DECIZIA nr. 69 din 22 februarie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, precum și ale art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Casian Voina Leorean în Dosarul nr. 491/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.708D/2016. … 

2.La apelul nominal răspunde directorul general al Direcției Generale Juridice, Relații Publice și Comunicare pentru partea Agenția Națională de Integritate, cu delegație la dosar. Lipsește autorul excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Având cuvântul, reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând, în esență, jurisprudența Curții Constituționale. Cât privește art. 8 din Legea nr. 176/2010, susține că, în realitate, autorul excepției nu aduce veritabile critici de neconstituționalitate, ci invocă aspecte ce țin de situația de fapt din speța dedusă judecății instanței de contencios administrativ. Consideră că dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție nu au incidență în cauză. Mai arată că Legea nr. 176/2010 respectă garanțiile pentru asigurarea drepturilor fundamentale, fără să prevadă restrângerea exercițiului unor asemenea drepturi. De asemenea, Legea nr. 176/2010 conține reglementări exprese care respectă normele europene în materie, iar Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara și alții, nu are aplicabilitate în cauza de față. Referitor la dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003, reiterează considerentele reținute în jurisprudența Curții Constituționale. … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Cât privește dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, consideră că Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara și alții, nu are aplicabilitate în cauză, deoarece informațiile solicitate în speță au fost informații publice, potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Potrivit art. 13 din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată, sunt lovite de nulitate absolută. Referitor la celelalte dispoziții de lege criticate, invocă jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a constatat constituționalitatea acestora. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 5 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 491/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) și art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 și ale art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Casian Voina Leorean în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect cererea de anulare a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, la data de 22 iunie 2015, prin care s-au reținut, în ceea ce-l privește pe reclamant, cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, autorul acesteia susține că legiuitorul a ales să abordeze, într-un singur articol, două aspecte juridice distincte, unul cu privire la scopul ANI și celălalt cu privire la „așa-zisa procedură de culegere a informațiilor“. Aspectul de neconstituționalitate vizează teza a doua a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, referitoare la culegerea de informații, care reprezintă o gravă încălcare a dispozițiilor art. 26 din Constituție. Culegerea de informații realizată în mod discreționar de ANI, atribuție „demnă de a completa atribuțiile parchetului“, se face pe baza unor „protocoale de colaborare“ încheiate cu entități din țară sau străinătate. Prin prisma faptului că această procedură nu beneficiază de nicio garanție cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, referitoare la viața intimă, familială și privată, sau a proporționalității măsurii, aceasta permite intruziunea discreționară în viața intimă, familială și privată a persoanelor. De asemenea, nu se respectă obligațiile referitoare la protecția datelor cu caracter personal. Autorul excepției invocă, în susținerea acesteia, Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara și alții, prin care s-a reținut că ANAF și CNAS aveau obligația de a informa persoanele ce realizează venituri din activități independente asupra faptului că datele lor personale de natură fiscală au fost transmise și urmează să fie prelucrate. Se susține, așadar, asemănarea dintre protocoalele nepublice prevăzute de Legea nr. 176/2010 și protocolul nepublic din Cauza Bara și alții, hotărâre opozabilă erga omnes. Mai arată că „se va dovedi chiar necesar și util ca instanța de contencios constituțional să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene printr-o acțiune preliminară, astfel încât instanța de la Luxembourg să poată lămuri problema compatibilității dispozițiilor naționale cu dreptul european.“ În ipoteza în care legislativul și executivul adoptă reglementări contrare dreptului european, chestiunea devine una de constituționalitate, întrucât sunt încălcate chiar dispozițiile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție. În lumina dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Directiva 95/46/CE, protocoalele de colaborare între instituțiile și autoritățile publice nu respectă exigențele impuse, inclusiv sub aspectul verificării împrejurării dacă dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și protocoalele de colaborare, necunoscute părților și instanței sunt „măsuri legislative“, în sensul art. 13 din directivă. Solicitarea făcută de către o autoritate publică unor instituții publice, autorități publice ori persoane fizice și juridice de drept privat, de furnizare a unor informații financiare, contractuale și comerciale referitoare la situația unor persoane fizice, fără a informa persoana cercetată cu privire la faptul că s-au solicitat aceste informații de la persoanele anterior menționate, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție și a dreptului la viață privată, cu încălcarea și a art. 53 din Constituție, persoana fiind supusă verificărilor, fără să poată beneficia de nicio garanție cu privire la prelevarea acestor informații. De asemenea, imposibilitatea de a lua la cunoștință de „protocoalele de colaborare“ încheiate de către aceste instituții, chiar în condițiile existenței unui proces pendinte, încalcă art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție privind dreptul de liber acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. În final, arată că inexistența contradictorialității, inechitatea administrării probelor, faptul că persoana nu a beneficiat de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării, inexistența posibilității de a interoga funcționarii care au declanșat procedura și au pregătit raportul de evaluare demonstrează că ANI a încălcat în mod sistematic prevederile art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. b) și d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 autorul arată că acestea contravin art. 53 din Constituție, deoarece, chiar dacă o persoană ocupă simultan două funcții care se exclud, în sensul Legii nr. 161/2003, în lipsa producerii unui prejudiciu în dauna intereselor sau fondurilor publice, nu ar fi normal să se rețină în sarcina persoanei respective o responsabilitate, în mod contrar, încălcându-se principiul proporționalității. Mai arată că urmărește să afle dacă sancțiunea interdicției de a ocupa timp de 3 ani orice funcție sau demnitate publică pentru simplul fapt că persoana respectivă a ocupat și o funcție privată, neexistând niciun prejudiciu în dauna intereselor sau fondurilor publice, este o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică. … 8.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, referitor la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 161/2003, invocă Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, prin care Curtea Constituțională a reținut că obligația instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, individualizate de legiuitor, și nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exercițiului drepturilor sau al unor libertăți consacrate în Constituție. Referitor la dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003, se invocă, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a constatat că acestea sunt constituționale. Se apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În plus, se arată că, în realitate, autorul excepției dorește modificarea soluției legislative criticate, neformulând astfel o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În final, se apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici art. 21 din Constituție. … 11.Avocatul Poporului menționează că își păstrează punctul de vedere, astfel cum a fost exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 205D/2013, nr. 208D/2013, nr. 311D/2013, nr. 316D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014 și nr. 799D/2014, în sensul că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile de lege criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.  … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente în ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie, pe de-o parte, prevederile art. 8 alin. (1) și art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu următorul conținut:– Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: „Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate“; … – Art. 25 alin. (2) și (3) în Legea nr. 176/2010: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.“ …  … 15.De asemenea, obiect al excepției, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie și dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că partea introductivă a acestor dispoziții avea, la data sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […]“. Ulterior învestirii Curții Constituționale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, fără să păstreze soluția legislativă criticată de autorul excepției de neconstituționalitate, iar art. 87 alin. (1) lit. d) a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 17 iunie 2017. În prezent, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: […]d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație; […]g) calitatea de comerciant persoană fizică;“ … 16.Însă, ținând seama de jurisprudența sa, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea reține dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, ca fiind obiect al excepției de neconstituționalitate. … 17.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, iar prevederile art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 și ale art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, sau prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, constatând constituționalitatea acestora. Prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, Curtea a reținut că activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Totodată, Curtea a observat că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. … 19.Pronunțându-se cu privire la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și la reglementarea incompatibilităților privind aleșii locali, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19, că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. Prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, paragraful 21, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice. … 20.Cu privire la criticile privind aspectele de fapt ale situației juridice a autorului excepției, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017). În plus, prin Legea nr. 87/2017, legiuitorul a modificat substanțial soluția legislativă cuprinsă de art. 87 din Legea nr. 161/2003 și criticată de autorul excepției, în sensul că a stabilit că funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu „exercitarea“ funcțiilor sau calităților prevăzute la lit. a)-d) ale art. 87 din Legea nr. 161/2003. … 21.Referitor la prevederile art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reține că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 16, a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinse de aceste norme, ci neconstituționalitatea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică. În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, și Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015). … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 23.Cu privire la dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Curtea reține că acestea prevăd că scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. Autorul excepției critică în special teza a doua a art. 8 alin. (1), care prevede că, în îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate. Prin Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 23, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa, a constatat că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege. Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. La paragraful 29 al acestei decizii, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existența unor potențiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese și compatibilități. Prin aceeași decizie, paragraful 28, Curtea a observat că, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, dacă este cazul, organelor de urmărire penală și celor disciplinare. Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din aceeași lege, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ. … 24.Curtea reține că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 reglementează posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său, art. 8 făcând parte din Secțiunea 1: Dispoziții generale a cap. I: Proceduri în fața Agenției Naționale de Integritate din titlul II: Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice al Legii nr. 176/2010. Critica autorului excepției referitoare la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 are ca premisă o confuzie cu privire la dispozițiile Legii nr. 176/2010. Astfel, art. 8 alin. (1) nu reglementează nicidecum „procedura culegerii de informații“, de care este nemulțumit autorul excepției. Potrivit art. 15 din Legea nr. 176/2010, „(1) Pe parcursul desfășurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, cu obligația păstrării confidențialității.(2) La solicitarea motivată a inspectorului de integritate, persoanele fizice și juridice, conducătorii autorităților, ai instituțiilor sau ai societăților publice ori private, precum și cei ai regiilor autonome sunt obligați să comunice acestuia, în termen de cel mult 30 de zile, datele, informațiile, înscrisurile și documentele solicitate potrivit prevederilor alin. (1), indiferent de suportul acestora, precum și date, informații sau documente pe care le dețin, care ar putea conduce la soluționarea lucrării.“ … 25.Având în vedere acestea, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 21 care consacră accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil nu sunt încălcate prin dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care reglementează posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său prevăzut de lege. … 26.Cât privește dispozițiile constituționale ale art. 26 din Constituție, referitoare la viața intimă, familială și privată, și ale art. 148 alin. (2) și (4), privind integrarea în Uniunea Europeană, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluția legislativă care consacră posibilitatea Agenției de a dezvolta relații de colaborare, prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 53 nu au incidență în cauză, de vreme ce nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Casian Voina Leorean în Dosarul nr. 491/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, precum și ale art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește