DECIZIA nr. 691 din 28 octombrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1233 din 28 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 3REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 8REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 9REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 77
ART. 10REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 77
ART. 12REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 20REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 113 25/02/2020
ART. 21REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 22REFERIRE LAOUG 54 23/06/2010
ART. 22REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 23REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 882 15/12/2020
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 828 03/12/2015
ART. 24REFERIRE LAOUG 54 23/06/2010
ART. 24REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 159 26/05/2020
ART. 25REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012
ART. 25REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 783 15/12/2016
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 682 30/09/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 932 14/12/2006
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 318 18/04/2006
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 81 16/02/2021
ART. 29REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 77
ART. 29REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 29REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 75
ART. 30REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 77
ART. 30REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 30REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 274
ART. 30REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 242 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 255 05/05/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Petruș Țăpurică și Florentina Mirela Țăpurică în Dosarul nr. 14.403/212/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.746D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Valentin Stan (fost Nedelcu) și Dan Miron în Dosarul nr. 392/110/2018/a14 al Tribunalului Bacău – Secția penală. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.206D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Costel Mezeniuc și Niculai Maximiuc în Dosarul nr. 440/110/2016/a25 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.746D/2019 și nr. 2.206D/2019 la Dosarul nr. 4D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie. Referitor la infracțiunea de contrabandă, legiuitorul a considerat necesară sancționarea fermă și, întrucât Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală, apreciază că motivele de neconstituționalitate sunt neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 14.403/212/2018, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată de Petruș Țăpurică și Florentina Mirela Țăpurică cu ocazia soluționării apelurilor declarate, printre alții, și de autorii excepției împotriva Sentinței penale nr. 1.045 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 14.403/212/2018. Autorii excepției de neconstituționalitate au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.8.Prin Încheierea din 31 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 392/110/2018/a14, Tribunalul Bacău – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată de Valentin Stan (fost Nedelcu) și Dan Miron într-o cauză penală.9.Prin Încheierea din 3 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 440/110/2016/a25, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepția a fost ridicată de Costel Mezeniuc și Niculai Maximiuc într-o cauză penală.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia din Dosarul Curții nr. 4D/2019 susțin, în esență, că, în condițiile în care art. 77 lit. a) din Codul penal – norma generală în materie – reglementează circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, cu consecința majorării pedepsei aplicate, norma criticată prevede – pentru aceeași agravantă determinată de numărul de participanți – două pedepse, mai exact majorarea pedepsei de două ori, contrar prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, formulează critici și din perspectiva lipsei de corelare cu dispozițiile noului Cod penal, în condițiile în care la adoptarea noii legi penale s-a avut în vedere inclusiv evitarea suprapunerilor între diferitele incriminări din partea specială și textele părții generale.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia din dosarele Curții nr. 1.746D/2019 și nr. 2.206D/2019 susțin, în esență, că între inculpații cercetați pentru infracțiuni mai grave (de pildă, trafic de droguri) și inculpații cercetați pentru infracțiuni cu pericol social mai redus decât cea menționată, mai exact cercetați pentru contrabandă cu țigări în forma calificată, se creează o inechitate din perspectiva regimului sancționator. Susțin că este necesar ca pedeapsa să fie proporțională, raportat la realitatea socială, iar norma de incriminare să aibă un caracter echitabil față de valoarea socială protejată și față de modul în care sunt reglementate modalitățile de săvârșire.12.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, exprimându-și opinia în Dosarul Curții nr. 4D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că, prin modalitatea de reglementare a prevederilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006, pentru aceeași agravantă determinată de numărul de participanți se prevăd două pedepse, respectiv majorarea pedepsei de două ori, atât timp cât se reține doar dispoziția specială care reglementează agravanta săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a se reține dispoziția generală prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal. În consecință, apreciază că dispozițiile art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 nu încalcă prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, cu referire la art. 11 și 20 din Constituție.13.Tribunalul Bacău – Secția penală nu formulează o opinie cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în Dosarul Curții nr. 1.746D/2019.14.Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, formulând opinia sa în Dosarul Curții nr. 2.206D/2019, apreciază că sintagma „de două sau mai multe persoane“ din cuprinsul art. 274 din Legea nr. 86/2006, ce constituie o formă agravată a infracțiunii de contrabandă calificată, este neconstituțională, întrucât prin instituirea unui regim sancționator sever încalcă principiul proporționalității pedepsei în raport cu infracțiunea comisă (care în concret poate prezenta un grad redus de pericol social), dar și egalitatea cetățenilor în fața legii, din perspectiva faptului că autorii unor infracțiuni mult mai grave sunt sancționați cu pedepse mult mai blânde. Privitor la susținerile inculpaților potrivit cărora s-ar încălca și dreptul la un proces echitabil, reține că, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat că acest drept este încălcat doar în situația în care nu sunt respectate norme procesual penale, și nu norme de drept substanțial. În speță, criticile de neconstituționalitate vizează o normă de drept substanțial penal, așa încât apreciază că nu se poate afirma că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare din dosarele Curții nr. 1.746D/2019 și nr. 2.206D/2019, dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar, potrivit încheierii de sesizare din Dosarul Curții nr. 4D/2019, dispozițiile art. 274 teza finală din același act normativ. Față de motivele de neconstituționalitate formulate de autori, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu următorul conținut: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.“19.Autorii excepției de neconstituționalitate din Dosarul Curții nr. 4D/2019 invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, cât și prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.20.În dosarele Curții nr. 1.746D/2019 și nr. 2.206D/2019, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă prevederile art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, cât privește critica referitoare la limitele de pedeapsă reglementate de norma criticată, din perspectiva lipsei de proporționalitate cu fapta incriminată, care se încadrează în categoria formei agravate a infracțiunilor prevăzute la art. 270-273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea observă că, prin Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, paragraful 35, a constatat că cele reținute în ceea ce privește reglementarea regimului sancționator al faptelor prevăzute de art. 270 alin. (3) sunt valabile mutatis mutandis și cu privire la critica având ca obiect dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.22.Astfel, în considerentele deciziei precitate, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă. Așa fiind, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.23.Curtea a constatat că obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. De asemenea, Curtea a apreciat că urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă întro stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol, și nu de rezultat. De esența infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.24.Totodată, distinct de cele expuse anterior, Curtea a reținut, în considerentele Deciziei nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudența sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. În acest sens, prin Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea a constatat că, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea și menținerea în fondul activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific.25.În continuare, Curtea a constatat că nu poate sancționa o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancționator al anumitor infracțiuni și optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancționator reglementat de Codul penal și de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menținerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracțiuni și după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea și menținerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020).26.În ceea ce privește susținerea încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție, în sensul că există numeroase infracțiuni de gravitate indiscutabil mai mare pentru care legea prevede pedepse mai blânde, Curtea a apreciat că nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, Constituția nu stabilește mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative și priorități în diferite perioade de timp, determinate de frecvența, gravitatea și consecințele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmărește protecția diferitelor categorii de relații sociale, ceea ce înseamnă că, în funcție de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate și combătute prin aplicarea de sancțiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție (în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017).27.Curtea, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, și Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, a statuat, în esență, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârșit infracțiuni diferite se află în situații juridice diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reține instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.29.Totodată, Curtea constată că motivele de neconstituționalitate formulate în Dosarul nr. 4D/2019, potrivit cărora agravanta determinată de numărul de participanți, reglementată în cuprinsul normei criticate („de două sau mai multe persoane împreună“), intră în coliziune cu dispozițiile art. 77 lit. a) din Codul penal – norma generală în materie, care reglementează circumstanța agravantă a săvârșirii faptei „de trei sau mai multe persoane împreună“, cu consecința majorării pedepsei aplicate, sunt neîntemeiate. În acest sens, Curtea observă că, prin Decizia nr. 81 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 10 mai 2021, a reținut că sintagma „de către două sau mai multe persoane împreună“ din cuprinsul prevederilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 este similară ca formulare sintagmei „de trei sau mai multe persoane împreună“, folosită de legiuitor cu privire la reglementarea circumstanței agravante prevăzute de dispozițiile art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal în vigoare și de art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, concluzie susținută de doctrina și practica judiciară dezvoltate în interpretarea acestei din urmă sintagme. În aceeași decizie, precitată, Curtea a observat că împrejurarea referitoare la numărul de făptuitori prevăzut de dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 constituie un element circumstanțial de agravare a infracțiunii asimilate celei de contrabandă, care se întemeiază pe realitatea că săvârșirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună imprimă acesteia o gravitate socială sporită, întrucât conlucrarea a două sau a mai multor persoane contribuie la întărirea hotărârii acestora de a o săvârși, mărește forța de acțiune a făptuitorilor, le dă mai multă îndrăzneală și creează condiții care să îngreuneze descoperirea infracțiunii ori a făptuitorilor. Pentru a se reține respectivul element circumstanțial de agravare a infracțiunii asimilate celei de contrabandă, este necesar ca două sau mai multe persoane să săvârșească fapta împreună, ceea ce înseamnă că toate aceste persoane contribuie efectiv și concomitent la comiterea ei, indiferent de calitatea participanților (paragrafele 17 și 18).30.Curtea reține, totodată, că, dacă două sau mai multe persoane comit împreună în mod ocazional o infracțiune asimilată contrabandei, acestea din urmă răspund pentru forma calificată a infracțiunii asimilate contrabandei, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 270 alin. (3) raportat la prevederile art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a se reține dispoziția generală prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal. În același sens este și doctrina potrivit căreia nu operează prevederile art. 77 lit. a) din Codul penal dacă aceeași agravantă apare în conținutul circumstanțial al infracțiunii și, prin urmare, nu s-ar putea face aplicarea concomitentă a dispozițiilor anterior menționate și a prevederilor din conținutul agravat al diferitelor infracțiuni. Astfel, Curtea constată că susținerile autorilor excepției, potrivit cărora norma criticată determină încălcarea dispozițiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, sunt neîntemeiate.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petruș Țăpurică și Florentina Mirela Țăpurică în Dosarul nr. 14.403/212/2018 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, de Valentin Stan (fost Nedelcu) și Dan Miron în Dosarul nr. 392/110/2018/a14 al Tribunalului Bacău – Secția penală, respectiv de Costel Mezeniuc și Niculai Maximiuc în Dosarul nr. 440/110/2016/a25 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, Tribunalului Bacău – Secția penală și Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x