DECIZIA nr. 681 din 28 noiembrie 2023

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, excepție ridicată de Magyar Florin Dănuț în Dosarul nr. 1.679/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.982D/2019. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 februarie 2023, în prezența domnului Mihai Popa, avocatul autorului excepției, și cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea, succesiv, pentru datele de 16 martie 2023, 20 aprilie 2023 și 30 mai 2023, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, a amânat pronunțarea, succesiv, pentru datele de 27 iunie 2023, 11 iulie 2023, 27 septembrie 2023, 2 noiembrie 2023 și, respectiv, 28 noiembrie 2023, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 9 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.679/1/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, excepție ridicată de Magyar Florin Dănuț cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva încheierilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală prin care au fost autorizate activitățile specifice de culegere de informații prin metoda interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice puse în executare în baza mandatelor de securitate națională. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională. Susține că activitățile specifice de culegere de informații executate în baza unui mandat de securitate națională constituie restrângeri ale exercițiului dreptului fundamental la respectarea vieții private, care trebuie garantat efectiv. Astfel, mecanismul convențional de „recurs efectiv“, menit să garanteze ex post facto realizarea unui control jurisdicțional de legalitate a intruziunii în exercițiul respectivului drept fundamental, trebuie să fie aplicat mutatis mutandis și în ipoteza activităților specifice de culegere de informații executate în baza unui mandat de securitate națională. … 5.Apreciază că cele reținute în decizia anterior menționată sunt aplicabile și în ipoteza în care restrângerea exercițiului dreptului fundamental la respectarea vieții private se realizează în afara procedeelor probatorii de supraveghere tehnică reglementate de Codul de procedură penală, precum cele reglementate de Legea nr. 51/1991. Arată că intruziunea în exercițiul dreptului fundamental la respectarea vieții private are o intensitate cel puțin egală în ipoteza punerii în executare a unui mandat de securitate națională în comparație cu executarea supravegherii tehnice. Apreciază ca fiind lipsită de sens conferirea posibilității unei persoane, care nu are calitatea de inculpat, vizată de o măsură de supraveghere tehnică de a contesta legalitatea acesteia, pentru a conferi protecție dreptului fundamental la viață privată, precum și dreptului la un recurs efectiv, dacă nu s-ar recunoaște un tratament identic persoanei care s-a aflat sub puterea unui mandat de securitate națională, cu atât mai mult în ipoteza în care informațiile astfel obținute prin activitățile specifice de culegere de informații au dobândit valoare probatorie în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală. … 6.Susține că, în cazul în care informațiile interceptate și înregistrate prin activități specifice de culegere de informații în executarea unui mandat de securitate națională au fost puse la dispoziția organului de urmărire penală în format declasificat, acestea dobândesc statutul de probe judiciare, potrivit art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală. În acest caz, efectivitatea dreptului la un recurs efectiv și a dreptului la respectarea vieții private este asigurată pe calea controlului de legalitate realizat a posteriori de jurisdicția de cameră preliminară sau de cea de judecată, după caz. Cu toate acestea, situația persoanei supravegheate diferă radical în ipoteza soluției de clasare dispuse în etapa in rem a urmăririi penale. Așa fiind, dispozițiile criticate sunt constituționale în măsura în care îi recunosc dreptul la un recurs efectiv, în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, persoanei față de care au fost autorizate activități specifice de culegere de informații, puse în executare în baza unui mandat de securitate națională, fără însă a fi formulate ulterior acuzații de natură penală, aceasta neavând posibilitatea de a învesti în mod legal jurisdicția competentă pentru efectuarea unui examen de legalitate a posteriori cu privire la autorizarea și executarea respectivelor activități. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenind legiuitorului. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 244 din 6 aprilie 2017, precitată, apreciind că principiile și argumentele reținute de instanța de contencios constituțional sunt incidente și cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză. … 8.În continuare, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, pentru a fi necesară într-o societate democratică, ingerința în dreptul la viață privată al unei persoane trebuie să se bucure de garanții adecvate și eficiente împotriva abuzurilor, concretizate în proceduri destinate controlului adoptării și aplicării măsurii restrictive cu scopul de a limita ingerința care rezultă din legislația incriminată la ceea ce este necesar într-o societate democratică (Hotărârea din 3 februarie 2015, pronunțată în Cauza Pruteanu împotriva României, paragrafele 48 și 50). În aceeași cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că un recurs în fața unei instanțe civile pentru a solicita angajarea răspunderii statului, cu scopul obținerii de despăgubiri, nu este de natură să permită realizarea unui control al legalității înregistrărilor în litigiu și să conducă, dacă este cazul, la pronunțarea unei decizii prin care să se dispună distrugerea acestora – rezultat urmărit de reclamant -, astfel încât nu poate fi considerat un „control efectiv“ în sensul art. 8 din Convenție (Hotărârea din 3 februarie 2015, pronunțată în Cauza Pruteanu împotriva României, paragraful 55). … 9.Apreciază că, în prezenta cauză, ingerința în exercitarea dreptului la viață privată a avut un alt temei, respectiv legea privind securitatea națională a României, care conține prevederi distincte de Codul de procedură penală. Consideră că, deși aparent această procedură constituie un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în realitate ridică o serie de probleme practice, cărora actuala formă a legii pare să nu le găsească un răspuns. Trimiterea, prin lit. d) a art. 22 din Legea nr. 51/1991, la posibilitatea de a contesta potrivit Codului de procedură penală este neclară și insuficientă, în condițiile în care plângerile și căile de atac sunt strict reglementate de acest act normativ și nu acoperă situația incidentă în cauza de față, în care se solicită desființarea unor încheieri emise în procedura prevăzută de legea privind securitatea națională a României și distrugerea înregistrărilor obținute în baza acestora. … 10.Dacă, în ceea ce privește persoana care dobândește calitatea de suspect sau inculpat, aceasta are posibilitatea de a contesta legalitatea sesizării organului de urmărire penală în urma mandatelor de securitate națională și a „probelor“ obținute în baza acestuia în cadrul procedurii instituite de art. 341 din Codul de procedură penală sau al celei de cameră preliminară, situația este diferită în cazul persoanei care află despre existența unor asemenea mandate din actele unui dosar penal, fără să fi dobândit vreo calitate în acesta, și care solicită constatarea nelegalității autorizării activităților specifice culegerii de informații autorizate prin mandatul de siguranță națională, fără să solicite despăgubiri, urmărind doar constatarea intruziunii nejustificate în viața privată și înlăturarea acestei încălcări prin distrugerea interceptărilor astfel efectuate. … 11.În această situație, nu sunt prevăzute nici competența de examinare a legalității încheierilor/mandatelor de securitate națională (dacă se va realiza de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de un complet din cadrul Secției penale sau constituit din judecători anume desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție ori de altă instanță în funcție de regulile de competență stabilite de Codul de procedură penală) și nici reguli privind compunerea completului și natura căii de atac. … 12.Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale a României, caracterul „efectiv“ se analizează atât din punctul de vedere al reglementării, cât și din cel al rezultatului practic, respectiv instanța să aibă aptitudinea de a înlătura încălcarea denunțată și consecințele sale pentru titularul dreptului încălcat. Or, raportat la aspectele anterior analizate și la reglementarea aflată în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că dispozițiile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 nu stabilesc, în mod expres, nici organul judiciar ce are competența de a se pronunța cu privire la măsurile dispuse/autorizate conform acestei legi (măsuri care sunt dispuse într-o procedură specială de instanța supremă, prin judecători anume desemnați de președintele acesteia), nici reguli privind compunerea completului și natura căii de atac (care să asigure un control a posteriori al legalității dispunerii autorizării activităților specifice culegerii de informații prin mandatul de siguranță națională). Așa fiind, aceste dispoziții sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, și nu asigură caracterul efectiv al căii de atac în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 sunt neconstituționale. Arată că dispozițiile legale criticate, ce stabilesc că orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sau libertățile sale fundamentale ca urmare a activităților specifice culegerii de informații efectuate de organele de informații sau de cele cu atribuții în domeniul securității naționale se poate adresa, potrivit legii, organelor judiciare, prin formularea de plângeri și căi de atac potrivit Codului de procedură penală, sunt neclare și insuficiente, în condițiile în care plângerile și căile de atac potrivit Codului de procedură penală sunt strict reglementate de acest act normativ și nu acoperă situația în care se solicită desființarea unor încheieri emise în procedura prevăzută de Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Astfel, nu sunt prevăzute nici competența de examinare a legalității încheierilor/mandatelor de securitate națională, respectiv dacă se va realiza de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de un complet din cadrul Secției penale sau de altă instanță în funcție de regulile de competență stabilite de Codul de procedură penală, și nici reguli privind compunerea completului și natura căii de atac. … 15.Principiul legalității, statuat la nivel comunitar prin art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și consacrat la nivel național de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70). … 16.Prevederile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 nu stabilesc, în mod expres, organul judiciar care are competența de a se pronunța cu privire la măsurile dispuse conform acestei legi (măsuri care sunt dispuse într-o procedură specială de instanța supremă, prin judecători anume desemnați de președintele acesteia) și nici regulile privind compunerea completului de judecată și natura căii de atac, care să asigure un control a posteriori al legalității dispunerii autorizării activităților specifice culegerii de informații prin mandatul de securitate națională, fiind, astfel, lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și neasigurând nici caracterul efectiv al căii de atac în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2014, cu următorul conținut: „Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sau libertățile sale fundamentale ca urmare a activităților specifice culegerii de informații efectuate de organele de informații sau de cele cu atribuții în domeniul securității naționale se poate adresa, potrivit legii, comisiilor parlamentare sau organelor judiciare, astfel: […] d) organelor judiciare, prin formularea de plângeri și căi de atac potrivit Codului de procedură penală;“. … 20.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 alin. (1) referitor la viața intimă, familială și privată, art. 28 referitor la secretul corespondenței și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie și ale art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 284 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 6 iunie 2023, în ceea ce privește activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, a făcut distincție între (1) acele activități din care pot rezulta înregistrări, care sunt comunicate organelor de urmărire penală, întrucât din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în procesul penal, indiferent dacă s-a dispus ori nu s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei vizate de acestea, pe de o parte, și (2) acele activități din care pot rezulta înregistrări, dar care nu sunt comunicate organelor de urmărire penală, întrucât din cuprinsul acestora nu rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală, pe de altă parte (paragraful 97). … 22.Referitor la prima ipoteză, Curtea a reținut că verificarea legalității înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații, care sunt comunicate organelor de urmărire penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în procesul penal în care s-a dispus trimiterea în judecată, are loc potrivit Codului de procedură penală (paragraful 99). În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, Curtea a constatat că, în cazul în care înregistrările rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, nu sunt comunicate organelor de urmărire penală, informarea persoanei vizate de aceste activități, precum și contestarea legalității înregistrărilor trebuie să constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, iar nu al Codului de procedură penală. Câtă vreme procedura de autorizare a activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului este reglementată în legea specială privind securitatea națională a României, același act normativ trebuie să statueze și cu privire la informarea persoanei vizate de acestea și contestarea a posteriori a legalității înregistrărilor rezultate din desfășurarea acestor activități, care nu au fost comunicate organelor de urmărire penală (paragraful 102). … 23.Ulterior acestei decizii, prin art. I pct. 17 din Legea nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, au fost introduse în cuprinsul Codului de procedură penală două noi articole, și anume art. 139^1 și 139^2, cu denumirile marginale „Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații“, respectiv „Plângerea împotriva unei activități specifice culegerii de informații“. … 24.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține că procedura de autorizare a activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului este reglementată în legea specială privind securitatea națională a României, respectiv Legea nr. 51/1991. … 25.Înregistrările rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, nu sunt comunicate organelor de urmărire penală, întrucât din cuprinsul acestora nu rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală. În cazul în care înregistrările nu sunt comunicate organelor de urmărire penală, contestarea a posteriori a legalității încheierii prin care au fost autorizate activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, se realizează potrivit procedurilor reglementate de legea anterior menționată, în speță de dispozițiile art. 22 din acest act normativ. … 26.Înregistrările rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, sunt comunicate organelor de urmărire penală, întrucât din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală. În această situație, aceste înregistrări dobândesc calitatea de mijloace de probă în procesul penal, indiferent dacă s-a dispus ori nu s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei vizate de acestea. … 27.În cazul în care înregistrările sunt comunicate organelor de urmărire penală, contestarea a posteriori a legalității încheierii prin care au fost autorizate activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, se realizează potrivit procedurilor reglementate de Codul de procedură penală, în speță de dispozițiile art. 139^1 și 139^2 din acest act normativ. … 28.Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 139^1 alin. (2) din Codul de procedură penală, controlul anterior menționat se exercită, după caz: a) în procedura de cameră preliminară; b) în procedura plângerii împotriva soluției de clasare, în condițiile art. 341 alin. (7) din același act normativ; c) în procedura prevăzută la art. 139^2 din același act normativ. … 29.Dispozițiile art. 139^2 alin. (1) din Codul de procedură penală dispun în sensul că orice persoană vizată de o activitate specifică culegerii de informații, ce presupune restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului din care au rezultat înregistrări ce sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, și care nu a dobândit calitatea de parte în cursul procesului penal, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea pot formula plângere cu privire la legalitatea încheierii prin care au fost autorizate activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate. … 30.Plecând de la aceste premise, instanța constituțională reține că Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a constatat că sesizarea organelor de urmărire penală a fost efectuată în baza dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României și că aceste date și informații au fost avute în vedere de organul de urmărire penală la sesizarea din oficiu și au fost valorificate prin depunerea lor la dosarul cauzei și prin invocarea art. 143 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 31.De asemenea, din analiza actelor aflate la dosar, Curtea observă că urmărirea penală s-a desfășurat in rem, fără a fi dispusă continuarea urmăririi penale (in personam) față de vreo persoană. Ordonanța de clasare a fost pronunțată în cadrul etapei urmăririi penale in rem, autorul excepției de neconstituționalitate nedobândind calitatea de parte în cursul procesului penal [potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente]. … 32.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că, pe de o parte, înregistrările rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, au fost comunicate organelor de urmărire penală, iar, pe de altă parte, autorul excepției de neconstituționalitate nu a dobândit calitatea de parte în cursul procesului penal. … 33.Așa fiind, Curtea reține că, în situația autorului excepției de neconstituționalitate, contestarea a posteriori a legalității încheierii prin care au fost autorizate activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, se realizează potrivit procedurilor reglementate de Codul de procedură penală, în speță de dispozițiile art. 139^1 alin. (2) și 139^2 din acest act normativ. … 34.Cu alte cuvinte, calea de atac a cărei inexistență este criticată de autorul excepției trebuie reglementată, în situația procesuală a acestuia, de dispozițiile Codului de procedură penală, iar nu de dispozițiile Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României. Astfel, dispozițiile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 au caracterul unor norme de trimitere, neputând ele însele (în situația procesuală anterior menționată) să reglementeze in extenso procedura de contestare a posteriori a legalității încheierii prin care au fost autorizate activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate din desfășurarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. … 35.Astfel, Curtea constată că problema de constituționalitate ridicată de autorul excepției nu ține de modul de reglementare a dispozițiilor art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, ci de modul de reglementare a dispozițiilor procesual penale, care însă nu au fost criticate în prezenta cauză. Or, o eventuală pronunțare asupra constituționalității dispozițiilor procesual penale ar avea semnificația unei sesizări din oficiu a Curții, care însă nu este posibilă, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (…)“, iar, potrivit art. 29 alin. (1) din același act normativ, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. … 36.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României este inadmisibilă. … 37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, excepție ridicată de Magyar Florin Dănuț în Dosarul nr. 1.679/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește