DECIZIA nr. 679 din 15 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Societatea Top Util Construct – S.R.L. (fostă Betarom Alex Construct – S.R.L.), cu sediul în comuna Ostra, județul Suceava, în Dosarul nr. 3.479/86/2018 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.243D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, în realitate, autoarea excepției antamează aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii în circumstanțe particulare, în funcție de natura litigiului și probatoriului administrat, care nu se circumscriu însă limitelor controlului de constituționalitate prevăzut de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 4 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.479/86/2018, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Top Util Construct – S.R.L. (fostă Betarom Alex Construct – S.R.L.), cu sediul în comuna Ostra, județul Suceava, într-o cauză având ca obiect o contestație formulată împotriva unui act administrativ-fiscal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia este nemulțumită de interpretarea pe care organele fiscale o dau dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 în coroborare cu cele ale art. 11 din Legea nr. 241/2005, în sensul asocierii, în activitate, a organelor fiscale cu organele judiciare, apreciind că este necesară o interpretare a Curții Constituționale cu privire la aplicarea coroborată a normelor criticate. Se susține că ori de câte ori Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) consideră că se impune formularea unei plângeri penale (în temeiul art. 267 din Codul penal coroborat cu art. 288 din Codul de procedură penală), ANAF apreciază că se justifică emiterea unei decizii de măsuri asigurătorii, fără a mai fi necesar să fie îndeplinite condițiile din cuprinsul art. 213 din Codul de procedură fiscală. … 6.Într-o astfel de ipoteză, consideră că existența în paralel a acestor norme de drept și lipsa unei interpretări oficiale care să limiteze aplicabilitatea art. 11 din Legea nr. 241/2005 în sfera de atribuții a organelor judiciare în materie penală pentru adoptarea unor astfel de măsuri conduc, pe de o parte, la inechități între participanții la procedura fiscală și cei din procedura penală, iar, pe de altă parte, determină o gravă încălcare a prezumției de nevinovăție în proceduri extrapenale. Apreciază că este inadmisibil ca un organ fiscal să își motiveze actele emise, care au o reglementare exclusivă în Codul de procedură fiscală, cu argumente din sfera dreptului penal, doar fiindcă denumirea instituției este identică. Susține că legiuitorul nu a anticipat că ANAF ar putea să realizeze astfel de raționamente juridice și a menținut la art. 249 din Codul de procedură penală denumirea marginală „Condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii“ aferente procesului penal, noțiune aproape identică cu cea de la art. 213 din Codul de procedură fiscală. … 7.Așa fiind, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, în interpretarea actuală, ANAF poate fi asociată în activitatea sa cu organele judiciare, astfel cum sunt definite la art. 30 din Codul de procedură penală, fiind necesară o interpretare a Curții Constituționale cu privire la aplicarea coroborată a acestor norme, astfel încât să nu existe posibilitatea ca orice act administrativ fiscal de tipul măsurilor asigurătorii să fie menținut în vigoare doar pentru că s-a formulat o plângere penală și există potențialitatea declanșării unei urmăriri penale față de persoana juridică sau față de administratorul acesteia. Susține că o astfel de interpretare de către ANAF a normelor de drept invocate este profund neconstituțională, atât prin raportare la principiul separației puterilor în stat – întrucât ANAF aparține puterii executive, și nu celei judecătorești, pentru ca astfel să poată invoca în susținerea actelor pe care le emite norme din sfera dreptului procesual penal sau penal material -, cât și prin raportare la principiul prezumției de nevinovăție – întrucât creează un dezechilibru în materie procesual civilă față de părți care ar trebui să se afle pe același nivel procesual. … 8.Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența instanței de contencios constituțional, concretizată prin Decizia nr. 503 din 17 iulie 2018 și Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017. Reținând argumentele relevate de Curtea Constituțională prin deciziile precitate, instanța de judecată arată că dispozițiile criticate nu contravin principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și libertatea individuală. Totodată, în opinia instanței, nu pot fi reținute nici criticile privind încălcarea principiului separației puterilor în stat, dat fiind că dispozițiile criticate nu încalcă autoritatea judecătorească și nici nu rezultă din cuprinsul acestora vreo imixtiune de natura celei învederate de autoarea excepției. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, și ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:– Art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite.“; … – Art. 11 din Legea nr. 241/2005: „În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.“ …  … 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și celor ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 503 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2019, paragrafele 19 și 20, Curtea a reținut că măsurile asigurătorii prevăzute de art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurător sau a popririi asigurătorii asupra veniturilor debitorului. În aceste condiții, măsurile asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, „rămân valabile pe toată perioada executării silite“ și, mai mult, „odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii“. Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației. … 15.Cât privește art. 11 din Legea nr. 241/2005, prin Decizia nr. 303 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 30 octombrie 2020, paragrafele 14, 15 și 22 (făcând referire la jurisprudența anterioară în această materie), Curtea a reținut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ce aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Totodată, Curtea a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. La paragraful 18 al deciziei precitate, Curtea a statuat că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă. De asemenea, Curtea a statuat că, până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii. … 16.Referitor la sensul sintagmei „s-a săvârșit o infracțiune“, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în ansamblul prevederilor legale ce reglementează măsurile asigurătorii, Curtea a constatat că noțiunea de „infracțiune“ este folosită de legiuitor în sens larg, prin aceasta înțelegându-se „faptă prevăzută de legea penală“. Acest din urmă sens rezultă, în mod direct, din natura și modalitatea de reglementare a măsurilor asigurătorii, care, potrivit art. 249 și următoarele din Codul de procedură penală, sunt măsuri ce pot fi dispuse de organele judiciare pe parcursul procesului penal, anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare. Așa fiind, Curtea a statuat că sintagma „s-a săvârșit o infracțiune“ din cuprinsul textului criticat este clară, precisă și previzibilă, întrunind exigențele impuse de principiul legalității incriminării. … 17.Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, Curtea observă însă că, în speță, autoarea excepției este nemulțumită de interpretarea pe care organele fiscale o dau, în practică, dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 în coroborare cu cele ale art. 11 din Legea nr. 241/2005, în sensul asocierii, în activitate, a organelor fiscale cu organele judiciare. Or, prin prisma criticii astfel formulate, Curtea apreciază că autoarea acesteia pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, ce trebuie să aparțină instanțelor judecătorești, iar nu instanței constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. … 18.De altfel, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 770 din 18 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, paragraful 13, problema de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituționalitate. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, Curtea este unica autoritate jurisdicțională ce are competența de a o interpreta, în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 26 alin. (1) din Constituție, iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituționalitate în interpretarea dată de instanțele judecătorești, aceasta trebuie să fie una general acceptată – putându-se realiza fie prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă – sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătorești (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 și 30). Considerentele de principiu anterior expuse nu își găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, dispoziția legală criticată nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea instanțelor judecătorești, autoarea excepției de neconstituționalitate nu a indicat vreo jurisprudență a acestora și nici sensul în care aceasta a fost conturată. … 19.În acest context, faptul că, în practică, dispozițiile legale criticate se interpretează, în mod izolat, în sensul indicat de autoarea excepției și pe această bază factuală se solicită Curții Constituționale pronunțarea unei decizii nu relevă decât o chestiune de interpretare și aplicare a legii, care poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar sau prin pronunțarea unui recurs în interesul legii. Așadar, Curtea nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (a se vedea Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 12 august 2020). … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Societatea Top Util Construct – S.R.L. (fostă Betarom Alex Construct – S.R.L.), cu sediul în comuna Ostra, județul Suceava, în Dosarul nr. 3.479/86/2018 al Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește