DECIZIA nr. 689 din 8 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (1) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 33.083/299/2015 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.766D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Daniela Gramaticesu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituționalității prevederilor criticate, în măsura în care acestea instituie împotriva terțului poprit un titlu executoriu a cărui valoare depășește valoarea creanței pe care terțul poprit o datorează debitorului și pe care este acuzat că ar fi sustras-o de la poprire. În acest context menționează că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, fiind invocată într-un litigiu aflat pe rolul instanței de judecată și care are ca obiect menținerea popririi, poprire dispusă de instanță la judecata în fond a cauzei, iar nu o poprire asigurătorie, așa cum susține debitorul, pentru o sumă de peste 266 milioane lei, în condițiile în care suma datorată de terțul poprit debitorului era în jur de câteva zeci de mii de lei; excepția se referă la dispoziții care își produc efecte în cauză; este admisibilă și din perspectiva solicitării, respectiv de a se pronunța o decizie interpretativă, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale. … 4.Totodată, arată că prevederile criticate reglementează cu privire la menținerea popririi, o instituție extrem de utilă, deoarece, pe de o parte, asigură terțului poprit posibilitatea de a veni, expune și apăra, în fața instanței, criticile pe care le are cu privire la legalitatea, respectiv viciile popririi – în esență, dreptul de acces la justiție al terțului poprit, și, pe de altă parte, asigură creditorului dreptul de a fi protejat împotriva greșelilor terțului poprit sau abuzurilor acestuia cu privire la aprecierile pe care le face față de poprire și care pot duce, în final, la lipsirea creditorului de fondurile ce ar trebui transferate acestuia ca fiind fonduri datorate de debitor creditorului. Însă, caracterul și scopul legitim sunt pierdute în situația din speța de față, aspect care se manifestă în mod obișnuit și în alte cauze prin hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, deoarece art. 150 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 prevede expres, fără a diferenția cu privire la limitele titlului executoriu, faptul că hotărârea de menținere a popririi reprezintă titlul executoriu împotriva terțului poprit. În mod normal, astfel cum se prevede în Codul de procedură civilă cu privire la validare, care nu este permisă în materie fiscală, acest efect de a reprezenta titlul executoriu împotriva terțului poprit ar trebui să existe doar în limita creanței datorate de terțul poprit debitorului. Or, legea nu distinge, nefiind clară, astfel că, prin efectul său, se pierde scopul legitim amintit, conducând la încălcarea prevederilor constituționale cu privire la garantarea proprietății, dreptul de proprietate pierzându-se în totalitate, respectiv, exproprierea terțului poprit de bunuri ce îi aparțin și în legătură cu care nu a consimțit licit sau ilicit a le preda către o altă persoană, întrucât toate riscurile insolvabilității debitorului se transferă către terțul poprit, care, în aceste condiții, nu își mai poate recupera sumele de bani de la debitorul insolvabil, fiind, în final, expropriat și discriminat. Față de acestea, dacă se are în vedere restrângerea acestui drept, nu sunt respectate criteriile care pot fi avute în vedere de art. 53 din Constituție, neputându-se susține testul de proporționalitate, inclusiv prin condițiile de calitate a legii, întrucât, în speța de față, chiar dacă legea este clară, ar trebui să fie și completă, astfel cum a fost modificat și Codul de procedură civilă, respectiv cu o prevedere în care se arată expres cele mai sus menționate; terțul poprit este discriminat față de stat care, la rândul său, este creditor, precum și terțul poprit din menținere fiind pus într-o situație de inferioritate față de terțul poprit din validare. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată. Depune concluzii scrise. … 5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile criticate, arată că acestea nu prevăd o instituire a popririi pentru întreaga creanță, astfel cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate. Or, modalitatea în care o instanță instituie o asemenea poprire pentru întreaga sumă sau numai pentru ceea ce se regăsește în conturile debitorului este atributul instanței de judecată, iar o eventuală nelegalitate cu privire la instituirea unei astfel de popriri poate fi cenzurată de către alte instanțe superioare prin intermediul căilor de atac. Este evident faptul că nu poate fi obligat terțul poprit să plătească peste ceea ce debitorul are în conturile respective. Față de acestea, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 33.083/299/2015, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (1) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București prin care s-a dispus menținerea măsurii popririi asigurătorii. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 150 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că terțul poprit răspunde solidar cu debitorul poprit pentru toată creanța datorată creditorului popritor, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate coroborat cu egalitatea în drepturi, fără respectarea prevederilor art. 53 din Constituție, a criteriilor de proporționalitate și de nediscriminare între creditori, inclusiv prin prisma unei omisiuni legislative. Astfel, Codul de procedură fiscală este lacunar în privința sumei pentru care se poate solicita/dispune menținerea popririi, respectiv în privința efectelor menținerii popririi, spre deosebire de Codul de procedură civilă care prevede expres că validarea popririi operează în limita creanței datorate de către terțul poprit debitorului urmărit și nicidecum până la concurența creanței față de creditorul urmăritor și, ca atare, lasă posibilitatea unor interpretări ce conduc la încălcarea egalității între cetățeni coroborată cu ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular. Mai mult, Codul de procedură fiscală nu prevede în mod expres această limitare la suma datorată de terțul poprit debitorului poprit, dimpotrivă, reglementează în mod expres situațiile de răspundere solidară. Principiul egalității este încălcat din două perspective: dreptul de creanță al statului este preferat în fața patrimoniului terțului poprit, pe de-o parte, și creditorii fiscali cărora li se aplică menținerea popririi sunt avantajați față de ceilalți creditori cărora li se aplică validarea popririi, pe de altă parte. Ca atare, se apreciază că acestea sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul că menținerea popririi fiscale este realizată în limitele creanței datorate debitorului urmărit de către terțul poprit, iar ca efect al admiterii cererii de menținere a popririi creditorul urmăritor poate să îl execute silit pe terțul poprit numai cu privire la această sumă. … 8.Tribunalul București – Secția a V-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul arată că dispozițiile criticate nu prevăd o solidaritate a debitorului și a terțului poprit pentru întreaga creanță. Astfel, având în vedere faptul că autorii excepției de neconstituționalitate invocă o problemă de interpretare și aplicare a legii, apreciază că sunt incidente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 578 din 12 iulie 2016, prin care s-a arătat că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 150 alin. (1) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:– Art. 150. – Executarea silită a terțului poprit:(1)Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.[…](3)Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.“ …  … 14.Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile criticate, astfel cum acestea produc efecte juridice în cauza de față. … 15.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. De asemenea, este menționat art. 1 cu privire la dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 150 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reglementează procedura judiciară prin care instanța de judecată decide dacă poprirea înființată de creditor urmează să fie desființată sau menținută. În acest caz, judecata se face de urgență și cu precădere. În acest cadru, toate părțile din raportul juridic litigios au posibilitatea să își apere drepturile și interesele, în condițiile garanțiilor procesuale prevăzute de lege. Astfel, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi. În cazul menținerii popririi, în temeiul hotărârii pronunțate în acest sens, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile legii. Așadar, prevederile criticate reglementează procedura judiciară prin care instanța de judecată decide dacă poprirea înființată de creditor urmează să fie desființată sau menținută, iar în acest cadru, toate părțile din raportul juridic litigios au posibilitatea să își apere drepturile și interesele, în condițiile garanțiilor procesuale prevăzute de lege. … 17.Totodată, potrivit Codului de procedură fiscală, persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile acestui cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute concret de lege (art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003). Ca atare, aceste prevederi instituie răspunderea solidară a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent, dacă această persoană controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă mai este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile enumerate prin lege. Așadar, această răspundere solidară a persoanei juridice cu debitorul său nu are loc în orice condiții, ci trebuie să fie îndeplinite cerințele restrictive prevăzute de textul de lege, cerințe firești având în vedere relațiile contractuale dintre persoana juridică ce va răspunde solidar alături de debitorul său (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 343 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, sau Decizia nr. 993 din 14 iulie 2011). … 18.Prin urmare, având în vedere normele Codului de procedură fiscală, precum și jurisprudența Curții Constituționale mai sus amintită, singura în măsură să stabilească, în concret, care este situația de fapt într-o cauză dedusă judecății este instanța de judecată învestită cu soluționarea acesteia, iar în condițiile în care soluția dată de instanța de fond este nesatisfăcătoare, în condițiile legii, instanțele prevăzute pentru căile de atac, în virtutea art. 129 din Constituție, potrivit căruia, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac. … 19.De asemenea, Curtea reține că, în prezenta cauză, critica de neconstituționalitate este formulată din perspectiva atât a unei omisiuni legislative prin comparație cu normele de procedură civilă, cât și a interpretării și aplicării textului de lege ce constituie obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate, respectiv dacă se interpretează că terțul poprit răspunde solidar cu debitorul poprit pentru toată creanța datorată creditorului popritor, ceea ce, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate și fără a se ține seama de condițiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzute ca atare de Legea fundamentală. … 20.Cu privire la omisiunea legislativă, prin compararea mai multor acte normative, Curtea constată că, printr-o bogată jurisprudență, a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 948 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Decizia nr. 523 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2014). De asemenea, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, iar, potrivit art. 126 din Legea fundamentală, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale. … 21.Ca atare, având în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în virtutea cărora instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 22.În ceea ce privește conținutul și întinderea noțiunilor de interpretare și aplicare a legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009) în speța de față cu privire la chestiuni ce țin de executarea silită prin poprire, respectiv executarea silită a terțului poprit. … 23.Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 24.Ca atare, față de această împrejurare, având în vedere că, în prezenta cauză, critica autoarei excepției de neconstituționalitate vizează și modul de interpretare și aplicare a prevederilor criticate la speța dedusă judecății, excepția de neconstituționalitate, și din această perspectivă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. … 25.Prin urmare, față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (1) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (1) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 33.083/299/2015 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește