DECIZIA nr. 69 din 29 ianuarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Rodica Aurelia Vaszil în Dosarul nr. 8.213/105/2015 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.992D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de acestea. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcția de Sănătate Publică Prahova a depus la dosarul cauzei o cerere de judecare în lipsă. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 și nr. 2.998D/2017, având ca obiect excepțiile de neconstituționalitate cu obiect identic ridicate de Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica și Luminița Elena Veghiu în dosarele nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.216/105/2015, nr. 8.328/105/2015 și nr. 8.336/105/2015 ale Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.  … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită față de acestea. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcția de Sănătate Publică Prahova a depus o cerere de judecare în lipsă în toate aceste dosare. … 5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 și nr. 2.998D/2017 la Dosarul nr. 2.992D/2017. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 și nr. 2.998D/2017 la Dosarul nr. 2.992D/2017, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii pentru respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În Decizia nr. 128 din 20 martie 2018, analizând dispozițiile criticate în prezenta cauză dintr-o perspectivă similară, Curtea Constituțională a reținut că acestea nu conțin privilegii sau discriminări de natură să ducă la încălcarea art. 16 din Constituție. Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Constituție, arată că aceasta nu a fost motivată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 22 septembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 8.213/105/2015 și nr. 8.216/105/2015, precum și prin încheierile din 12 octombrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.328/105/2015 și nr. 8.336/105/2015, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepții ridicate de Rodica Aurelia Vaszil, Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica și Luminița Elena Veghiu, reclamante în cauze având ca obiect calculul unor drepturi salariale. Excepțiile de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.992D/2017, nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 și nr. 2.998D/2017. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele susțin că majorarea salarială de 25% s-a aplicat personalului sanitar, exceptându-se, într-o primă fază, salariații direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București. Ulterior, constatându-se caracterul vădit discriminatoriu al acestei reglementări, s-a revenit asupra ei. Cu toate acestea, caracterul discriminatoriu se menține, întrucât majorarea salarială se acordă persoanelor din categoria din care fac parte și autoarele excepțiilor de neconstituționalitate prin luarea în calcul a salariului de bază din luna iunie 2015, în vreme ce personalul sanitar beneficiază de această majorare prin luarea în calcul a salariului în plată în luna septembrie 2015.  … 9.Ca atare, se încalcă principiul constituțional al egalității și echității, potrivit căruia la muncă egală salarizarea este egală. În plus, dispozițiile criticate își vădesc caracterul discriminatoriu în sensul că în cazul categoriei de persoane din care fac parte și autoarele excepțiilor de neconstituționalitate majorarea de 25% se aplică la un salariu diminuat în raport cu salariul celorlalte categorii de beneficiari ai dispozițiilor legale criticate. Mai mult, în opinia autoarelor, „nu se poate susține că salariile lor ar fi suferit deja o modificare, în sensul măririi lor, prin aplicarea Ordinului comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.07.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât, la momentul aplicării dispozițiilor ordinului comun, cuantumul salariilor acestora a ajuns la un nivel la care Casa de Asigurări de Sănătate îl încasa de ani buni.“ … 10.Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. Astfel, în cazul personalului din direcțiile de sănătate publică, deși acesta este tratat diferit față de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, situația nu poate fi asimilată unei măsuri disproporționate în raport cu scopul urmărit, păstrând justul echilibru între interesul general al colectivității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului, astfel că nu se poate reține o încălcare a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici a art. 8, 17 și 18 ale acesteia. Pe de altă parte, instanța consideră că „nu au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, situația impunându-se a fi aplicată din rațiuni care țin de politica economico-financiară a statului, fapt ce a determinat, în esență, instituirea unui tratament juridic distinct, aspect ce exclude susținerile referitoare la salariile personalului din direcțiile de sănătate publică despre care se afirmă că ar fi suferit deja o modificare, în sensul măririi lor, prin aplicarea Ordinului comun al MS și CNAS nr. 43/491/2015“. … 11.Referitor la salarizare, instanța arată că diferențele salariale invocate se pot justifica pentru angajați care nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În esență, nu se poate reține, față de aceste argumente, că principiul egalității și echității, prevăzut de Constituția României, conform căruia, la muncă egală, salarizarea este egală, poate fi aplicabil în speță. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Avocatul Poporului, examinând criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, față de art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) și (4) din Constituție, constată că acestea nu pot fi reținute.  … 14.În considerarea atribuțiilor diferite pe care le are personalul din direcțiile de sănătate publică față de alte categorii de personal din sistemul public sanitar și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea și complexitatea fiecărei funcții în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității persoanelor în fața legii și a autorităților publice, garantat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale la care s-a făcut referire.  … 15.Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în sistemul public principiul egalității este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau nivele de studii, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția, postul sau meseria (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009). Totodată, salarizarea poate fi diferențiată după alte criterii, spre exemplu nivelul studiilor, importanța și complexitatea muncii, funcția, postul sau meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă și vechimea în muncă. … 16.Mai mult, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru salariații din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. … 17.După cum a statuat de nenumărate ori Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în acord și cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări. … 18.Prin urmare, concluzia care derivă din principiul egalității de tratament în stabilirea salariului este aceea că diferențele privind rolul, răspunderea și complexitatea fiecărei funcții în parte determină și diferența de reglementare a drepturilor salariale.  … 19.Nici critica vizând încălcarea dreptului la muncă, potrivit art. 41 din Constituție, nu poate fi reținută, întrucât Curtea Constituțională a statuat cu valoare de principiu că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului“ (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006) și că „stabilirea principiilor și a condițiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale“ (Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007). Față de cele de mai sus, Avocatul Poporului conchide că dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 sunt constituționale. … 20.Guvernul și președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Examinând conținutul criticilor formulate, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează doar dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, dispoziții introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015, și care au următorul conținut: „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispozițiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 la care face trimitere norma criticată au fost introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, și modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015 și au următorul conținut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/ indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“ … 23.Curtea mai observă că dispozițiile criticate au fost aplicabile în anul 2015, fiind cuprinse în cadrul unui act normativ care privea salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze dispozițiile de lege cu care a fost sesizată, întrucât acestea sunt aplicabile în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. … 24.În opinia autoarelor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum și ale art. 41 referitor la muncă și la protecția socială a muncii. … 25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, prin Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2016, a reținut că, din analiza sistematică a conținutului normativ al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, alin. (1) și (2) instituie regula menținerii în anul 2015 a aceluiași cuantum al salariilor de bază, sporurilor și al celorlalte elemente ale salariului personalului plătit din fonduri publice ca acela din decembrie 2014, iar art. 1 alin. (5),(5^1),(5^2),(5^4),(5^5),(5^6),(6),(7),(7^1) și (11) prevăd excepții de la această regulă. … 26.De asemenea, în paragraful 20 al Deciziei nr. 507 din 4 iulie 2017, Curtea a reținut că aplicarea acestei dispoziții normative este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții: pe de o parte, personalul plătit din fonduri publice trebuie să își desfășoare activitatea în aceleași condiții și, pe de altă parte, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. În continuare, în paragraful 21 al deciziei antereferite, Curtea a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 vizează o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, respectiv personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Pentru această categorie, legiuitorul reglementează o dispoziție normativă derogatorie de la dispoziția normativă reținută, cu titlu general, în art. 1 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Astfel, începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/ indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015. … 27.Cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea a statuat, în Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, că acestea vizează o subcategorie – personalul direcțiilor de sănătate publică – a categoriei căreia i se aplică prevederile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Cu privire la această subcategorie, dispoziția normativă a art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 prevede că cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna iunie 2015. În paragraful 23 al Deciziei nr. 507 din 4 iulie 2017, Curtea a conchis că, referitor la modalitatea de calcul al majorării de 25%, a fost instituit un tratament diferențiat între personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. Aceste dispoziții au făcut obiect al multor excepții de neconstituționalitate, soluționate prin respingerea, ca neîntemeiate, de către Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 214 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, nr. 128 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018, nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, și nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2018. Curtea observă că, în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate soluționate prin aceste decizii, au fost invocate critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, astfel că argumentele reținute în prealabil sunt pe deplin aplicabile. Astfel, în paragraful 17 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din Constituție. Curtea a mai reținut că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). … 28.Evident, această largă marjă de apreciere nu este nelimitată. Astfel, în decizia anterior menționată, Curtea a mai reținut că dreptul legiuitorului de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, este condiționat de respectarea prevederilor și principiilor din Constituție. Într-adevăr, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a precizat că rolul instanței de contencios constituțional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituționale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se și principiul egalității în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală. … 29.În dezvoltarea acestor considerente, Curtea a statuat, în paragraful 20 al Deciziei nr. 221 din 4 aprilie 2017, că un tratament juridic identic sub aspectul salarizării apare ca un imperativ în situația în care categoriile de persoane comparate desfășoară o muncă egală, în condiții identice ori similare și cu rezultate ori un impact comparabil, iar în situația în care aceste cerințe nu sunt satisfăcute, o reglementare asemănătoare sub aspectul salarizării este o opțiune exclusivă a legiuitorului, motivată de diferite rațiuni obiective, dar care nu sunt un reflex al prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Curtea a mai reținut că, în ceea ce privește categoriile de persoane comparate de autorii excepției, acestea sunt personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. Or, Curtea a observat că aceste categorii de personal au atribuții diferite, îndeplinind sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. Astfel, în ansamblul activităților prin care se asigură funcționarea sistemului public de sănătate, personalul direcțiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici și programe naționale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea și implementarea acțiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. … 30.În continuare, în paragraful 22 al deciziei antereferite, Curtea a constatat că diferența de reglementare instituită de textul de lege criticat nu reprezintă o excepție în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, așa cum pare să reiasă din susținerile autoarelor excepției, ci, dimpotrivă, reflectă opțiunea legiuitorului care, prin dispozițiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014 și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătății, precum și al celui din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București. … 31.De asemenea Curtea reamintește că, referitor la excepțiile instituite de art. 1 alin. (5),(5^1),(5^2),(5^4),(5^5),(5^6),(6),(7),(7^1) și (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, a reținut, în Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016 (paragrafele 17 și 19), că acestea se referă la anumite categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creșteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora, având, așadar, o justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât și creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, evident cu respectarea prevederilor Constituției. Curtea a mai statuat că legiuitorul este liber să stabilească reguli și excepții referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. … 32.Pentru motivele anterior arătate, Curtea nu poate reține nici criticile întemeiate pe art. 41 din Constituție referitor la dreptul la muncă și la protecția socială a muncii. … 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Aurelia Vaszil, Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica și Luminița Elena Veghiu în dosarele nr. 8.213/105/2015, nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.216/105/2015, nr. 8.328/105/2015 și nr. 8.336/105/2015 ale Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și constată că prevederile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește