DECIZIA nr. 686 din 31 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 25 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ActulREFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 5REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 8REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 13REFERIRE LALEGE 446 30/11/2006 ART. 3
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 35 15/05/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 15REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 15REFERIRE LALEGE 446 30/11/2006
ART. 15REFERIRE LALEGE 353 10/07/2003
ART. 15REFERIRE LAOG 38 30/01/2003
ART. 15REFERIRE LALEGE 138 20/07/1999
ART. 15REFERIRE LALEGE 46 05/06/1996
ART. 16REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (3),(5) și (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Florin Mocan în Dosarul nr. 1.817/97/2016 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 187D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Instituția Prefectului Județului Hunedoara și Direcția Generală de Pașapoarte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât apreciază că, în realitate, sunt criticate aspecte ce vizează modul de interpretare și aplicare a legii și, în subsidiar, ca neîntemeiată, dispozițiile de lege criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.817/97/2016, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (3),(5) și (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Florin Mocan cu prilejul soluționării unei acțiuni în care a solicitat acordarea ultimei gradații în funcție de vechimea în muncă, prin valorificarea perioadei de studii în unitatea de învățământ militar Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“ din București. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 11 alin. (3),(5) și (6) din Legea-cadru nr. 284/2010, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că la stabilirea gradațiilor pentru un polițist nu se ia în calcul perioada cât acesta a urmat cursurile de formare, contravin art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și art. 1 alin.1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 6.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, considerentele enunțate de autorul acesteia privind, în fapt, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu dezlegarea dată de instanța supremă referitor la dispozițiile art. 11 alin. (3), (5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.7.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că textele de lege criticate reprezintă norme generale aplicabile bugetarilor, iar prevederile supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt norme speciale, aplicabile categoriei respective. Caracterul special al celor din urmă reglementări conduce la concluzia că acestea se aplică potrivit principiului specialia generalibus derogant. Astfel cum s-a reținut în paragraful 39 al Deciziei nr. 35 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „atunci când legiuitorul a intenționat să ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradațiilor a prevăzut în mod expres acest lucru – în alin. (1) al art. 11 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 arătându-se, pentru prima dată, că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ se ia în calcul la stabilirea de gradații.“ Cât privește pretinsul caracter retroactiv al dispozițiilor de lege criticate, Avocatul Poporului arată că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor. Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 16 din Constituție și art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalității nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar în situațiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament juridic diferit. Totodată, Avocatul Poporului precizează că dreptul la gradație corespunzător vechimii nu este un drept fundamental. În sfârșit, Avocatul Poporului arată că, în realitate, criticile formulate de autorul excepției vizează modul de aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, aspect ce revine competenței instanței de judecată, și nu celei de contencios constituțional. 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 11 alin. (3),(5) și (6) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că autorul excepției are în vedere, în realitate, dispozițiile art. 11 alin. (3),(5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017. Totodată, Curtea constată că Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin dispozițiile art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate au fost invocate în cauza în care s-a ridicat prezenta excepției de neconstituționalitate în legătură cu pretențiile formulate de autorul acesteia, Curtea urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, care au următorul cuprins: – Art. 11 alin. (3),(5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010: (3)Persoanele chemate sau rechemate în activitate, precum și rezerviștii concentrați beneficiază de gradații în raport cu vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, legal stabilit, după cum urmează:– 3-6 ani gradația I;– 6-10 ani gradația a II-a;– 10-15 ani gradația a III-a;– 15-20 de ani gradația a IV-a;– 20-25 de ani gradația a V-a; – peste 25 de ani gradația a VI-a. […](5)Prevederile alin. (3) și (4) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții și, după caz, soldaților și gradaților voluntari trecuți în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziției de activitate.(6)Prevederile alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător și polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.12.Autorul excepției consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. De asemenea, autorul excepției consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea generală a discriminării. 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispozițiilor art. 11 alin. (3),alin. (5) și alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017. Prin decizia mai sus amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3),alin. (5) și alin. (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea gradațiilor nu se ia în calcul perioada cât un polițist a urmat cursurile unei instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor.“ 14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că această interpretare face ca textele de lege supuse analizei de constituționalitate să dobândească un caracter retroactiv și discriminatoriu, fără a-și dezvolta motivarea.15.Față de aceste critici Curtea reține că, prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat o interpretare a legislației în vigoare în perioada dedusă judecății, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, constatând, totodată, că reglementările anterioare privind aceeași materie au fost abrogate. Astfel, prin paragraful 34 al Deciziei nr. 35 din 15 mai 2017, instanța supremă a arătat: „Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, care, de asemenea, a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare – astfel cum se și arată detaliat în actul de sesizare – perioada dedusă judecății intrând sub regimul acestei ultime legi, pretențiile reclamanților având ca dată de plecare a drepturilor solicitate 12 martie 2012; Legea nr. 138/1999 este o lege distinctă, cu un alt domeniu, care s-a aflat în vigoare în paralel cu cea specială în domeniul în care activează reclamanții (Ordonanța Guvernului nr. 38/2003), ambele fiind abrogate prin prima lege-cadru de salarizare – Legea-cadru nr. 330/2009; Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, văzând susținerile recurenților-reclamanți în fundamentarea cererilor formulate și punctul de vedere al instanței de trimitere, perioada de timp pentru care sunt solicitate drepturile, precum și prevederile art. 1 dinLegea-cadru nr. 284/2010 (unul dintre reclamanți absolvind, de altfel, studiile după intrarea acesteia în vigoare), se constată că de lămurirea dispozițiilor relevante ale acestei legi, respectiv ale art. 11 alin. (3) și alin. (5)-(6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, alături de cele ale Legii nr. 446/2006, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă.“16.Prin urmare, așa cum rezultă din cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, autorul excepției este nemulțumit de faptul că instanța supremă, făcând aplicarea principiului tempus regit actum, a constatat totodată că reglementările anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, invocate ca temei al dreptului solicitat, nu mai produc efecte juridice. 17.Analizând critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale și internaționale privind interzicerea discriminării, Curtea constată că autorul excepției nu indică în ce fel și între ce categorii de persoane se creează discriminarea. Față de această critică, realizând o analiză generală a dispozițiilor de lege criticate, Curtea reține că acestea sunt aplicabile tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza acestora, fără privilegii ori discriminări, astfel că nu se poate reține o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici a prevederilor internaționale cuprinse în Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Florin Mocan în Dosarul nr. 1.817/97/2016 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (3),(5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x