DECIZIA nr. 685 din 15 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Daniela Călinescu în Dosarul nr. 15.746/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.810D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Arată, totodată, că, așa cum a statuat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017 și Decizia nr. 582 din 16 septembrie 2021, dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă dreptul fundamental al debitorului la viață intimă, familială și privată, garantat de art. 26 din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.746/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de debitoarea Daniela Călinescu într-o cauză având ca obiect contestația formulată de Societatea FIRST BANK – S.A. (fostă PIRAEUS BANK ROMANIA – S.A.), prin care s-a solicitat instanței să constate, în principal, inexistența dreptului debitoarei de a i se stinge datoriile izvorâte din contractul de credit și, în subsidiar, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a notificării formulate de aceasta, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile potrivit cărora legea dării în plată se aplică pentru toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului, chiar în eventualitatea în care debitorul este interesat de salvarea uneia dintre proprietățile ipotecate, sunt neconstituționale. Apreciază, astfel, că prin obligativitatea dării în plată a tuturor bunurilor ipotecate se produce o încălcare gravă și iremediabilă a vieții familiale a debitorului, mai ales în situațiile în care acesta și-a exprimat opțiunea de a păstra unul dintre imobilele ipotecate și s-a declarat de acord să încheie o convenție cu banca în sensul acoperirii părții din datorie ce este garantată prin ipoteca corespunzătoare, așa cum este cazul autoarei excepției. În această situație, consumatorul este iremediabil expus, întrucât băncile au posibilitatea de a executa silit toate imobilele debitorului, lăsând la latitudinea băncii opțiunea de a executa întregul patrimoniu al acestuia, fiind încălcat în acest mod dreptul de proprietate al consumatorului (în speță fiind vorba despre un contract de credit în cuantum de 547.532,05 euro și ipotecă imobiliară, a cărui stingere se solicită, fiind ipotecate mai multe imobile aparținând atât autoarei excepției/debitoarei, cât și garanțiilor ipotecari). Se mai susține că, dând posibilitatea băncii de a opta fie pentru executarea silită a tuturor imobilelor debitorului, fie pentru luarea în plată a tuturor imobilelor acestuia, este încălcat grav și dreptul consumatorului de a avea o predictibilitate în privința etapelor procedurii și finalității acesteia. Apreciază, astfel, că se încalcă principiul proporționalității, neexistând o motivare obiectivă și rezonabilă pentru care legiuitorul să fi prevăzut această încălcare a dreptului de proprietate, în speță existând o disproporție vădită între scopul urmărit de legiuitor, și anume protejarea instituțiilor de credit, în detrimentul consumatorilor, prin instituirea obligativității de a da în plată toate imobilele deținute în proprietate, fără a se circumstanția și acele situații în care consumatorul este interesat să păstreze vreunul dintre bunurile imobile ipotecate, în situația în care ar avea mijloacele financiare să o facă. Așa fiind, pentru înlăturarea acestei discriminări injuste și subiective, autoarea excepției apreciază că se impune declararea ca fiind neconstituțional a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, iar, pentru ca scopul legii să fie atins, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere nu doar protecția drepturilor instituțiilor de credit, ci și protecția drepturilor consumatorilor, așa cum sunt reglementate de art. 44 și art. 26 din Constituție. … 6.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la critica vizând încălcarea art. 44 din Constituție, instanța reține că dreptul de proprietate privată este un drept fundamental de grad secund în ordinea constituțională, în sensul că limitările nu se opresc la restrângerea exercițiului său în cazuri bine justificate, ci pot să afecteze chiar întinderea sa, până la a-l lipsi de substanță juridică. Arată că în jurisprudența sa, spre exemplu fiind Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, Curtea Constituțională a reținut că în privința justificării limitării dreptului de proprietate se va avea în vedere testul proporționalității dintre mijloacele folosite și scopul urmărit. Or, legea atacată vizează efectele unei modalități de stingere a creanței instituției creditoare împotriva consumatorului debitor, și nu substanța dreptului de proprietate al celei dintâi, măsura fiind proporțională cu scopul urmărit. De asemenea, întregul mecanism al dării în plată este justificat de un interes general, acela de a restabili echilibrul dintre consumatori și instituțiile de credit, a cărui aplicare este nediscriminatorie și proporțională. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora: „În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.“ … 11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (1), potrivit cărora „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată“, și celor ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi, potrivit cărora dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, paragraful 94, a reținut că Legea nr. 77/2016 are drept obiect reglementarea acelor situații apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să își execute obligațiile asumate prin contractele de credit. Potrivit principiului fundamental al dreptului civil – principiului pacta sunt servanda, odată încheiat valid, contractul trebuie să fie executat în deplină conformitate cu cuprinsul său, prevederile contractuale impunându-se (cu putere de lege) atât părților (și, după caz, succesorilor în drepturi), cât și instanțelor judecătorești și organelor chemate să asigure executarea silită. Singura modalitate prin care efectele contractului astfel încheiat pot fi modificate o reprezintă tot acordul părților, ca o expresie a autonomiei lor de voință. Însă regula pacta sunt servanda poate fi supusă unor atenuări impuse de situații ce intervin pe parcursul executării contractului, situații care nu au putut fi avute în vedere la încheierea acestuia și care pun una dintre părțile din contract în situația de a nu-și mai putea onora obligațiile contractuale. … 13.În acest context, la paragraful 96 al deciziei precitate, Curtea a reținut că impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta. Drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate, în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune. Curtea a reținut că determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna-credință care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ținându-se cont de ideea de risc al contractului. … 14.De asemenea, la paragrafele 100, 103 și 119 din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, Curtea a subliniat că, potrivit arhitecturii constituționale și legale, în caz de neînțelegere între părți, evaluarea existenței situației neprevăzute (condiție obiectivă) și a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor contractuale ale părților (condiții subiective), precum și a echității (ce presupune atât o latură obiectivă, cât și una subiectivă) trebuie realizată cu maximă rigoare și cade în sarcina instanței judecătorești, organ care beneficiază de garanția de independență și imparțialitate și care, pe această cale, dobândește un rol important în determinarea condițiilor de executare a contractului. Curtea a arătat că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, instanța verifică îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții (persoanele cărora se aplică prevederile legale, cuantumul sumei împrumutate, scopul contractării creditului, lipsa în privința consumatorului debitor a vreunei condamnări pronunțate printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea legii) și că, într-o interpretare restrictivă a legii, nu ar avea dreptul la verificarea altor condiții, cum ar fi condițiile privind existența impreviziunii. Așadar, singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanța judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competența și obligația să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile existenței acesteia. Curtea a subliniat că, față de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituție, nu își mai pot îndeplini obligațiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit. … 15.În jurisprudența sa în materia analizată, spre exemplu fiind Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, paragraful 19, Curtea a subliniat că orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acțiuni în justiție, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispozițiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile. Curtea observă, de altfel, că prin prisma unor critici similare formulate de aceeași autoare ca și în prezenta cauză, prin Decizia nr. 378 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 6 septembrie 2018, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. b) coroborate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016. … 16.Raportat la criticile formulate, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată critica potrivit căreia prin obligația de a da în plată toate imobilele ipotecate în favoarea creditorului se produce o afectarea gravă și iremediabilă a situației materiale și a vieții familiale a debitorului. Aceasta întrucât, chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, ea vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. … 17.De asemenea, Curtea reține că potrivit principiului pacta sunt servanda, odată încheiat valid, contractul trebuie să fie executat în deplină conformitate cu cuprinsul său, prevederile contractuale impunându-se părților cu putere de lege. La încheierea acestuia, autoarea excepției – parte contractantă trebuia să previzioneze, în mod rațional și obiectiv, și consecințele pe care le incumbă încheierea unui contract de credit cu ipotecă imobiliară, aceasta asumându-și implicit un anumit risc intervenit ulterior pe parcursul executării contractului. Prin urmare, reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, potrivit căreia în situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de acest act normativ, debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului, nu reprezintă altceva decât o concretizare a obligațiilor contractuale asumate voluntar prin încheierea contractului. Prin raportare la forța obligatorie a contractului prevăzută de art. 1.270 din Codul civil, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege, părțile fiind ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă [art. 1.271 alin. (1) din Codul civil]. Însă, în măsura în care executarea a devenit excesiv de împovărătoare pentru debitor, se justifică – dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale impreviziunii – derogarea de la regula caracterului obligatoriu al contractului prin adaptarea sau încetarea acestuia. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018, paragraful nr. 32, Curtea a reținut că impreviziunea vizează numai o ruină contractuală, care afectează utilitatea socială a contractului de credit, și nicidecum o ruină personală a debitorului. Astfel, în evaluarea impreviziunii se vor analiza, exclusiv, prestațiile părților din contractul de credit de natură să determine ruina contractuală a debitorului și nu se vor avea în vedere aspectele financiare/materiale care nu se află în legătură cu contractul de credit. În caz contrar ar fi alterată noțiunea de impreviziune contractuală, care ar glisa, în cazul dat, de la evaluarea dezechilibrului dintre prestațiile părților la analiza caracterului suficient sau insuficient al veniturilor debitorului. Așa fiind, Curtea reține că echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilitățile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conținutul clauzelor contractuale. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniela Călinescu în Dosarul nr. 15.746/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește