DECIZIA nr. 693 din 6 octombrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.887/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 930D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Eugen Palade a fost citată, potrivit datelor comunicate de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, citația fiind restituită Curții Constituționale cu mențiunea că nu mai lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean, însă la dosar nu există nicio înștiințare referitoare la schimbarea locului citării. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.025D/2018, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.896/119/2017 al Tribunalului Covasna – Secția civilă. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Eugen Palade a fost citată, potrivit datelor comunicate de către instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, citația fiind restituită Curții Constituționale cu mențiunea că nu mai lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean, însă la dosar nu există nicio înștiințare referitoare la schimbarea locului citării. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.025D/2018 la Dosarul nr. 930D/2018, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât a stabili limitativ cazurile în care ar putea fi dispusă cercetarea prealabilă ar da naștere la o rigiditate a reglementării, iar o astfel de cuprindere a acestor situații nu este posibilă. Se arată că rezultatul cercetării prealabile se consemnează într-un raport al cărui conținut este stabilit de lege, la art. 59^2. Procedura disciplinară are la bază o serie de principii, printre care și cel al garantării dreptului la apărare și, ca o garanție suplimentară, în art. 59^1 din Legea nr. 360/2002, se prevede că înainte de finalizarea raportului o copie a acestuia se comunică polițistului cercetat care are la dispoziție un termen de 3 zile în care să formuleze obiecții sau să propună probe noi în apărare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierile din 12 și 28 iunie 2018, pronunțate în Dosarele nr. 1.887/119/2017 și nr. 1.896/119/2017, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Covasna – Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Florin Popa în cauze având ca obiect suspendarea executării și anularea unor acte administrative, respectiv a unor dispoziții emise de șeful inspectoratului județean de poliție Covasna, prin care s-a aprobat cercetarea disciplinară a autorului excepției și au fost desemnate persoanele pentru efectuarea acesteia. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate dau posibilitatea angajatorului de a dispune discreționar și abuziv măsura declanșării cercetării disciplinare, în lipsa unor criterii obiective. Acest comportament abuziv este încurajat de lipsa unei reglementări care să detalieze modul de aplicare a legii în această materie. Prin urmare, angajatorul poate interpreta declanșarea cercetării prealabile în mod subiectiv, ceea ce face practic imposibil accesul la justiție al celui cercetat disciplinar și încalcă dreptul său la apărare, întrucât instanța nu are posibilitatea de a cenzura măsura emiterii actului administrativ de cercetare prealabilă. Ca atare, dispozițiile criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate pentru a putea fi aplicate. … 9.Se consideră că dispunerea cercetării disciplinare printr-un act administrativ în condițiile art. 59 alin. (1) este susceptibilă de a fi calificată drept subiectivă și uneori chiar abuzivă, mai ales în contextul raporturilor de serviciu care, prin natura lor, presupun o semnificativă interacțiune umană. Raporturile de serviciu ale polițistului presupun subordonare față de angajator (inspectorat județean de poliție, Inspectoratul General al Poliției Române sau Ministerul Afacerilor Interne), caracterizată prin executarea de ordine și dispoziții, avansarea în grad și funcție, evaluarea profesională, atributul de a efectua controale a activității desfășurate și de a sancționa încălcările atribuțiilor de serviciu. … 10.Textul criticat dă dreptul angajatorului să declanșeze cercetarea prealabilă si când nu există abatere disciplinară, pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal și temeinic al măsurii declanșării cercetării prealabile dispuse de angajator, ceea ce constituie doar un acces formal la instanțele de judecată, contrar art. 21 alin. (1) din Constituție, atât timp cât judecătorul nu are la dispoziție instrumente legale suficiente pentru a decide asupra pretențiilor și contestațiilor care privesc o eventuală conduită abuzivă a angajatorului. … 11.Se afirmă că în cazul supus analizei, cercetarea prealabilă a autorului excepției a fost dispusă în urma aducerii la cunoștință a comportamentului abuziv al unor polițiști din cadrul inspectoratului, față de un polițist aflat în subordinea acestuia. … 12.Autorul consideră că, în aceste circumstanțe, trebuie admis că declanșarea cercetării prealabile de către angajator cu consecința interzicerii dreptului de a participa la un concurs pentru a ocupa o funcție vacantă, de a fi împuternicit pe o funcție de conducere, de a fi mutat, delegat, detașat și de a fi trimis în misiuni internaționale poate constitui oricând expresia unui comportament șicanatoriu asupra polițistului. … 13.Se susține că textul de lege criticat nu respectă condițiile de claritate și previzibilitate ce ar trebui îndeplinite de o lege și nici nu oferă un minim de garanții împotriva arbitrariului. Lipsa de claritate și previzibilitate rezultă din folosirea sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care este, în opinia autorului excepției, o „expresie obscură și echivocă“, vădit imprecisă, atât pentru subiectul activ care trebuie să respecte legea, cât și pentru subiectul pasiv, respectiv polițistul față de care s-a dispus cercetarea prealabilă. Expresia menționată lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziția de cercetare prealabilă, să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conținutul sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care atrage cercetarea prealabilă a unui polițist. Prin urmare, această sintagmă trimite la o multitudine de situații în care șefii ierarhici pot decide, discreționar, cercetarea disciplinară a polițistului, cu consecințe asupra evoluției profesionale a acestuia. … 14.Se consideră că dispozițiile de lege criticate, contrar art. 53 din Constituție, restrâng drepturile fundamentale prevăzute la art. 41 alin. (1) și art. 21, întrucât, în perioada cercetării disciplinare, polițistul nu poate fi mutat (nici măcar la cererea), delegat, detașat, împuternicit pe o funcție de conducere într-o altă unitate și nici nu poate fi trimis în misiuni internaționale. Această dispoziție nu are o rațiune legitimă și este discriminatorie, în raport cu categoria funcționarilor publici supuși prevederilor Legii nr. 188/1999. … 15.Se menționează jurisprudența Curții Constituționale și cea a instanței europene cu privire la calitatea legii, respectiv Deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și 494 din 10 mai 2012 și hotărârile instanței europene din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 și 25 aprilie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României și, respectiv, Dammann împotriva Elveției. … 16.Având în vedere toate aspectele prezentate, autorul conchide că dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 în care sunt cuprinse sintagmele „stabilirea existenței/ inexistenței abaterii disciplinare“ și „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“ sunt contrare prevederilor constituționale invocate. … 17.Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 930D/2018, apreciază că dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu încalcă prevederile Constituției României. Astfel, se arată că dispozițiile de lege criticate se aplică prin coroborare cu celelalte articole ale Legii nr. 360/2002, fiind astfel reglementat un cadru legal complet, clar și previzibil pentru realizarea cercetării disciplinare. Curtea de Apel Brașov apreciază că nu este îngrădit nici dreptul de acces la instanță în condiții de egalitate procesuală, întrucât norma legală nu instituie restricții sau limitări în privința exercitării drepturilor procesuale. Totodată, reglementarea legală nu implică, prin ea însăși, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 18.Tribunalul Covasna – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.025D/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât stabilirea săvârșirii unei abateri disciplinare nu poate avea loc decât ca urmare a realizării cercetării prealabile, iar demararea acesteia nu poate avea loc decât ca urmare a emiterii unui act administrativ care să dispună în acest sens. Instanța menționează că, în cauză, motivele invocate de reclamant vizează, în realitate, efectele juridice pe care alte norme legale le conferă actului administrativ de declanșare a cercetării prealabile, respectiv incidența acestui act normativ în contextul condițiilor necesare pentru înscrierea polițistului la un concurs sau examen, norme legale ce excedează cadrului procesual dedus judecății. … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare și a vinovăției, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs.“ … 23.În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, precum și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată netemeinicia susținerilor autorului acesteia, din perspectiva argumentelor ce vor fi prezentate în continuare. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că raporturile juridice de serviciu trebuie să se desfășoare într-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile și îndatoririle, precum și interesele legitime ale ambelor părți. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancțiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitând de situația sa dominantă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2008, și Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 18 decembrie 2017, paragraful 27). … 25.Potrivit doctrinei, procedura cercetării disciplinare prealabile necesară aplicării unei sancțiuni disciplinare dă posibilitatea angajatorului de a demara cercetarea faptelor care i-au fost sesizate, salariatului de a-și exercita dreptul la apărare față de faptele sesizate persoanei sau persoanelor împuternicite cu cercetarea disciplinară să stabilească împrejurările în care au fost săvârșite faptele și să analizeze criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare și, în final, angajatorului să aplice sancțiunea disciplinară salariatului. Însă, pentru verificarea respectării acestor drepturi și obligații este necesar să se parcurgă anumite etape și să se respecte anumite termene, chiar dacă acest lucru presupune un anumit formalism. … 26.Curtea observă că dispozițiile privind răspunderea juridică a polițistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate și completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale, întrucât polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, astfel că orice aspect care vizează „elementele esențiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, inclusiv răspunderea disciplinară, trebuie reglementate prin lege organică. Curtea a reținut că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. … 27.Astfel, potrivit art. 55 din Legea nr. 360/2002, încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. … 28.Curtea reține că, potrivit art. 57 din Legea nr. 360/2002, „constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției; b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege; c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor; c^1) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuție de serviciu cuprinsă în fișa postului; d) depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii; e) absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu; f) producerea de pagube materiale unității din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne; g) încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate; h) nerespectarea prevederilor jurământului de credință; i) imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist; j) intervenția pentru influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane; k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege.“ … 29.Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, „procedura disciplinară are la bază următoarele principii: a) prezumția de nevinovăție – polițistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare – se recunoaște dreptul polițistului de a formula și de a susține apărări în favoarea sa, de a prezenta probele și motivațiile pe care le consideră necesare în apărarea sa și de a fi asistat; c) celeritatea procedurii – cauza se soluționează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege; d) contradictorialitatea – asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; e) proporționalitatea – asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă; f) unicitatea sancțiunii – pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară; g) legalitatea sancțiunii – sancțiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).“ … 30.Potrivit art. 58^4 din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare se stabilesc și se dispun numai după cercetarea prealabilă și după consultarea Consiliului de disciplină, mai puțin în cazul sancțiunilor privind mustrarea scrisă și diminuarea salariului funcției de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Prin excepție, pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, sancțiunile disciplinare se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină. … 31.Curtea observă că, pentru punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului referitoare la răspunderea disciplinară a polițiștilor, în temeiul art. 62^8 din lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 725/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015. … 32.Sintetizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că autorul excepției apreciază că sintagmele „stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare“ și „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul dispozițiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt lipsite de claritate și previzibilitate. … 33.Cu privire la critica potrivit căreia sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate și previzibilitate, întrucât, în opinia autorului excepției, lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziția de cercetare prealabilă, să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conținutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui polițist, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). … 34.Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa la prezenta cauză, Curtea constată că sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ întrunește exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Așadar, sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalitățile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, și anume „a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat sau șeful unității ierarhic superioare; b) șeful unității sau instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul este delegat sau detașat ori la care urmează cursuri sau susține examene de carieră; c) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii“, iau cunoștință de fapta săvârșită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de-o parte, cu o sesizare/reclamație făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. … 35.Contrar susținerilor autorului excepției, în lumina dispozițiilor de lege menționate, Curtea reține că nu orice persoană are competența de a se sesiza din oficiu și de a declanșa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situația în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanța judecătorească, în cadrul controlului declanșat cu privire la sancțiunea aplicată și la procedura urmată. … 36.Referitor la sintagma „stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare“, criticată din perspectiva neclarității, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri, întrucât stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare reprezintă un element al obiectului cercetării prealabile, pe lângă stabilirea vinovăției, pe baza aspectelor sesizate sau cunoscute, a cauzelor și a împrejurărilor concrete în care acestea s-au produs. … 37.Curtea reține că cercetarea prealabilă este o etapă obligatorie în determinarea existenței unei abateri disciplinare, și implicit în sancționarea acesteia, iar efectuarea ei este o condiție imperativă a legii, reprezentând o concretizare a garanției respectării dreptului de apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare de către cei învestiți cu dreptul de a aplica sancțiunea. Prin urmare, numai după finalizarea cercetării prealabile se poate aprecia dacă „fapta“ are caracterul unei „abateri disciplinare“, deoarece, până la acel moment, persoana care a săvârșit „fapta“ beneficiază de prezumția de nevinovăție. … 38.În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia textul criticat dă dreptul angajatorului să declanșeze cercetarea prealabilă și când nu există abatere disciplinară pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal și temeinic al măsurii declanșării cercetării prealabile dispuse de angajator, Curtea observă că momentul declanșării cercetării disciplinare se raportează la fapta săvârșită, fără ca aceasta să fi căpătat, la momentul respectiv, caracterul de abatere disciplinară. Astfel, dacă aspectele sesizate sau cunoscute configurează o posibilă abatere disciplinară, pare ca fiind justificată competența persoanelor prevăzute de lege de a declanșa această procedură. … 39.Totodată, Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție, deoarece Legea nr. 360/2002 prevede suficient de clar și precis că polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ. Prin urmare, aceste dispoziții de lege garantează atât accesul liber la justiție, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale reclamantului, cât și controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție. … 40.În final, cât privește invocarea art. 53 din Constituție, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea constată că norma fundamentală nu are incidență în cauză. … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.887/119/2017 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 1.896/119/2017 al Tribunalului Covasna – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Covasna – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește