DECIZIA nr. 685 din 21 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chirazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în Dosarul nr. 27.649/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 265D/2019. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Mădălin Niculeasa, cu împuternicire avocațială atașată la dosar. Lipsește partea Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate stabilesc un termen de prescripție de 90 de zile aplicabil cererilor pe care angajatorii pot să le facă pentru a recupera creanțele plătite în numele statului de la bugetul de stat. În anii 2013 și 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod expres că aceste creanțe au natura unor creanțe fiscale. Cu privire la această creanță fiscală, legiuitorul stabilește două termene de prescripție diferite, în raport cu subiectul care formulează cererea. Dacă cererea este formulată de angajator, termenul de prescripție este de 90 de zile; dacă statul este în postura de a recupera aceleași creanțe fiscale, are la dispoziție 5 ani. Deci există un regim juridic diferit din perspectiva recuperării acestei creanțe fiscale. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 694 din 20 octombrie 2015, paragraful 38, a stabilit că nu există nicio justificare obiectivă sau constituțională pentru a se stabili un regim juridic diferit cu privire la recuperarea unei creanțe fiscale. De asemenea, arată că în doctrină și în jurisprudență s-a stabilit că termenul de prescripție este un element constitutiv al dreptului de acces la justiție. Dreptul de acces la justiție trebuie să fie efectiv. Or, termenul de prescripție de 90 de zile aplicabil unui drept substanțial este unic, neputând fi întâlnit în alt caz în Codul civil sau în Codul de procedură fiscală un termen mai mic de un an. Se impune a se analiza în ce măsură acest termen afectează efectivitatea dreptului de acces la justiție. Comparat cu termenul de 5 ani pe care îl are la dispoziție statul pentru a recupera creanțele fiscale, deși nu are nevoie să inițieze un litigiu pentru a-și constitui titlul executoriu, contribuabilul, care are nevoie și de procesul de constituire a titlului de creanță, pentru că trebuie să se ducă la judecător pentru a obține hotărârea judecătorească ce este titlu executoriu, are la dispoziție doar 90 de zile. Consideră că, în contextul dat, acest termen de 90 de zile afectează dreptul de acces liber la justiție. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Astfel, referindu-se la criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea art. 16 din Constituție, arată că, potrivit celor reținute în jurisprudența Curții Constituționale, dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 instituie o normă de protecție, de favoare a asiguratului și nu se poate reține, în mod contrar, că sunt în defavoarea acestuia. De asemenea, apreciază că nu este încălcat dreptul de acces liber la justiție, întrucât, practic, este vorba despre stabilirea unor condiții de exercitare a unui drept material în instanță, prin instituirea unui termen. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 27.649/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că a plătit indemnizații de asigurări sociale de sănătate și că a solicitat ulterior Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București restituirea acestor sume, dar că solicitarea a fost respinsă, fiind invocată depășirea termenului de 90 de zile reglementat de art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005. Face o expunere a evoluției reglementărilor în materie și arată că în timp ce termenul în care solicitanții pot cere restituirea sumelor reprezentând indemnizații de asigurări de sănătate a scăzut de la 3 ani la 90 de zile, termenul în care casa de asigurări de sănătate trebuie să efectueze plata sumelor aprobate crește în mod considerabil de la 15 zile la 60 de zile. … 7.Autorul excepției consideră că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât sunt lipsite de claritate și previzibilitate în ceea ce privește termenul aplicabil pentru solicitarea restituirii indemnizațiilor și categoriile de persoane care trebuie să respecte termenul de 90 de zile. … 8.În susținerea acestor critici, arată că, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 7.193 din 8 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, și Decizia nr. 647 din 25 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, creanța constând în sumele solicitate la restituire de angajatorul plătitor ca fiind achitate salariaților săi cu titlu de indemnizații de concedii medicale care depășesc suma contribuțiilor de concedii și indemnizații datorate de plătitor către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate are natură fiscală. Potrivit art. 219 din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. În același sens dispuneau și prevederile vechiului Cod de procedură fiscală, și anume art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Or, în vreme ce casele de asigurări de sănătate pot recupera de la angajatorii plătitori sumele achitate în mod excedentar cu titlu de indemnizații în cadrul termenului general de prescripție în materie fiscală, de 5 ani – potrivit art. 42 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, coroborat cu dispozițiile art. 110 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv cu cele ale art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 -, angajatorii plătitori pot recupera aceleași sume reprezentând indemnizații achitate către beneficiari în mod excedentar față de sumele datorate Fondului național unic de asigurări de sănătate (FNUASS) cu titlu de contribuții de concedii și indemnizații într-un termen de numai 90 de zile de la momentul la care aceștia devin îndreptățiți la restituire. Se configurează, în raport cu cele de mai sus, antinomiile legislative relevate de interpretarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în coroborare cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 (pentru cererile corespunzătoare perioadei septembrie-decembrie 2015) și, respectiv, în coroborare cu prevederile Legii nr. 227/2015 (pentru cererile corespunzătoare perioadei ianuarie 2016-iulie 2016), care circumstanțiază și diferența de tratament juridic instituită între angajatorul plătitor și casele de asigurări de sănătate. Or, cel puțin în ceea ce privește antinomia legislativă ce rezultă din interpretarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în coroborare cu prevederile Legii nr. 227/2015, aceasta va trebui întotdeauna soluționată în favoarea legii, având în vedere că dispozițiile Codului de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor fiscale. … 9.Autorul amintește și că, în jurisprudența sa, așa cum este Decizia nr. 694 din 20 octombrie 2015, Curtea Constituțională nu a ezitat să rețină că din ansamblul reglementării Codului de procedură fiscală nu rezultă argumente ce ar putea justifica în mod obiectiv o diferență substanțială de tratament juridic între stat și contribuabil, în cadrul raportului juridic de drept fiscal. … 10.De asemenea, arată și că este necesar a se observa disproporția vădită între cele două termene în care poate fi obținută restituirea. Mai precis, diferența de tratament trebuie analizată cu luarea în considerare a disproporției dintre termenul de 5 ani și cel de 90 de zile, respectiv cu observarea raportului de proporționalitate dintre cele două termene. Consideră că nu este vorba despre o diferență de tratament care se configurează la nivelul nuanțelor, ci despre una care afectează însăși substanța dreptului la restituire al angajatorului plătitor. … 11.Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate din cauza lărgirii succesive a sferei de aplicare a termenului de 90 de zile, prin adăugarea unor noi categorii de persoane cărora acesta urmează a li se aplica. În același timp, aceste modificări aduse dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 nu țin seama de jurisprudența constantă a instanțelor naționale cu privire la natura fiscală a raportului juridic dintre angajatorii plătitori și casele de asigurări sociale de sănătate. Încălcarea dreptului de proprietate privată se evidențiază în raport cu modul în care prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 restrâng dreptul angajatorului de a solicita restituirea sumelor cu care acesta din urmă a creditat un buget special al statului, respectiv: (i) configurarea angajatorului plătitor ca o verigă intermediară între asigurat și casele de asigurări sociale de sănătate; (ii) obligația legală a angajatorului de a credita bugetul special al statului; și (iii) restrângerea dreptului angajatorului plătitor de a solicita restituirea, prin reducerea termenului în care poate fi solicitată restituirea, de la 5 ani la 90 de zile. Astfel, amintește că în ipoteza în care asiguratul se află în situația de a solicita și de a i se acorda drepturile bănești reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, indemnizațiile vor fi plătite de angajator salariatului, angajatorul urmând să rețină sumele plătite din contribuțiile de concedii și indemnizații datorate FNUASS pentru luna respectivă, în acord cu dispozițiile art. 38 alin. (1) din același act normativ. De multe ori, sumele reprezentând indemnizații ce trebuie achitate salariaților depășesc suma contribuțiilor de concedii și indemnizații datorate de angajator într-o anumită lună. Într-o atare situație, până la momentul la care angajatorul va recupera de la FNUASS sumele achitate salariaților în mod excedentar față de sumele reprezentând contribuții de concedii și indemnizații, angajatorul creditează practic FNUASS cu resursele bănești proprii. … 12.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 stabilește posibilitatea pentru angajatorul plătitor de a obține restituirea de la FNUASS a sumelor de bani achitate salariaților în mod excedentar față de contribuțiile datorate FNUASS, însă atingerea adusă dreptului de proprietate privată rezultă cu evidență din limitarea posibilității de a solicita restituirea într-un termen de 90 de zile, iar aceasta în condițiile în care termenul de prescripție în materie fiscală este de 5 ani, iar termenul de prescripție în materia dreptului civil este de 3 ani. … 13.Nerespectarea termenului de 90 de zile pentru recuperarea sumelor plătite din patrimoniul propriu conduce, în practică, la pierderea definitivă a posibilității de a obține rambursarea acestor sume, în lipsa oricărei alte posibilități procedurale de a obține restituirea. … 14.Relevantă în aprecierea încălcării dreptului de proprietate privată a angajatorului plătitor consideră că este și practica administrativă. Astfel, chiar dacă angajatorul formulează cererile sale de restituire cu respectarea termenului de 90 de zile, autoritatea administrativă competentă nu soluționează aceste cereri în termenul legal, ci de abia după momentul formulării unei acțiuni judiciare de către angajatorul plătitor, la un interval de 3-4 ani de la momentul formulării cererii de restituire. … 15.Drept consecință, se ajunge la situația în care contribuabilul suferă o diminuare a activului său patrimonial și este lipsit de posibilitatea de a folosi sumele de bani reprezentând indemnizații cu care acesta a creditat bugetul FNUASS, în timp ce statul se îmbogățește fără temei juridic prin folosirea cu titlu gratuit a acelorași sume, ceea ce pune în evidență lipsa de proporționalitate între exigențele interesului general și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale omului. … 16.Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor constituționale ale art. 53. În acest sens, arată că lipsa de previzibilitate și de precizie a prevederilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 atrage neîndeplinirea condiției ca ingerința să fie prevăzută de lege, întrucât îndeplinirea acestei condiții presupune, ca premisă, respectarea exigențelor referitoare la calitatea legii. De asemenea, lipsa totală a compensației, ca urmare a privării de proprietate, conduce la încălcarea dreptului de proprietate privată, prin ruperea echilibrului dintre interesul individual și cel general. În plus, diferența semnificativă de tratament dintre stat și contribuabil/plătitor nu apare a avea o justificare obiectivă. … 17.În sfârșit, autorul excepției susține că efectul concret al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 este acela de a transfera într-o bună măsură obligația FNUASS de a suporta costul indemnizațiilor de concedii medicale către plătitorii angajatori, cu încălcarea principiului așezării juste a sarcinilor fiscale și cu încălcarea dreptului de proprietate al plătitorilor. … 18.Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale. În acest sens, arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate au mai fost analizate de Curtea Constituțională, care a constatat constituționalitatea acestora. … 19.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 19 decembrie 2017. Curtea constată că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost modificat prin dispozițiile art. II pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru abrogarea unor prevederi legale, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 25 august 2020, soluția legislativă criticată fiind păstrată. În prezent, dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, cu respectarea prevederilor art. 36^1, în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2),art. 32 alin. (1), precum și plătitorii prevăzuți la art. 36 alin. (3) lit. a) și b) erau în drept să le solicite“. … 23.Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind proprietatea privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează termenul în care persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate, angajatorii sau instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj pot solicita acordarea indemnizațiilor de asigurări de sănătate cuvenite sau recuperarea sumelor plătite cu titlu de indemnizații de asigurări sociale de la cei care au obligația să suporte plata acestor sume. În prezenta cauză, textul de lege este relevant pentru autorul excepției întrucât stabilește termenul în care se poate adresa casei de asigurări de sănătate pentru a recupera sumele plătite asiguraților cu titlu de indemnizații de asigurări de sănătate care depășesc suma contribuțiilor datorate de acesta către Fondul național unic de asigurări de sănătate (FNUASS). … 25.O primă critică de neconstituționalitate formulată se referă la lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în ceea ce privește termenul aplicabil pentru solicitarea restituirii indemnizațiilor și categoriile de persoane care trebuie să respecte termenul de 90 de zile. … 26.Față de această critică, Curtea reține că termenul de 90 de zile, precum și momentul de la care începe să curgă – respectiv „data de la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2),art. 32 alin. (1), precum și plătitorii prevăzuți la art. 36 alin. (3) lit. a) și b) erau în drept să le solicite“ – sunt clar menționate în conținutul reglementării. Prin Decizia nr. 371 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 1 noiembrie 2016, paragraful 29, Curtea a reținut și că „efectele nerespectării termenului sunt evidente, de vreme ce textul de lege stabilește că numai în termenul prevăzut persoanele aflate în ipoteza normei «sunt în drept» să solicite restituirea de la casele de asigurări sociale de sănătate, depășirea termenului având ca efect decăderea din dreptul de a formula cererea de restituire“. … 27.Pretinsa neclaritate invocată de autorul excepției ar decurge din natura fiscală a creanței, care, în opinia acestuia, ar face incidente dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „Dreptul contribuabilului/ plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire“. … 28.Curtea reține că obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 este reglementată de prevederile titlului V capitolul III din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, constituind o obligație fiscală. În mod corelativ, dreptul de a solicita plata indemnizațiilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 reprezintă o creanță fiscală. … 29.Cu toate acestea, Curtea apreciază că nu este susținută critica de neconstituționalitate, întrucât nicio dispoziție constituțională nu îi interzice legiuitorului ca, în funcție de obiectivele reglementării, să stabilească în anumite cazuri regimuri juridice diferite, derogatorii de la dreptul comun în materie. Astfel, referitor la stabilirea unui termen de doar 90 de zile pentru a solicita sumele reprezentând indemnizațiile de asigurări sociale, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, în sensul că „prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuția asiguraților și plățile din acest fond către aceiași asigurați, pentru a evita