DECIZIA nr. 692 din 7 noiembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Adrian Aristotel Căncescu în Dosarul nr. 5.495/62/2016 al Tribunalului Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.169D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus un memoriu, prin care solicită admiterea acesteia.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că legiuitorul a prevăzut mai multe situații în care dispunerea măsurilor asigurătorii este obligatorie, respectiv în cazul săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală, în cazul săvârșirii unor infracțiuni de spălare a banilor și în ipoteza săvârșirii infracțiunilor de corupție reglementate prin Legea nr. 78/2000. Se arată că obligația, astfel prevăzută în sarcina organelor judiciare, este justificată de importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite prin actul normativ analizat, precum și de prejudiciile produse, de regulă, prin săvârșirea unor asemenea infracțiuni. Se susține că, în ipoteza analizată, luarea măsurilor asigurătorii, se impune pentru ca statul sau persoana păgubită să își poată recupera prejudiciul suferit. Se mai arată că, întrucât textul criticat reglementează o măsură asigurătorie, nu se poate susține încălcarea, prin acesta, a prezumției de nevinovăție și a celorlalte drepturi fundamentale invocate de autorul excepției.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 142/UP din 11 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.495/62/2016, Tribunalul Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție invocată de Adrian Aristotel Căncescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei ordonanțe prin care a fost dispusă măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor autorului excepției, conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituționale, întrucât impun organelor de urmărire penală să dispună măsuri asigurătorii în mod automat, în cazul în care există suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni dintre cele reglementate la Capitolul III din Legea nr. 78/2000. În aceste condiții, se susține că, întrucât măsurile asigurătorii au caracter restrictiv de drepturi, vizând dreptul de proprietate privată, așa cum acesta este prevăzut la art. 44 alin. (2) din Constituție, art. 20 din Legea nr. 78/2000 este de natură a contraveni prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, potrivit acestora din urmă, restrângerea exercițiului unui drept trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele două condiții: să fie necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu situația care a determinat-o, condiții ce nu sunt îndeplinite în cazul textului criticat. Se susține, în acest sens, că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate privată, în ipoteza juridică analizată, este necesară doar dacă există suspiciuni rezonabile că suspectul, inculpatul sau partea responsabilă civilmente intenționează sau încearcă să ascundă, să distrugă, să înstrăineze sau să sustragă de la urmărire bunurile în privința cărora sunt dispuse măsurile asigurătorii; însă, în lipsa unei astfel de suspiciuni sau a unor probe corespunzătoare, restrângerea criticată nu este justificată. Referitor la lipsa de proporționalitate a dispoziției legale criticate, se susține că, în urma aplicării măsurilor prevăzute prin prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, se cauzează un prejudiciu nejustificat titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse acestor măsuri sau terțelor persoane.  … 6.Tribunalul Brașov – Secția penală susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că textul criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2016, prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000. … 9.Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituțional și arată că își menține punctul de vedere exprimat prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.“ … 13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016, Decizia nr. 718 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, și Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 15.Prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, paragrafele 13-20, Curtea a reținut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părții civile, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părții civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-și efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunțării hotărârii definitive în dosarul penal. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanță sau încheiere), îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă. … 16.Totodată, Curtea a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală și legile speciale prevăd excepții referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât și la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor și tipul bunurilor. … 17.Cu privire la cea dintâi categorie de excepții, dispozițiile art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal și indiferent dacă acesta înțelege să formuleze o cerere de sechestru. … 18.Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii oricărei infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de această lege; și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, criticat de autorul excepției. … 19.Analizând obiectul legilor anterior enumerate, precum și particularitățile infracțiunilor în cazul cărora este prevăzută excepția luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate. … 20.Referitor la norma juridică a cărei neconstituționalitate se invocă în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceasta obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracțiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari și al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Așa fiind, și prejudiciile provocate prin săvârșirea infracțiunilor constau în sume însemnate de bani. În aceste condiții, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. … 21.Prin urmare, Curtea a constatat că, prin prisma particularităților infracțiunilor reglementate prin Legea nr. 78/2000, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată. … 22.Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispozițiilor art. 44 din Constituție, s-a arătat că, prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015 (paragraful 19), Curtea Constituțională a statuat că, până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția din deciziile mai sus citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Aristotel Căncescu în Dosarul nr. 5.495/62/2016 al Tribunalului Brașov -Secția penală și constată că dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește