DECIZIA nr. 69 din 1 februarie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 20 iunie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ActulREFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 104
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 254 19/07/2013 ART. 104
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 4REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 56
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 104
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 268
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 281
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 51 28/02/2023
ART. 13REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 103
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (4) și (5) și ale art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Moisin Alen Daniel în Dosarul nr. 2.791/175/2020/a1 al Judecătoriei Aiud. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.426D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorul acesteia critică chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii. În subsidiar, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că prevederile constituționale invocate de autorul excepției sunt respectate de dispozițiile ce formează obiectul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 41 din 24 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.791/175/2020/a1, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (4) și (5) și ale art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Moisin Alen Daniel cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin care a fost respinsă plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină din cadrul penitenciarului.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate nu reglementează dacă termenele prevăzute de acestea sunt termene de recomandare sau de decădere. Apreciază că termenele ce trebuie respectate de petent sunt interpretate ca termene de decădere, pe când celor reglementate în sarcina administrației penitenciare sau a judecătorilor de supraveghere a privării de libertate li se conferă natura juridică a unor termene de recomandare, contrar prevederilor art. 16 din Constituție.6.Judecătoria Aiud apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că pentru a se putea constata o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție este necesară existența unor situații identice, tratate în legislație în mod diferit. Or, prevederile art. 103 și 104 din Legea nr. 254/2013 vizează procedura disciplinară aplicabilă în cazul săvârșirii unor abateri disciplinare de către arestați/condamnați, iar prevederile art. 56 din același act normativ vizează modul de soluționare a plângerilor acestora privind încălcarea de către administrația penitenciarului a unor drepturi – situații complet diferite, inclusiv în ceea ce privește modul de reglementare. Referitor la interpretarea dată de instanțe (lato sensu) dispozițiilor criticate – în sensul că acestea prevăd termene de recomandare, și nu de decădere -, instanța constată că Legea nr. 254/2013 nu prevede vreo sancțiune în cazul nerespectării acestor termene. Așa fiind, devin aplicabile prevederile art. 268 alin. (3) din Codul de procedură penală care reglementează consecințele nerespectării termenelor procedurale în sensul aplicabilității dispozițiilor privitoare la nulități. Având în vedere că o nerespectare a termenelor prevăzute de dispozițiile de lege criticate nu constituie un caz prevăzut în mod expres de art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, nerespectarea acestora ar putea fi invocată de persoana interesată în momentul în care există un interes procesual propriu în respectarea respectivelor dispoziții legale. Or, condamnatul nu are un astfel de interes, de vreme ce, potrivit art. 104 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, plângerea împotriva deciziei de sancționare suspendă executarea sancțiunilor disciplinare până la soluționarea definitivă a acesteia. Instanța apreciază că prin modul de reglementare a termenelor prevăzute de art. 103 alin. (4) și (5) și de art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 nu este încălcat dreptul persoanelor arestate/condamnate la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 103 alin. (4) și (5) și ale art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conținut:– Art. 103 alin. (4) și (5):(4)În termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată prezintă acesteia rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate aspectele și presupune audierea persoanei condamnate cercetate și verificarea apărărilor acesteia.(5)În termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate și a oricărei altei persoane care are cunoștință despre împrejurările în care a fost săvârșită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancțiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.– Art. 104 alin. (7):(7)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții:a)admite plângerea și dispune anularea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină;b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;c)ia act de retragerea plângerii.11.Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra unor critici formulate dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 51 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 9 iunie 2023. Cu acel prilej, Curtea a observat că autorul excepției susținea că textele de lege sunt neconstituționale, permițând judecătorilor din cadrul instanțelor și judecătorilor de supraveghere a privării de libertate să legifereze și să interpreteze legea în interesul lor. Totodată, autorul excepției susținea că instanțele judecătorești și judecătorul de supraveghere a privării de libertate interpretează termenele ce trebuie respectate de petent ca fiind termene de decădere, pe când celor reglementate în sarcina administrației penitenciare li se conferă natura juridică a unor termene de recomandare.13.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea a apreciat că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul în care judecătorul fondului/judecătorul de supraveghere a privării de libertate a interpretat și a aplicat dispozițiile ce reglementează termenele prevăzute de art. 103 alin. (4) și (5) și de art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013. Astfel, prin criticile de neconstituționalitate formulate, autorul excepției pune în discuție, în realitate, o pretinsă neconstituționalitate a textelor de lege criticate, ce este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de fond.14.Or, instanța de contencios constituțional este învestită, prin Legea fundamentală, cu competența de a aprecia asupra concordanței dintre prevederile legilor și ordonanțelor și dispozițiile ori principiile constituționale. Verificarea constituționalității textelor de lege supuse controlului de constituționalitate se realizează prin raportare la Legea fundamentală, aceasta constituind reperul față de care, în virtutea rolului său constituțional, Curtea poate examina constituționalitatea textelor de lege ce formează obiectul excepției. Dacă ar exercita controlul de constituționalitate prin prisma situațiilor de fapt particulare, specifice fiecărui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești în cursul soluționării cărora se ridică excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, substituindu-se instanței de judecată și riscând să realizeze, astfel, o intruziune în atributele autorității judecătorești.15.Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor […] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“.16.Prin urmare, întrucât se ridică o problemă de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional, Curtea constată că cele statuate prin decizia anterior menționată se aplică mutatis mutandis și în cauza dedusă controlului de constituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (4) și (5) și ale art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (4) și (5) și ale art. 104 alin. (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Moisin Alen Daniel în Dosarul nr. 2.791/175/2020/a1 al Judecătoriei Aiud.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Aiud și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x