DECIZIA nr. 690 din 6 octombrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1214 din 11 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 239 07/04/2015
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 171 19/03/2013
ART. 5REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 6REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 7REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 11REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 171 19/03/2013
ART. 13REFERIRE LAOUG 124 27/12/2011
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 15REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 937 19/12/2006
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 18REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 18REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 4
ART. 19REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 19REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 21REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 239 07/04/2015
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 171 19/03/2013
ART. 23REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 937 19/12/2006
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 455 12/04/2011
ART. 27REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 611 24/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 149 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 232 07/04/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu în Dosarul nr. 42.378/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 834D/2018. 2.->La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, doamna avocat Daniela Iacob, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei autoarei excepției de neconstituționalitate care solicită admiterea acesteia, întrucât dispozițiile legale criticate nu au o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcând principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție și conturat în actele internaționale la care România este parte. Astfel, se susține, în esență, că, prin textul legal criticat se instituie o discriminare bazată pe criteriul nașterii, discriminare ce se manifestă pe trei planuri, respectiv prin diminuarea indemnizației pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, în raport de condițiile de care beneficiază primul copil prin valorificarea indemnizației. În al doilea plan, se apreciază existența unei discriminări între două mame cu aceleași venituri, însă cu sarcini diferite, respectiv mame cu sarcini simple și mame cu sarcini gemelare. În cel de al treilea plan, se susține existența unei discriminări între cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară și un copil născut dintr-o sarcină simplă, deși ambii copii au mame cu venituri similare.4.->Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie, respectiv Decizia nr. 171 din 19 martie 2013 și Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42.378/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu într-o cauză având ca obiect pretenții.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că în ipoteza reglementată de dispozițiile legale criticate se creează o discriminare vădită bazată pe criteriul nașterii, discriminare ce se manifestă pe trei planuri. Astfel, în primul plan, aplicând prevederile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, se creează următoarele situații: pe de-o parte, cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelară beneficiază de condițiile conferite de valorificarea unei indemnizații stabilite la un nivel de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară, iar pe de altă parte, primul copil născut din aceeași sarcină gemelară beneficiază de condițiile de creștere rezultate în urma valorificării unei indemnizații în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Așadar, este evident că în cazul în care veniturile mamei sunt ridicate, diferențele între condițiile de creștere pe care mama le poate oferi celor doi copii, pe baza indemnizațiilor determinate astfel, diferă considerabil. 7.Or, această diferență între condițiile de creștere ale primului copil, față de cele de care beneficiază al doilea copil născut din aceeași sarcină, echivalează cu lipsirea de finalitate a actului normativ ce reglementează acordarea indemnizației în discuție, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 – act ce are în vedere tocmai sprijinirea familiei în creșterea copiilor prin sprijin financiar, venind în susținerea atât a mamei care optează să rămână acasă, cât și a copilului care necesită cheltuieli considerabile. Prin urmare, ne aflăm în situația a doi copii, născuți de aceeași mamă (deci calculul indemnizațiilor efectuându-se în raport de aceleași venituri) pentru a căror creștere și îngrijire statul oferă mamei un sprijin diferit, bazat strict pe criteriul „primului născut“ – circumstanță ce constituie o încălcare vădită a principiului egalității în drepturi.8.În al doilea plan, se creează o discriminare între două mame având aceleași venituri, însă cu sarcini diferite, respectiv între o mamă cu sarcini simple, pe de-o parte, și o mamă cu o sarcină gemelară, pe de altă parte. Astfel, în cazul în care o mamă dă naștere la doi copii din sarcini diferite (în interval de 10 luni), aceasta va primi, pentru fiecare copil, câte o indemnizație de creștere a copilului în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.9.Cu toate acestea, dacă o mamă are o sarcină gemelară, indemnizațiile aferente celor doi copii diferă în mod substanțial, întrucât pentru un copil i se acordă lunar 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, iar pentru celălalt copil va primi o indemnizație în valoare de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Dacă salariul respectivei mame este cu mult peste salariul minim brut pe țară, disproporția este neîndoielnică.10.Astfel, deși o mamă cu sarcină gemelară este în aceeași situație cu o mamă care a născut doi copii prin sarcini simple, cea dintâi se află într-o situație defavorabilă față de aceasta din urmă, întrucât îi este acordată o indemnizație de creștere pentru al doilea copil mult inferioară celei pe care o primește mama care a născut ambii copii prin sarcini simple pentru al doilea copil al său. Prin urmare, diferența de tratament între cele două mame, amândouă aflate în situații identice (având doi copii și aceleași venituri) este evidentă și constituie o încălcare clară a principiului egalității de tratament.11.În al treilea plan, prin instituirea indemnizației de creștere a celui de-al doilea copil dintr-o sarcină gemelară la un nivel atât de scăzut (85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată) se creează o discriminare între acesta, pe de o parte, și un alt copil născut dintr-o sarcină simplă – ambii copii având mame cu venituri similare, discriminare ce nu poate fi justificată prin prisma rațiunii pentru care a fost instituită indemnizația pentru creșterea copilului, acordată în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010.12.În final, se arată că sprijinul acordat părinților, deși nu este contributiv, se raportează la veniturile avute tocmai în considerarea păstrării unui nivel de trai constant al acestora odată ce se naște un copil. Or, nivelul de trai al unei mame cu sarcină gemelară nu poate fi menținut sub niciun aspect având în vedere cuantumul atât de scăzut al indemnizației ce îi este acordată pentru creșterea celui de-al doilea copil comparativ cu nivelul indemnizației de care beneficiază o mamă pentru creșterea copilului său născut dintr-o sarcină simplă.13.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, arată că, fără a face o analiză a argumentelor invocate de reclamantă în susținerea acestei excepții, pentru a evita riscul antepronunțării pe fondul cauzei deduse judecății, menționează doar că într-o situație similară, prin Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, Curtea Constituțională a reținut cu privire la prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma inițială, anterior modificării acestora prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011, că „indemnizația pentru creșterea copiilor reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecție a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situația scăderii cuantumului pentru al doilea și/sau următorii copii născuți din sarcini multiple în aceeași familie.“ De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că „scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului. (…), copiii beneficiind, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.“14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt constituționale. În acest sens, se susține că indemnizația pentru creșterea copiilor reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecție a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situația scăderii cuantumului pentru al doilea și/sau următorii copii născuți din sarcini multiple în aceeași familie. Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizația se acordă raportat la naștere, iar nu la numărul de copii rezultați din aceasta. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 937/2006, prin care Curtea a statuat că „apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență“. De asemenea, prin Decizia nr. 765/2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, Curtea Constituțională a reținut că „dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.“16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, care la data învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată prevedeau că: „Nivelul indemnizației lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de triplete sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.“19.Curtea observă că ulterior învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată, prin art. IV pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, începând cu drepturile lunii ianuarie 2018, dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 au fost modificate în sensul că: „Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de triplete sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere“, însă soluția legislativă criticată de autoarea excepției a fost menținută.20.În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară. Cuantumul indemnizației lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei.22.Curtea reține că dispozițiile de lege criticate reglementează majorarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.23.Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 criticat prin prezenta excepție a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015 și Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, respingând excepțiile.24.Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că indemnizația pentru creșterea copiilor reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu o măsură de protecție a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situația scăderii cuantumului pentru al doilea și/sau următorii copii născuți din sarcini multiple în aceeași familie. Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizația se acordă raportat la naștere, iar nu la numărul de copii rezultați din aceasta. Totodată, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, instanța de contencios constituțional a statuat că apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile ordonanței de urgență.25.Prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.26.De asemenea, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine.27.De altfel, Curtea a reținut că scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului.28.Față de susținerea privind pretinsa discriminare între copii, Curtea a constatat faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.29.În subsidiar, Curtea a apreciat că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituționalității legii, ci de politică legislativă. Legiuitorul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora. Așa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, ținând seama de realitățile social-economice și demografice ale țării, este singurul îndreptățit să stabilească acordarea unui alt cuantum în cazul indemnizației lunare.30.Având în vedere cele menționate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.31.În final, Curtea constată că, deși autoarea excepției invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, în realitate aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 din Constituție.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu în Dosarul nr. 42.378/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x