DECIZIA nr. 691 din 8 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin.1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 și ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Ștefan Felician Volin, Botiș Alin Gabriel, Ciurte Darius Florin, Bartiș Dan Radu, Pop Cristian Ioan, Ciure Ioan, Moldova Dan și Ciobăncan Mircea Cristian în Dosarul nr. 126/84/2015 al Tribunalului Sălaj – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.867D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menținerea jurisprudenței instanței de contencios constituțional în materie și respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 153 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iunie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea penală din 17 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 126/84/2015, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin.1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 și ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție invocată de Ștefan Felician Volin, Botiș Alin Gabriel, Ciurte Darius Florin, Bartiș Dan Radu, Pop Cristian Ioan, Ciure Ioan, Moldova Dan și Ciobăncan Mircea Cristian, cu ocazia soluționării unei cauze penale.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că sintagma „persoane chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări“ este neconstituțională. Spre deosebire de dispozițiile art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală, care definesc sfera persoanelor „chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări“, dispozițiile art. 91^2 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 nu definesc această sintagmă, ceea ce contravine principiului clarității și previzibilității legilor. Autorii excepției susțin că cele reținute de instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 91^2 alin.1 din Codul de procedură penală din 1968. Susțin, de asemenea, că lipsa de claritate a acestei sintagme a determinat organele judiciare să interpreteze dispozițiile criticate în sensul că prin „concurs tehnic la interceptări și înregistrări“ s-ar înțelege însăși activitatea de efectuare a acestor interceptări și înregistrări, instanțele, prin încheierile de autorizare a acestor procedee probatorii desemnând Serviciul Român de Informații (S.R.I.) sau, după caz, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (D.G.I.P.I.) să le efectueze. Acest fapt a determinat și crearea unei confuzii între efectuarea unui procedeu probatoriu, adică a modalității legale de obținere a unui mijloc de probă, și o activitate de sprijinire tehnică a realizării procedeului probatoriu, de concurs tehnic. … 6.În continuare, făcând referire la Adresa din data de 25 martie 2016, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, apreciază că instanțele, în absența definirii noțiunii de concurs tehnic, au interpretat că punerea în executare a interceptării și înregistrării comunicațiilor telefonice ar fi sinonimă cu acordarea de concurs tehnic dat de către alte persoane. De asemenea invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, concretizată, de exemplu, în Hotărârea din 24 aprilie 1990, pronunțată în Cauza Huvig împotriva Franței, Hotărârea din 25 martie 1998, pronunțată în Cauza Kopp împotriva Elveției, și Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României.  … 7.Autorii susțin că nereglementarea unui cadru legislativ clar, precis și previzibil al modului în care se realizează interceptarea și înregistrarea comunicațiilor telefonice conduce la încălcarea „dreptului la viață familială și intimă“ și a dreptului la secretul corespondenței, în speță la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968. În continuare, referitor la neconstituționalitatea acestor dispoziții, face referire la modalitatea de desfășurare a procedurii în camera preliminară și la cererile formulate de inculpați în fața instanței judecătorești. … 8.În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 susțin că acestea sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd modalitatea concretă în care cauza se va rejudeca după desființarea hotărârii de către instanța de apel, în situația în care au fost desființate toate actele de cercetare judecătorească, iar în cauză nu s-a derulat procedura de cameră preliminară, rămânând astfel nesoluționate cererile și excepțiile vizând nelegalitatea actelor de urmărire penală și a probelor administrate/obținute în faza de urmărire penală în acea cauză. Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu prevăd, în concret, dacă dosarul cauzei se trimite la judecătorul de cameră preliminară sau dacă cererile și excepțiile vor putea fi soluționate de judecătorul fondului, lipsind astfel părțile, respectiv inculpații care au invocat cereri și excepții, fără nicio cale procesuală de soluționare a acestora, neprevăzând niciun remediu procesual în acest sens. Autorii excepției apreciază că din coroborarea dispozițiilor art. 3, art. 4 alin. (2), art. 7 și art. 14 din Legea nr. 255/2013 și cele ale art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală se ajunge la imposibilitatea legală de a se soluționa cererile și excepțiile ce vizează nulitatea relativă a actelor de urmărire penală, ceea ce lipsește inculpații de un remediu efectiv, contrar celor prevăzute de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, se încalcă și art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală. În final, autorii excepției arată că încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 124 alin. (3) din Constituție rezultă din împrejurarea că judecătorii sesizați cu astfel de cereri și excepții sunt nevoiți să își depășească rolul constituțional și să se substituie legiuitorului, într-o manieră care excedează interpretării normelor juridice. … 9.Tribunalul Sălaj – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 este neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, instanța judecătorească apreciază că aceste dispoziții reprezintă norme tranzitorii ce vizează procedura de rejudecare a cauzei. Împrejurarea că aplicarea acestui text a generat interpretări diferite din partea instanțelor judecătorești nu este de natură să atragă neconstituționalitatea sa, ci, eventual, poate da naștere la sesizarea completului competent din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui recurs în interesul legii. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în repetate rânduri statuând că dispozițiile din materia interceptărilor și înregistrărilor audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării. În continuare invocă Decizia nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009. … 12.În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, Guvernul arată că acestea reprezintă dispoziții tranzitorii care vizează procedura de rejudecare a cauzei, fiind redactate clar, fără echivoc. Faptul că această normă a generat interpretări diferite din partea instanțelor judecătorești nu înseamnă că este de natură a aduce atingere art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 20, art. 21, art. 24, art. 61 și art. 124 din Constituție. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 și cele ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Legea nr. 255/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968: „Procurorul procedează personal la interceptările și înregistrările prevăzute în art. 91^1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operațiunii efectuate, încălcarea acestei obligații fiind pedepsită potrivit Codului penal.“ … – Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013: „Rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ori de către instanța competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfășoară conform legii noi.“ …  … 16.Autorii excepției susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul legalității, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 26 alin. (1) referitor la viața intimă, familială și privată, ale art. 28 privind secretul corespondenței, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) cu privire la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, dintr-o perspectivă identică, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 aprilie 2018, Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din data de 24 mai 2018, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, și Decizia nr. 348 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009. … 18.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că sintagma „alte organe specializate ale statului“ din dispozițiile art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedură penală nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere, în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 Curtea fundamentându-și soluția din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activității de supraveghere tehnică. … 19.Curtea a constatat, referitor la suportul tehnic pentru realizarea respectivei activități de supraveghere, că, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală – ca, de altfel, și sub cel al noului cod -, acesta era asigurat de persoane fără atribuții de cercetare penală, în limitele competențelor lor, motiv pentru care dispozițiile art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 impuneau persoanelor chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări obligația de a păstra secretul operațiunii efectuate, încălcarea acestei obligații fiind pedepsită penal, așa cum prevede și noul Cod de procedură penală în cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (3). … 20.Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate, ca, de altfel, întreaga secțiune din vechiul Cod de procedură penală referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“. … 21.Curtea a mai reținut, cu privire la vechea reglementare, că, potrivit dispozițiilor art. 91^6 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, mijloacele de probă referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților interesate sau, din oficiu, de către instanță, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării și efectuării înregistrărilor. În continuare, Curtea Constituțională a menționat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Coban (Astm Babuscum) împotriva Spaniei, în care reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condițiile de legalitate și proporționalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce ține de reglementările naționale și că revine jurisdicțiilor naționale sarcina să aprecieze elementele care le sunt prezentate, Curtea de la Strasbourg a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii, pe baza probelor discutate de părți. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiați și de a contracara depozițiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privința înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că instanțele naționale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observații în fața judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare. Totodată, și în Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esențial ca toate probele să fie prezentate de față cu acuzatul, în cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. Acest lucru nu înseamnă totuși că declarațiile martorilor trebuie făcute în fața tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de probă. Utilizarea declarațiilor din faza de instrucție penală a cazului nu încalcă, în principiu, prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât timp cât se respectă dreptul la apărare. De regulă, acest drept impune ca acuzatul să aibă ocazia de a pune întrebări martorului care depune mărturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declarații, fie într-un stadiu ulterior al procedurilor. … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, Curtea observă că s-a pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, dintr-o perspectivă identică, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 153 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iunie 2018. … 24.Curtea a constatat că aceste dispoziții reprezintă o normă tranzitorie ce vizează procedura de rejudecare a cauzei, dând expresie principiului aplicării imediate a noii legi de procedură. Dispozițiile de lege criticate, adoptate de legiuitor în contextul situațiilor tranzitorii determinate de apariția noii legislații procesual penale, reprezintă o consacrare a principiului tempus regit actum, principiu cu aplicare generală în privința normelor de procedură penală, materie în care se are în vedere întotdeauna legea în vigoare în momentul efectuării actului. Principiul activității legii procesual penale este de strictă aplicare, el implicând atât efectuarea actelor procesuale/procedurale în conformitate cu legea în vigoare, cât și recunoașterea ca valabile a acelor acte efectuate anterior intrării în vigoare a noii legi (Decizia Curții Constituționale nr. 473 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 12 decembrie 2017, paragraful 28). … 25.Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că normele procesual penale sunt guvernate de principiul aplicării imediate, acesta vizând atât cauzele în curs de urmărire penală, cât și pe cele aflate în etapa judecății. Textul de lege criticat stabilește că, în situația în care rejudecarea cauzei a fost dispusă după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, aceasta se face de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată ori de către instanța competentă, potrivit regulilor prevăzute de legea nouă, fără a împiedica în niciun fel aplicarea prevederilor art. 342-348 din Codul de procedură penală cu privire la procedura camerei preliminare. … 26.Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că procesul penal are o nouă structură, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a camerei preliminare. Cu privire la competența realizării fazei procesuale a camerei preliminare, Curtea a statuat că aceasta este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care este un organ judiciar de sine stătător, distinct de instanța de judecată, potrivit art. 30 lit. d) din Codul de procedură penală, a cărui competență constă atât într-o verificare-filtru a actelor procedurale efectuate până în această etapă a procesului penal, cât și în luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale, fie prin soluții de netrimitere în judecată, fie prin soluții de trimitere în judecată, dar fără începerea judecății. Conform art. 54 din Codul de procedură penală, competența judecătorului de cameră preliminară privește verificarea legalității trimiterii în judecată dispuse de procuror, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată și soluționarea altor situații expres prevăzute de lege. Astfel, camera preliminară are ca obiect, conform art. 342 din același cod, soluționarea problemelor ce vizează competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală. Așa fiind, legiuitorul a limitat la o fază distinctă, de parcurs, a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la aspectele enumerate, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, la cel al închiderii acestei proceduri (Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, paragrafele 22 și 23). … 27.Curtea Constituțională a constatat că, în considerarea importanței camerei preliminare în cadrul procesului penal, cu ocazia reglementării situațiilor tranzitorii generate de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală cu privire la dispunerea rejudecării cauzelor, legiuitorul a prevăzut, în dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, că în cauzele în care rejudecarea s-a dispus anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 5-10 din aceeași lege. Or, potrivit prevederilor art. 6 din legea de punere în aplicare a noului cod, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează potrivit regulilor prevăzute de noul Cod de procedură penală (și de celelalte acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2013), de către instanța competentă conform legii noi [art. 6alin. (1) din Legea nr. 255/2013], motiv pentru care instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente. Așadar, în cauzele în care rejudecarea sa dispus anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală și în care, cu ocazia reluării cursului procesului penal în cel de-al doilea ciclu procesual, nu s-a început cercetarea judecătorească până la data intrării în vigoare a legii noi este obligatorie aplicarea dispozițiilor art. 342-348 din Codul de procedură penală privind procedura camerei preliminare. … 28.Curtea a apreciat că, din interpretarea coroborată a prevederilor celor două alineate ale art. 14 din Legea nr. 255/2013, reiese, cu atât mai mult, că dispozițiile referitoare la faza procesuală a camerei preliminare sunt incidente în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care prevede rejudecarea potrivit regulilor stabilite de noul Cod de procedură penală a acelor cauze în care cel deal doilea ciclu procesual se declanșează după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. … 29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, pronunțată prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Felician Volin, Botiș Alin Gabriel, Ciurte Darius Florin, Bartiș Dan Radu, Pop Cristian Ioan, Ciure Ioan, Moldova Dan și Ciobăncan Mircea Cristian în Dosarul nr. 126/84/2015 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 91^2 alin.1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 și ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește