DECIZIA nr. 683 din 15 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Dragoș Florin Apostolescu în Dosarul nr. 303/284/2019/a1 al Judecătoriei Răcari. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.438D/2019. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât sunt criticate aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, ceea ce contravine dispozițiilor art. 2 alin. (3) și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 303/284/2019/a1, Judecătoria Răcari a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dragoș Florin Apostolescu cu prilejul soluționării unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii sale de chemare în judecată. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că obligația instituită prin art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțională, întrucât anularea cererii de chemare în judecată nu poate fi dispusă dacă la dosarul cauzei există dovada achitării taxei judiciare de timbru, chiar dacă taxa a fost achitată de o altă persoană (în speță, de către apărătorul ales, în baza mandatului convențional de reprezentare, care a achitat taxa judiciară de timbru pe numele său), iar nu de debitor. În acest sens, menționează că art. 80 din Codul de procedură civilă prevede că „Părțile pot să exercite drepturile procedurale personale sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară“, iar conform art. 197 din Codul de procedură civilă, taxa de timbru trebuie achitată și atașată cererii de chemare în judecată, aspect procedural ce a fost respectat în speță. … 6.Judecătoria Răcari apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța apreciază că dispoziția ca plata să fie efectuată de către debitor este firească pentru că acesta este persoana care sesizează instanța de judecată și care are obligația de a proceda la plata taxelor judiciare de timbru, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, achitarea acestor taxe de către reprezentanții convenționali, fără a se specifica că acționează pe seama unei alte persoane, pune instanța în imposibilitatea verificării îndeplinirii obligației de taxare de către titularul acțiunii civile. Așa fiind, instanța arată că reglementarea criticată nu încalcă accesul la instanță al reclamantului, ci doar statuează că taxa judiciară de timbru se plătește de debitorul taxei. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora: „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local «Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru», al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.“ … 11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine normelor constituționale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.“ … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, „Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată.“ Așadar, instanța de judecată are obligația legală de a determina cuantumul corect al taxei judiciare de timbru aferente cererii deduse judecății și de a comunica părții acest cuantum în cadrul procedurii legale statuate prin dispozițiile art. 200 din Codul procedură civilă coroborate cu cele ale art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Curtea subliniază, de asemenea, că, potrivit art. 33 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar justificarea plății unei astfel de taxe este indicată în chiar art. 1 alin. (2) al acestui act normativ, în sensul că „… reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești, precum și de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție“. … 13.Așa fiind, Curtea reține că reclamantului îi incumbă obligația de a timbra cererea de chemare în judecată în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru. Potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Instanța sesizată este obligată să verifice legala achitare a taxei, nu numai sub aspectul cuantumului acesteia, ci și al contului în care se va face plata, iar o plată nelegală a unei taxe judiciare de timbru echivalează cu neplata acesteia, astfel că, teoretic, ar putea interveni sancțiunea anulării acțiunii. După achitarea taxei de timbru judiciar, se va depune dovada plății – chitanța (pentru numerar) sau ordinul de plată – odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată. Depunerea se face personal la sediul instanței sau prin poștă, indicând numărul de dosar al cauzei pentru care a fost efectuată plata. Instanța de judecată nu poate pune în vedere plata acestei taxe unei alte persoane (fie aceasta parte din dosar, fie terț străin de cauză) decât debitorului taxei. Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu poate da naștere unei obligații în patrimoniul unei alte persoane decât titularul cererii deduse judecății, având în vedere că instanța de judecată nu deține nici calitatea de debitor și nici pe aceea de creditor în cadrul raportului juridic civil obligațional care se creează prin introducerea cererii în justiție, ci înfăptuiește justiția îndeplinind un „un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia“, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Codul de procedură civilă. … 14.Deși pare mai degrabă o procedură administrativă, ce cade în sarcina celui care formulează o acțiune sau o cerere la instanțele judecătorești, plata (sau neplata) taxei de timbru are consecințe jurisdicționale asupra acțiunii/cererii timbrate insuficient ori netimbrate. Astfel, art. 197 din Codul de procedură civilă prevede o sancțiune jurisdicțională, de anulare a cererii, pe care o aplică judecătorul, în acord și cu dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 36 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, după ce în prealabil a acordat reclamantului un termen de 10 zile pentru achitarea acesteia, conform art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. … 15.Neîndoielnic, taxa de timbru judiciar se circumscrie noțiunii de taxă, astfel cum este ea definită la art. 1 pct. 36 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar în ceea ce privește sfera debitorilor taxei judiciare de timbru, aceasta este prefigurată prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, din care rezultă că datorează taxe judiciare de timbru persoanele fizice și juridice care introduc acțiuni și cereri la instanțele judecătorești ori care introduc cereri la Ministerul Justiției și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În ceea ce privește taxele judiciare de timbru, din perspectiva art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, subiectele raportului juridic fiscal sunt, pe de o parte, unitățile administrative-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, iar, pe de altă parte, contribuabilul/plătitorul. … 16.Referitor la dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, criticate în cauză, Curtea apreciază că acestea nu determină o restrângere a dreptului reclamantului de a achita taxa judiciară de timbru prin intermediul unui reprezentant convențional, astfel cum în mod eronat susține autorul excepției de neconstituționalitate, în condițiile în care în fața funcționarului din cadrul unității administrativ-teritoriale se precizează că plata taxei judiciare de timbru se efectuează pe seama reclamantului/debitor al obligației de plată, iar acest aspect este consemnat în cuprinsul facturii eliberate. Dispoziția potrivit căreia plata să fie efectuată de către debitor este firească pentru că aceasta este persoana care sesizează instanța de judecată și care are obligația de a proceda la plata taxelor judiciare de timbru, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, achitarea acestor taxe de către reprezentanții convenționali, fără a se specifica că acționează pe seama unei alte persoane, pune instanța în imposibilitatea verificării îndeplinirii obligației de taxare de către titularul acțiunii civile. … 17.Raportat însă la speță, Curtea apreciază că aspectele invocate nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte referitoare la modalitatea de aplicare a legii în cauza concretă dedusă judecății, autorul excepției invocând incidente factuale din cadrul litigiului în care este parte, precum și nemulțumirea față de maniera în care instanța de judecată a soluționat aceste incidente. În această privință, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce țin de aplicarea legii, acestea fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, din perspectiva criticilor formulate, Curtea apreciază că autorul excepției tinde, în mod indirect, la o completare a dispozițiilor de lege criticate, prin extinderea sferei persoanelor care pot achita taxa judiciară de timbru pentru/în locul debitorului taxei, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres că „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei (…)“, iar „costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.“ Or, o atare împrejurare excedează competenței Curții Constituționale, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ … 18.De altfel, așa cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Constituționale, stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Dragoș Florin Apostolescu în Dosarul nr. 303/284/2019/a1 al Judecătoriei Răcari.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Răcari și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește