DECIZIA nr. 677 din 2 noiembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 13 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ActulREFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 0
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 3REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 3REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 5REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 6REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 8
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 3
ART. 6REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008
ART. 7REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 396 01/10/2013
ART. 9REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 9REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 10REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011
ART. 10REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 10REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008
ART. 10REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 13REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 14REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017 ART. 1
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 14REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 396 01/10/2013
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1484 03/11/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 225 15/02/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 739 16/12/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 774 15/12/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 114 03/03/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 167 17/03/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 21REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 3
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 6
ART. 22REFERIRE LAOUG 44 16/04/2008 ART. 23
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 228 02/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 285 07/05/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 212 17/04/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, excepție ridicată de Victor Banu în Dosarul nr. 824/45/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.389D/2016.2.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Alexandra Nicolae, pentru Agenția Națională de Integritate, cu delegație la dosar. Lipsește autorul excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestora. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, solicită, în esență, respingerea ca neîntemeiată a acesteia, deoarece textul criticat este clar și nu contravine dreptului la muncă.4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia instanța judecătorească stabilește în concret existența stării de incompatibilitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia nr. 771 din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 824/45/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Victor Banu în cadrul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 104 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de anulare a raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, raport prin care s-a reținut, în ceea ce-l privește, starea de incompatibilitate pentru deținerea, simultan, a funcției de primar și a calității de comerciant – persoană fizică autorizată. 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate conduc la sancționarea drastică a primarului, cu consecințele pierderii mandatului și interdicția de a exercita dreptul de a fi ales, pe motiv că a înființat o formă asociativă pentru a primi fonduri europene. De asemenea, susține că dispozițiile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 vin în contradicție cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora alegerea profesiei, a meseriei și a ocupației este liberă. Astfel, prin înregistrarea persoanei fizice autorizate la registrul comerțului nu înseamnă că și-a ales calitatea de comerciant, ci aceasta i este atribuită „în mod nelegal de acest text de lege“, în realitate fiind un întreprinzător în sensul noului Cod civil. Având în vedere dispozițiile art. 3 din Codul civil, precum și pe cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, autorul excepției solicită Curții Constituționale să constate că dispozițiile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 încalcă prevederile art. 41 din Constituție, deoarece, practic, legiuitorul hotărăște că ocupația o alegi prin înregistrarea în registrul comerțului, iar nu prin activitățile pe care le prestezi în calitate de întreprinzător. 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt menite să asigure îndeplinirea cu obiectivitate, de către persoanele care exercită o demnitate publică, a atribuțiilor care le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Dreptul unei persoane de a înființa o întreprindere cu scop lucrativ se subsumează libertății economice prevăzute de art. 45 din Constituție, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41. Potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber al persoanei la activitățile economice este garantat, sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, reglementând cazul de incompatibilitate, conțin o condiție specială care nu permite exercitarea, simultan, de către aceeași persoană, a demnității publice și a activității economice în calitate de întreprinzător persoană fizică, calificat drept comerciant până la data de 1 octombrie 2011, dar opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei. De asemenea, încadrarea persoanelor fizice care desfășoară o activitate economică, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, în categoria persoanelor fizice autorizate/comercianți de la data înregistrării în registrul comerțului, reprezintă o condiție legală pentru exercitarea activității economice, care nu încalcă libertatea economică.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 396 din 1 octombrie 2013, iar, cu privire la art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, menționează faptul că încadrarea persoanelor fizice în categoria persoanelor fizice autorizate/comercianți de la data înregistrării în registrul comerțului, reprezintă o condiție legală pentru exercitarea activității economice care nu încalcă libertatea economică.10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice, constituie un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice, iar activitatea de comerciant, fie ea exercitată și de o persoană fizică, poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităților. Pe de altă parte, funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar „în condițiile legii“. Or, incompatibilitățile sunt stabilite de legiuitor în mod justificat, în scopul de a se evita un posibil conflict de interese, astfel că nu se poate susține că incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 îngrădește dreptul la muncă și accesul persoanei la o activitate economică, deoarece funcția de primar trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a stabilit pentru accesul și exercitarea funcției publice. Totodată, noțiunea de „comerciant“ supraviețuiește în sistemul juridic românesc, în măsura în care ea este menționată în norme speciale care conțin un sens propriu al acestei noțiuni, precum și într-o serie de acte normative menționate expres în Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 conține un sens propriu dat acestei noțiuni, astfel încât încadrarea persoanelor care desfășoară o activitate economică reprezintă o condiție legală care se subsumează libertății economice prevăzute de art. 45 din Constituție, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituție. În plus, incompatibilitatea funcției de primar cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate și înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Prin urmare, nu se constată nici încălcarea art. 41 din Legea fundamentală.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, susținerile părții prezente la ședința publică, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în actul de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 au următorul cuprins: „Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului.“14.Referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că acestea aveau, la data sesizării Curții Constituționale, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […] g) calitatea de comerciant persoană fizică“. Ulterior învestirii Curții Constituționale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, având, în prezent, următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: […]“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe lângă art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 și dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017. 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 41 privind dreptul la muncă, precum și în art. 6 din pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, referitor la dreptul la muncă.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, s-a pronunțat prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a acestora, constatând că sunt constituționale, în raport de critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, la paragrafele 19 și 20 ale acestei decizii, Curtea a reținut că problema incompatibilităților privind aleșii locali a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea statuând, cu valoare de principiu, că textul de lege criticat reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.17.Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.18.La paragraful 27 al Deciziei nr. 336 din 11 mai 2017, Curtea a reținut că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice, în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică, în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.19.Curtea a statuat, la paragraful 29 al Deciziei nr. 336 din 11 mai 2017, că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.În plus, Curtea observă că, în prezenta cauză, prin raportul de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut, în ceea ce-l privește pe reclamantul autor al excepției de neconstituționalitate, starea de incompatibilitate pentru deținerea, simultan, a funcției de primar și a calității de comerciant – persoană fizică autorizată. Susținerile autorului excepției cu privire la încălcarea dreptului la muncă, garantat de art. 41 din Constituție și de art. 6 din pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, nu pot fi reținute. Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Or, dreptul unei persoane de a înființa o întreprindere cu scop lucrativ se subsumează libertății economice prevăzute de art. 45 din Constituție, iar nu dreptului la muncă, prevăzut de art. 41. Așa cum a reținut Curtea Constituțională, în Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).22.Pentru aceleași considerente, Curtea nu reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 din Constituție, de către prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, potrivit cărora întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică, de la data înregistrării sale în registrul comerțului.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Banu în Dosarul nr. 824/45/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și ale art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x