DECIZIA nr. 692 din 31 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Valicam Trans – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 8.076/314/2016 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.040D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece aceasta vizează, în realitate, aspecte privind în exclusivitate interpretarea și aplicarea legii, de competența instanței judecătorești. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile legale criticate sunt clare și precise și nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.076/314/2016, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Valicam Trans – S.R.L. din Suceava cu prilejul soluționării apelului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri în materie contravențională. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece au un caracter impredictibil. Astfel, Legea nr. 38/2003 prevede la art. 55 mai multe tipuri de contravenție, iar prin intermediul art. 58 sunt indicate persoanele care au calitatea de agenți constatatori, cu trimitere la art. 37 alin. (1) din lege. Or, Legea nr. 38/2003 ar fi trebuit să prevadă în mod expres care este agentul constatator pentru fiecare contravenție în parte, în funcție de competențele legale ale fiecărui organ constatator. Totodată, textul de lege criticat lasă locul abuzurilor care pot fi comise de agenții constatatori prin situații în care aceștia sancționează persoane fizice sau juridice pentru fapte contravenționale care excedează domeniului lor de activitate. În raport cu acestea, autoarea excepției susține că dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității, întrucât nu permite subiectelor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului, enumerate la art. 37 alin. (1) din Legea nr. 38/2003, abilitate să constate și să aplice contravențiile reglementate de acest act normativ. … 6.De asemenea susține că nu este vorba numai despre o imprecizie a legii, ci și de lipsa de corelare a acesteia cu dispoziții legale care reprezintă norma de drept comun în materia contravențiilor, respectiv art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia: „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.“ Prin urmare, fiecare act normativ care reglementează contravenții trebuie să prevadă, în mod expres, care este agentul constatator pentru fiecare contravenție în parte. În cauză, art. 58 din Legea nr. 38/2003 cuprinde norme neclare ce pot genera incoerență în aplicare, precum și confuzie instituțională între diferitele structuri implicate în procesul de constatare și sancționare a contravențiilor în ceea ce privește serviciul de taximetrie. … 7.În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind exigențele de calitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și Decizia nr. 494 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). De asemenea sunt invocate prevederile art. 3 alin. (1), ale art. 6 alin. (1) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. … 8.Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, sens în care reține, în esență, că sancționarea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție nu este lăsată la libera apreciere a agentului constatator, deoarece procesul-verbal de contravenție poate fi atacat cu plângere contravențională la instanța judecătorească, ceea ce s-a întâmplat în litigiul de față. Astfel, critica potrivit căreia sancționarea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată la libera apreciere a agentului constatator este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției va fi analizat, sub toate aspectele, de instanța judecătorească, iar în cadrul acestui litigiu autorul excepției are la îndemână toate mijloacele procedurale pentru asigurarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Totodată, în opinia instanței, critica nu are temei, pretinsa neclaritate vizând în realitate aspecte privind aplicarea în concret a legii, atribuție vizând înfăptuirea justiției, ce intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 58 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, având următorul cuprins: „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac, după caz, de reprezentanții împuterniciți ai autorităților prevăzute la art. 37 alin. (1).“Prevederile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 38/2003, la care textul de lege criticat face trimitere, aveau, la data sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins: (1)Pe toată durata activității taxiurile pot fi supuse controlului în ceea ce privește respectarea prevederilor prezentei legi de către reprezentanții organelor de control autorizate, respectiv:a)administrația publică locală; … b)organele fiscale locale și județene; … c)organele de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și din unitățile sale teritoriale; … d)Autoritatea Rutieră Română – ARR, prin reprezentanțele teritoriale; … e)Biroul Român de Metrologie Legală, prin reprezentanțele teritoriale; … f)structurile poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; … g)Regia Autonomă «Registrul Auto Român», prin reprezentanțele teritoriale; … h)Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin oficiile teritoriale; … i)inspectoratele teritoriale de muncă. …  … 13.În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 58 din Legea nr. 38/2003 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea legii, deoarece nu stabilesc în mod distinct competența fiecăreia dintre autoritățile publice în constatarea și sancționarea unei anumite contravenții. … 15.