DECIZIA nr. 677 din 29 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 29 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ActulREFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 1REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 13 21/01/2020
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 316 21/05/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 314 21/05/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 300 07/05/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 299 07/05/2019
ART. 4REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 4REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 4REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 4REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 6REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010
ART. 7REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 9REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 10REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 10REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 15REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 15REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 15REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 15REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 16REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 16REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 14
ART. 16REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 22 18/11/2013
ART. 18REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 19REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 21REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 22
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 24REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 477 12/07/2018
ART. 25REFERIRE LAOG 1 14/01/2015
ART. 25REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 40 19/01/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Mihai Bolocan, Pavel Pascu, Petre Bucur și Virgil Vișan în Dosarul nr. 994/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția I civilă – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.810D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că jurisdicția constituțională s-a mai pronunțat, în soluționarea unor critici similare, asupra dispozițiilor vizate de acestea, respectiv prin deciziile nr. 299 din 7 mai 2019, nr. 300 din 7 mai 2019, nr. 314 din 21 mai 2019, nr. 316 din 21 mai 2019 sau nr. 13 din 21 ianuarie 2020 și solicită menținerea acestei jurisprudențe, cu consecința respingerii, ca nefondate, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 994/114/2018, Tribunalul Buzău – Secția I civilă – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția a fost ridicată de Mihai Bolocan, Pavel Pascu, Petre Bucur și Virgil Vișan, reclamanți într-un litigiu având ca obiect plată indemnizații și restituirea contribuției de asigurări sociale de stat. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, prin nefolosirea algoritmului de calcul al indemnizației reparatorii instituit de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 – potrivit căruia indemnizația se calculează raportat la salariul mediu brut aferent anului pentru care se face plata -, au fost prejudiciați și, ca atare, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale.6.Astfel, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate – norme temporare – îi discriminează, prin modul de calcul al indemnizațiilor stabilite de Legea nr. 341/2004, și anume prin raportarea la indemnizația aflată în plată în octombrie 2010, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.7.De asemenea, autorii excepției susțin că dispozițiile de lege contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece revoluționarii sunt discriminați în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit în mod real reducerea de 15% din venit. Textele de lege criticate au fost introduse prin nesocotirea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și asigurărilor sociale, în raport cu nivelul avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluționarilor la indemnizația reparatorie și indemnizația lunară a persistat și persistă.“ Discriminarea operează atât față de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, cât și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.8.Autorii excepției mai susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (1) și art. 47 alin. (2) din Constituție, deoarece indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, indemnizație care nu se mai acordă, potrivit dispozițiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit și a folosit la garantarea împrumuturilor obținute de la bănci. Or, cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială.9.În continuare, se susține că dispozițiile criticate contravin și art. 53 din Constituție, referitor la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți. Astfel, atât diminuarea indemnizațiilor de revoluționari, cât și neacordarea indemnizațiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu au justificare adecvată și nu respectă proporționalitatea în raport cu situația care le-a determinat.10.Astfel, viciile de neconstituționalitate s-au păstrat și prin reglementarea celorlalte norme criticate, prin care s-a prelungit soluția neacordării indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 și, de asemenea, s-au plafonat celelalte indemnizații prevăzute de Legea nr. 341/2004, fără a se utiliza algoritmul de calcul prevăzut de lege. Or, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, Curtea Constituțională a reținut că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi. 11.Tribunalul Buzău – Secția I civilă – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale nu șia exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, considerând că, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formularea acesteia este opțională atunci când excepția nu este ridicată din oficiu. 12.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. În realitate, autorii invocă, în mod expres, neconstituționalitatea următoarelor dispoziții:– art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, cu următorul conținut: Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.– art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu următorul conținut:În anul 2014 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: […]l)indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.– art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, cu următorul conținut:În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.– art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu următorul conținut:În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.16.Curtea reține că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și ale art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate, anterior sesizării Curții Constituționale, prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având însă în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din ordonanțe de urgență ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este legal sesizată din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea […] unei dispoziții […] dintr-o ordonanță în vigoare […]“.17.Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate prin Decizia nr. 477 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018, reluând, în esență, considerentele reținute în bogata sa jurisprudență anterioară. Astfel, în paragraful 23 al Deciziei nr. 477 din 12 iulie 2018, Curtea a reținut, cu privire la dispozițiile de lege prin care anumite indemnizații prevăzute de Legea nr. 341/2004 se acordă la același nivel cu cel din anul precedent, că autorii excepției sunt nemulțumiți de modul de calcul al indemnizațiilor, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest context, Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit – în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 – că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.19.În ceea ce privește dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, Curtea a amintit că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“ (paragraful 24 al Deciziei nr. 477/2018, precitată).20.Curtea a constatat că, în ceea ce privește dispozițiile de lege criticate ce vizează limitarea ori chiar neacordarea, în anul 2012, a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații, în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 (paragraful 29 al Deciziei nr. 477/2018).21.Mai departe, Curtea a statuat că nu există discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 și „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, deoarece aceștia nu se află în situații juridice similare. Aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 477/2018, paragraful 25). Persoanele încadrate în ipoteza art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situație obiectiv diferită față de celelalte persoane care continuă să beneficieze de indemnizația reparatorie prevăzută de aceeași lege, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor (a se vedea Decizia nr. 477/2018, paragraful 28).22.De asemenea, Curtea a reținut că art. 22 alin. (1) din Constituție nu are incidență, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea valorilor constituționale ocrotite de textul constituțional menționat (a se vedea Decizia nr. 477/2018, paragraful 26).23.Curtea a reținut, de asemenea, că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent prevăzut de art. 47 din Constituție, prin diminuarea unei măsuri de asistență socială – astfel cum califică autorii indemnizația, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă – condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit, Constituția consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent, și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 477/2018, paragraful 27).24.În plus, Curtea a statuat că măsura suspendării anuale a plății drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată sine die, caz în care ar putea afecta proporționalitatea acesteia (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 477/2018, paragraful 30). 25.Curtea a mai reținut că, începând cu luna ianuarie 2015, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și Ordonanței Guvernului nr. 1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, s-au modificat prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 341/2004, care stabileau categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri (introducându-se un nou titlu, Luptător cu Rol Determinant), iar noul conținut normativ al art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a prevăzut acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară începând cu anul 2015 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 477/2018, paragraful 31).26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Bolocan, Pavel Pascu, Petre Bucur și Virgil Vișan în Dosarul nr. 994/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția I civilă – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 și ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția I civilă – complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x