosi influența ori autoritatea sa“ trebuie completată cu sintagma „prin încălcarea legii“. Prin urmare, dispozițiile criticate au un caracter ambiguu, existând posibilitatea reglementării cu privire la conduita persoanei și de către o autoritate, alta decât cea legislativă. Faptul că legiuitorul nu a formulat în mod expres care sunt dispozițiile legale concrete a căror încălcare de către „o persoană care îndeplinește o funcție de conducere“ are drept consecință aplicarea unei pedepse penale creează premisele unor interpretări subiective. Astfel, dispozițiile criticate contravin art. 1 alin. (5),art. 11 alin. (1) și alin. (2),art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York.11.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției, Guvernul susține că autorii acesteia critică nu ceea ce legea prevede, ci ceea ce legea nu prevede, tinzând la modificarea prevederilor supuse controlului prin completarea textului de incriminare cu sintagma „de utilitate publică“. Or, întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.14.În ceea ce privește netemeinicia excepției, Guvernul arată că esența relațiilor sociale protejate prin incriminarea existentă în cuprinsul dispozițiilor criticate vizează buna desfășurare a activității de serviciu, care nu se poate realiza în condițiile în care persoane aflate în diferite funcții de conducere își folosesc prerogativele conferite de funcție în scopul realizării unor avantaje personale. Totodată, Guvernul precizează că infracțiunea se comite cu intenție directă calificată prin scop, deoarece norma de incriminare prevede în mod expres un scop anumit care trebuie urmărit în cazul acestei infracțiuni: „în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite“. De asemenea, modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii sunt în mod expres enumerate în textul legal, iar elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a folosi influența ori autoritatea pe care pozițiile de conducere ocupate le conferă subiectului activ în scop personal, în sensul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.15.În final, apreciază că cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, nu sunt aplicabile și în cazul art. 13 din Legea nr. 78/2000, sintagma „de a folosi influența ori autoritatea“ fiind previzibilă, evident cu condiția demonstrării laturii obiective și subiective a infracțiunii. În condițiile în care termenii utilizați de legiuitor în cuprinsul normei de incriminare își au sensul propriu (folosire, influență, autoritate), iar textul de lege prevede în mod expres că acțiunea de folosire vizează influența sau autoritatea, Guvernul apreciază că nu se poate susține lipsa de previzibilitate a normei penale, fiind evidentă intenția legiuitorului de a proteja relațiile sociale amintite, prin includerea unei interdicții împotriva persoanelor care abuzează de anumite poziții în cadrul organizațiilor enumerate în text.16.Avocatul Poporului solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. În acest sens, susține că autorii excepției doresc, în realitate, ca dispozițiile criticate să fie completate cu sintagma „de utilitate publică“, urmărindu-se modificarea soluției legislative prin completarea textului legal. Or, modificarea și completarea legii sunt atribuții exclusive ale legiuitorului, ce decurg din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.17.În final, precizează că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. În concret, orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret va fi interpretată de instanțele judecătorești pentru a emite un act de aplicare legal.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Dispozițiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 7 din titlul I al cărții II din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.“21.Autorii excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1), potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 40 referitor la dreptul de asociere și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prima critică a autorilor se centrează pe expunerea procedurii adoptării hotărârilor de către adunarea generală a asociației, precum și pe modalitatea de executare a acestora. Plecând de la această prezentare, autorii excepției apreciază că neconstituționalitatea dispoziției criticate este determinată de „formularea unor acuzații fără indicarea expresă a articolului sau a prevederilor exprese ale acestuia“.23.Curtea constată că aspectele invocate de autorii excepției nu reprezintă veritabile motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, întrucât, în esență, aceștia sunt nemulțumiți de modul în care procurorul și-a exercitat atribuțiile, precum și de modul în care acesta a înțeles să aplice dispozițiile de lege criticate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.24.În continuare, în ceea ce privește sintagma „de a folosi influența ori autoritatea sa“, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a constatat că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 au în vedere săvârșirea faptei de către un subiect activ calificat, reprezentat de persoana care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. Astfel, Curtea a observat că, din punctul de vedere al legiuitorului, un element esențial în reglementarea acestei infracțiuni este reprezentat de funcția pe care persoana o desfășoară în respectivele entități, aceasta trebuind să fie o funcție de conducere, care se deosebește de celelalte (de exemplu, de funcțiile de execuție) prin anumite caracteristici, precum natura și amploarea obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilităților. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, „conducător“ este acea persoană care conduce un partid, o organizație, o instituție, o întreprindere etc., iar „influență“ este acea acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură).25.Plecând de la aceste premise, Curtea a constatat că, din perspectiva dispoziției de lege criticate, prin folosirea influenței sau autorității se înțelege întrebuințarea, uzitarea capacității persoanei de a schimba o decizie sau o hotărâre, de a insufla cuiva schimbarea de atitudine, concepție, hotărâre, decizie, ca urmare a funcției de conducere pe care aceasta o deține în entitățile prevăzute de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000.26.Astfel, Curtea a reținut că, deși este corectă susținerea potrivit căreia o persoană care îndeplinește o funcție de conducere în entitățile prevăzute de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 reprezintă și apără interesele acestei entități, urmărind obținerea cât mai multor beneficii pentru cei ale căror interese le protejează, nu poate fi acceptată ideea obținerii acestor foloase/beneficii într-un cadru ce excedează dispozițiilor legale. Orice bun sau folos care se cuvine, potrivit legii, entităților enumerate de dispozițiile de lege criticate își pierde acest caracter dacă acesta a fost obținut prin utilizarea unor mijloace nelegale – prin folosirea influenței ori autorității – mijloace care în final alterează voința liberă ce se regăsește în relațiile dintre aceste entități și alte organisme sau persoane. În fapt, în acest caz, prin utilizarea unor mijloace nelegale se tinde la o deturnare a scopului în care se acționează, acesta devenind unul ilicit și, prin urmare, bunul sau folosul obținut în acest mod devine necuvenit. Astfel, orice rezultat, orice urmare obținută prin metode care contravin legii reprezintă întotdeauna un folos necuvenit, în sensul art. 13 din Legea nr. 78/2000 (Decizia nr. 547 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 29 noiembrie 2017).27.În ceea ce privește critica potrivit căreia sintagma „persoane juridice fără scop patrimonial“ contravine prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece se referă numai la asociații și fundații, Curtea observă că, potrivit art. 212 alin. (4) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, „în cuprinsul Codului civil, precum și în cuprinsul celorlalte acte normative în vigoare, sintagmele «persoane juridice fără/cu scop patrimonial», «fără scop patrimonial» și «cu scop patrimonial» se înlocuiesc cu sintagmele «persoane juridice fără/cu scop lucrativ», «fără scop lucrativ» și, respectiv, «cu scop lucrativ»“.28.În continuare, Curtea reține că, potrivit art. 40 alin. (1) din Constituție, „cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere“. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile criticate au în vedere fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-o entitate constituită ca urmare a exercitării dreptului constituțional la libera asociere. Pe lângă entitățile expres prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, și anume „partid“, „sindicat“ și „patronat“, se observă că reglementarea face referire, în mod generic, la „persoanele juridice fără scop lucrativ“. În această din urmă categorie sunt incluse toate tipurile de entități care iau naștere ca urmare a exercitării de către cetățeni a dreptului lor la liberă asociere, indiferent de scopul acestora, cultural, religios, științific, social etc.29.Așa fiind, Curtea constată că este neîntemeiată critica autorilor excepției potrivit căreia sintagma „persoane juridice fără scop patrimonial“ contravine prevederilor art. 16 din Constituție.30.În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, și aprecierea potrivit căreia, pentru a fi constituțională, sintagma „de a folosi influența ori autoritatea sa“ trebuie completată cu sintagma „prin încălcarea legii“, Curtea observă că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, a statuat că neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie să se raporteze la atribuții de serviciu prevăzute în acte normative cu putere de lege. Curtea a reținut că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, neîndeplinirea unui act și îndeplinirea defectuoasă a unui act reprezintă modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Infracțiunea de abuz în serviciu, fiind una de rezultat, se consumă în momentul producerii unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu încălcarea legii a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ.31.Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, fapta prevăzută de dispoziția de lege criticată nu se realizează prin îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea influenței ori a autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Astfel, din perspectiva săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, nu prezintă relevanță dacă stabilirea atribuțiilor persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop lucrativ se realizează prin dispoziții legislative de nivel primar sau prin cele de nivel secundar.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George Costin, Mihai Bolocan, Serafim Cotenescu, Petre Sfârlează, Anca Lazăr, Florentina Costin și George Ștefan Costin în Dosarul nr. 614/1/2014 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x