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 58 din Legea nr. 38/2003, formulată din perspectiva unei lipse de claritate și previzibilitate a normei juridice, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, și Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019, paragraful 29, Curtea Constituțională a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificația noțiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, întro măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. … 16.Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea observă că prevederile art. 58 din Legea nr. 38/2003 reprezintă o normă de trimitere, prin care se stabilește că, în materia reglementată, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac, după caz, de reprezentanții împuterniciți ai autorităților prevăzute la art. 37 alin. (1) din lege, respectiv: „a) administrația publică locală; b) organele fiscale locale și județene; c) organele de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și din unitățile sale teritoriale; d) Autoritatea Rutieră Română – ARR, prin reprezentanțele teritoriale; e) Biroul Român de Metrologie Legală, prin reprezentanțele teritoriale; f) structurile poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; g) Regia Autonomă «Registrul Auto Român», prin reprezentanțele teritoriale; h) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin oficiile teritoriale; i) inspectoratele teritoriale de muncă.“. … 17.Curtea reține că, deși prevederile de lege criticate nu cuprind o individualizare expresă a contravențiilor care pot fi constatate și sancționate de fiecare autoritate publică în parte, din modalitatea de reglementare rezultă cu claritate că autoritățile publice, la care face trimitere art. 58 din Legea nr. 38/2003, au competența, potrivit propriei specializări, de a constata contravenții și de a dispune aplicarea sancțiunilor contravenționale în cazul încălcării regulilor referitoare la transportul în regim de taxi. Cu alte cuvinte, implicarea autorităților publice în realizarea controlului permanent al modului cum sunt respectate prevederile Legii nr. 38/2003 este realizată, în limitele legii, potrivit propriei specializări. Această concluzie rezultă din folosirea în cuprinsul normei legale criticate a sintagmei „după caz“, care presupune, în mod logic și neechivoc, posibilitatea exercitării rolului de constatare și sancționare a faptelor contravenționale în aria proprie de competență. … 18.În același timp, stabilind o serie de autorități publice cu rol în verificarea modului în care prevederile Legii nr. 38/2003 sunt respectate, reglementarea supusă controlului de constituționalitate este justificată și prin prisma caracterului complex al serviciilor de transport în regim de taxi, servicii de utilitate publică, ce se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale. … 19.În plus, Curtea reține că prevederile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 38/2003 instituie o garanție suplimentară asupra modului în care autoritățile publice enumerate de lege își exercită atribuțiile în domeniul vizat, stabilind că „În traficul rutier, controlul autovehiculelor se va efectua de către reprezentanții autorităților menționate la alin. (1) lit. a)-c), e), g) și h), numai împreună cu poliția rutieră“. … 20.Ca atare, stabilirea prin lege a mai multor autorități publice, care să acționeze în limitele propriilor atribuții, pentru asigurarea respectării regulilor legale în materia transportului de taxi este expresia opțiunii legiuitorului preocupat de protecția reală a intereselor clienților, ale taximetriștilor și ale operatorilor de transport și de asigurarea unei calități corespunzătoare standardelor unui transport civilizat și în condiții de siguranță. … 21.Având în vedere cele expuse, Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituționalitate este clar, precis și previzibil, respectând astfel exigențele de calitate a legii, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. … 22.De asemenea Curtea constată că prevederile de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție. Astfel, în temeiul art. 57 din Legea nr. 38/2003, actele de constatare și sancționare a contravențiilor pot fi supuse controlului judecătoresc, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea fiind soluționată de o instanță judecătorească independentă și imparțială, în cadrul unui litigiu, cu citarea părților, acestea beneficiind de toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democratică. … 23.Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că, în cauza de față, autoarea excepției își întemeiază criticile de neconstituționalitate pe o pretinsă necorelare juridică între norma generală în materia contravențiilor, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și norma specială, Legea nr. 38/2003. Or, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci o contrarietate între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). … 24.În fine, Curtea precizează că, exercitând controlul de constituționalitate, instanța de contencios constituțional realizează verificarea conformității legilor cu dispozițiile sau principiile Constituției, fără a interfera cu modul în care, în speță, legea este interpretată și aplicată, aspect asupra căruia instanțele judecătorești au deplină competență. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Valicam Trans – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 8.076/314/2016 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 58 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește