DECIZIA nr. 689 din 6 octombrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1281 din 23 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 203 20/07/2018
ActulREFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ActulREFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 25 26/08/2014
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 1REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ART. 4REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ART. 4REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 4REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ART. 5REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 6REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 14 19/01/2016
ART. 11REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 11REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ART. 11REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 11REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ART. 11REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LAOG 25 26/08/2014 ART. 36
ART. 13REFERIRE LAOG 25 26/08/2014
ART. 13REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 15
ART. 13REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 28
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 409 03/07/2014
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 463 12/04/2011
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, în raport cu art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea ESP Promotor 2005 – S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 3/281/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 777D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât liberul acces la justiție și dreptul la apărare sunt asigurate prin posibilitatea formulării plângerii contravenționale. Totodată, normele criticate sunt norme de competența legiuitorului și s-au aplicat până la modificările aduse prin Legea nr. 203/2018 tuturor persoanelor, fără discriminări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3/281/2018, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, în raport cu art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea ESP Promotor 2005 – S.R.L. din Buzău într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare a contravențiilor.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, în raport cu art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, contravin prevederile art. 21 și art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, se afirmă că, deși legiuitorul statuează în ce condiții se consideră muncă nedeclarată sau „muncă la negru“, art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 sancționează cu aceeași duritate angajatorul de bună-credință ca și pe cel ce angajează „la negru“, fără a face o individualizare concretă a sancțiunilor, toată lumea fiind pedepsită la fel. Prin urmare, se încalcă atât dreptul la apărare consfințit de art. 24 alin (1) din Constituție, cât și accesul liber la justiție, întrucât judecătorul, chiar dacă ar dori aplicarea unei sancțiuni mai blânde, este constrâns să aplice art. 36 în forma dată de Guvernul României, în vădită contradicție cu art. 15^1 din Codul muncii.6.În continuare se apreciază că încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală rezultă din raportarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, la cele ale art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Plecând de la aceste premise, se susține, în esență, că actul normativ este discriminatoriu și impredictibil, nedând posibilitatea contribuabilului să achite jumătate din sancțiunea aplicată în termen de 48 de ore. Arată că agentul constatator a decis că Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 nu prevede această posibilitate, fiind o greșită interpretare a legii de către acesta, fapt ce trebuia clarificat de legiuitor la momentul adoptării Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, pentru a nu permite interpretarea abuzivă sau greșită a legii de către organele împuternicite cu aplicarea acesteia.7.Judecătoria Ploiești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât sancționarea cu aceeași duritate atât a angajatorului care primește cetățeni străini fără aviz de angajare, fără încheierea unui contract de muncă, cât și a celui care încheie un astfel de contract nu încalcă dreptul la apărare consfințit de art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât cel sancționat are posibilitatea de a se adresa instanței prin formularea unei plângeri contravenționale împotriva procesului-verbal de contravenție. De asemenea, instanța consideră că lipsa posibilității persoanei sancționate de a achita jumătate din minimul prevăzut de lege nu încalcă principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, întrucât lipsa posibilității învederate de petent nu instituie diferențieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivă aplicabil tuturor celor care săvârșesc contravenții la regimul de încadrare în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, având în vedere scopul protejat. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, în raport cu art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, precum și Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: – Art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014: (1)Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:a)primirea la muncă pe teritoriul României a unui străin fără aviz de angajare sau de detașare, cu sau fără contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată;– Art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii: În sensul prezentei legi, munca nedeclarată reprezintă:a)primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activității;b)primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității;c)primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de muncă suspendat;d)primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial.;– Art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.“;– Art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal“.12.Autoarea excepției apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia determină neconstituționalitatea art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 prin compararea acestor dispoziții cu cele ale art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, susținând că se încalcă prevederile constituționale privind dreptul la apărare și accesul liber la justiție, întrucât judecătorul, chiar dacă ar dori aplicarea unei sancțiuni mai blânde, este constrâns să aplice art. 36 în forma dată de Guvernul României, contrar art. 15^1 din Codul muncii. De asemenea, neconstituționalitatea Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, este determinată prin comparare cu art. 16 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, autorul apreciind, în esență, că actul normativ este discriminatoriu și impredictibil, întrucât nu oferă posibilitatea contribuabilului să achite jumătate din sancțiunea aplicată în termen de 48 de ore, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.14.Având însă în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Așadar, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011.15.În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, în raport cu art. 15^1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 25/2014, în întregul său, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea ESP Promotor 2005 – S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 3/281/2018 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x