situațiile când, din cauza decalajului mare dintre data nașterii dreptului la indemnizație și data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului și cuantumul drepturilor decontate. În acest sens, trebuie amintit că art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 a prevăzut, înainte de modificarea sa prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010, că «Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite». Modificarea acestui termen în sensul diminuării sale a reprezentat una dintre măsurile prin care, pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2010, legiuitorul și-a propus să implementeze un mecanism menit să protejeze asigurații de o eventuală incapacitate de plată de către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a drepturilor decontate din acest fond, măsuri impuse, așa cum se arată în preambulul acestei ordonanțe, de «presiunile financiare exercitate asupra Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creșterea cheltuielilor și a numărului beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creștere proporțională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuție pentru concedii și indemnizații», precum și de «insuficiența sumelor alocate în cadrul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate».“ … 30.Cât privește categoria persoanelor care intră în ipoteza textului de lege criticat, Curtea, prin Decizia nr. 371 din 2 iunie 2016, paragraful 28, a constatat că aceasta este precis indicată de textul de lege, prin trimiterea expresă la dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 care enumeră persoanele vizate. … 31.Prin urmare, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției referitoare la contrarietatea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 158/2005 cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție sunt neîntemeiate. … 32.În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi și ale art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constată că, prin Decizia nr. 575 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 6 septembrie 2016, paragraful 19, a reținut că „instituirea unui termen în care plătitorii indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate sunt în drept să le solicite, pe baza actelor justificative, nu încalcă dreptul de proprietate privată și nici libertatea economică, de vreme ce aceste drepturi fundamentale se exercită în condițiile legii“. … 33.În prezenta cauză, autorul excepției invocă drept argument al încălcării prevederilor art. 53 din Constituție și tratamentul diferit dintre cel în drept să solicite sumele reprezentând indemnizații de asigurări de sănătate și casa de asigurări de sănătate din perspectiva termenelor în care pot fi recuperate sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații în temeiul art. 42 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005. … 34.Analizând o critică asemănătoare, Curtea, prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, a observat că numai în mod aparent situațiile invocate sunt analoage ori comparabile. Astfel, deși atât art. 40 alin. (1), cât și art. 42 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 se referă la sume acordate cu titlu de indemnizații de asigurări sociale de sănătate aferente concediilor medicale, situațiile avute în vedere de legiuitor sunt evident diferite. În timp ce textul de lege supus analizei de constituționalitate stabilește una dintre condițiile obținerii dreptului la indemnizația acordată în temeiul ordonanței amintite, respectiv termenul în care beneficiarul poate solicita acordarea acestei indemnizații, art. 42 se referă la dreptul celor care au plătit aceste sume de a le recupera de la cei care le-au încasat necuvenit. Diferența de situație este determinată în primul rând de efectele urmărite de legiuitor prin instituirea celor două termene. Astfel, prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuția asiguraților și plățile din acest fond către aceiași asigurați, pentru a evita situațiile când, din cauza decalajului mare dintre data nașterii dreptului la indemnizație și data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului și cuantumul drepturilor decontate. Pe de altă parte, recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nu urmărește satisfacerea unui drept individual, ci protejarea unui interes public care constă în asigurarea și protejarea fondurilor publice din care se decontează aceste indemnizații, situație evident diferită de cea avută în vedere de textul de lege supus analizei de constituționalitate. … 35.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea apreciază că aceste prevederi constituționale nu au legătură cu dispozițiile de lege criticate care instituie un termen de solicitare a indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate. … 36.În sfârșit, referitor la criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, Curtea constată că acestea au fost formulate direct în fața instanței de contencios constituțional, în cadrul ședinței de judecată, și nu se regăsesc în motivarea excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost ridicată în fața Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, nefiind reținute, în consecință, în încheierea prin care instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională. … 37.Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața Curții Constituționale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013). … 38.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în Dosarul nr. 27.649/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește