DECIZIA nr. 677 din 15 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 11 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 64 05/10/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 123 10/07/2012
ActulREFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 3REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 4
ART. 4REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 5REFERIRE LALEGE 174 16/12/2014
ART. 5REFERIRE LAOUG 35 11/06/2014
ART. 5REFERIRE LAOUG 35 11/06/2014 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 7REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 64 05/10/2016 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 174 16/12/2014
ART. 12REFERIRE LALEGE 174 16/12/2014 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOUG 35 11/06/2014
ART. 12REFERIRE LAOUG 35 11/06/2014 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 14REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 99
ART. 14REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 16REFERIRE LALEGE 174 16/12/2014
ART. 16REFERIRE LAOUG 35 11/06/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012
ART. 18REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 179
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 470 28/06/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 9
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 177
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 609 04/11/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 101
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 24REFERIRE LALEGE 123 10/07/2012 ART. 102
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2015“, excepție ridicată de Societatea E.ON Energie România – S.A., cu sediul în Târgu Mureș, în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.021D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că dispozițiile de lege criticate au fost edictate de către legiuitor tocmai pentru asigurarea strategiei și politicii energetice, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, în concordanță cu asigurarea funcționării pieței concurențiale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea civilă din 12 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2015. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea E.ON Energie România – S.A., cu sediul în Târgu Mureș, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție emis în anul 2016 de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că reglementarea criticată contravine Legii fundamentale în măsura în care se interpretează în sensul în care impune în sarcina furnizorilor licențiați o obligație de rezultat, respectiv dacă aceștia sunt obligați să încheie tranzacții pe piețele centralizate din România, indiferent de prețul pe care ar trebui să îl plătească, respectiv să îl primească. Arată că, astfel cum rezultă din art. 177 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, realizarea tranzacțiilor pe piața concurențială angro de gaze naturale între operatorii economici din acest domeniu se realizează prin trei modalități distincte, și anume: contracte bilaterale între operatorii economici din domeniul gazelor naturale; tranzacții pe piețe centralizate, administrate de către operatorul pieței de gaze naturale sau operatorul pieței de echilibrare, după caz; alte tipuri de tranzacții sau contracte. În acest context, autoarea excepției arată că, deși în forma inițială a legii nu a fost prevăzută nicio condiționalitate privind modalitatea de realizare a tranzacțiilor pe piața concurențială angro, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2014, legiuitorul a înțeles să completeze art. 177 din Legea nr. 123/2012 în sensul că s-a impus în sarcina furnizorilor licențiați obligația „de a încheia tranzacții“ privind vânzarea/ cumpărarea unor cantități minime de gaze „pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu“. Arată că, în mod corespunzător, art. 194 din Legea nr. 123/2012 a fost completat cu pct. 35^1, potrivit căruia „neîndeplinirea și/sau îndeplinirea necorespunzătoare de către producătorii de gaze naturale din România, afiliații acestora, precum și furnizorii licențiați a obligațiilor prevăzute la art. 177 alin. (3^1) și (3^2)“.6.Autoarea excepției susține că, în aceste condiții, textul criticat ar putea fi interpretat în sensul în care orice furnizor licențiat are obligația de a achiziționa, respectiv de a vinde cantitatea de gaze naturale stabilită prin reglementările Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, inclusiv în cazul în care executarea unei asemenea obligații ar implica costuri mai mari (în cazul achizițiilor de gaze), respectiv venituri mai mici (în cazul vânzărilor de gaze) decât cele obținute în cazul contractelor bilaterale, sub sancțiunea plății unei amenzi. Or, într-o asemenea ipoteză, ar fi afectat, în mod evident, dreptul de proprietate al furnizorilor licențiați care, pentru a evita aplicarea unei sancțiuni contravenționale, ar fi obligați să își diminueze în mod forțat patrimoniul, fie prin plata unui preț mai mare, fie prin primirea unui preț mai mic decât cel pe care l-ar fi putut obține în cazul în care furnizorii licențiați ar fi vândut/cumpărat prin contracte bilaterale sau alte tipuri de tranzacții sau contracte aceeași cantitate de gaze. În această manieră se aduce atingere și libertății economice a furnizorilor licențiați, îngrădindu-se prerogativa acestora de a decide atât în ceea ce privește modul de realizare a tranzacțiilor, cât și referitor la sumele de bani pe care aceștia acceptă, în mod liber, să le primească sau să le plătească drept urmare a acestor tranzacții.7.Așa fiind, consideră că dispozițiile art. 177 alin. (3^2) din Legea nr. 123/2012 sunt neconstituționale, în măsura în care ar impune în sarcina furnizorilor licențiați o obligație de rezultat „de a încheia tranzacții“ pe piețele centralizate din România, indiferent de prețul pe care ar trebui să îl plătească, respectiv să îl primească, ele nefiind proporționale cu obiectivul urmărit, cu consecința afectării dreptului de proprietate și a limitării activității economice a furnizorilor licențiați.8.Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, pronunțându-se numai referitor la condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, dispoziții introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2014 pentru completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 24 iunie 2014, și modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 174/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2014 pentru completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 17 decembrie 2014. Curtea constată că reglementarea criticată de autoarea excepției, în redactarea în vigoare la data de 31 decembrie 2015, prevedea că „Începând cu data de 1 ianuarie 2015 și până la 31 decembrie 2016, furnizorii licențiați au obligația să încheie tranzacții pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu, pentru vânzarea/ cumpărarea unei cantități minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei“. Ulterior, aceste dispoziții de lege au fost modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 11 octombrie 2016, în sensul că „În perioada 1 ianuarie 2015-30 noiembrie 2016, furnizorii licențiați au obligația să încheie tranzacții pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantități minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de ANRE“. Așadar, constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunța, dispozițiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi privind dreptul de proprietate privată, precum și celor ale art. 45 privind libertatea economică.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 177 alin. (3^2) din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II al acestui act normativ, titlu care transpune Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211 din 14 august 2009. În acest titlu, legiuitorul stabilește cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților privind producția, transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale și a gazelor naturale lichefiate, modalitățile de organizare și funcționare a sectorului gazelor naturale, de acces pe piață, precum și criteriile și procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizații și/sau licențe în sectorul gazelor naturale. Printre obiectivele activităților în sectorul gazelor naturale se numără promovarea, stimularea și asigurarea concurenței pe piața de gaze naturale, precum și transparența prețurilor și a tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale [art. 99 lit. d) și f) din Legea nr. 123/2012].15.În acest context, Curtea observă că Societatea E.ON Energie România – S.A. este furnizor integrat de electricitate, gaze naturale și soluții energetice și face parte din categoria participanților la piața de gaze naturale, având calitatea de furnizor de gaze naturale, fiind obligată să respecte regulile impuse sectorului de către autoritatea de reglementare în domeniu – Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Așadar, acesteia îi incumbă obligația de a respecta atât legislația primară, cât și legislația secundară în materie, respectiv actele administrative cu caracter normativ sau individual emise de ANRE.16.Curtea reține că în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2014, s-a subliniat că, drept urmare a liberalizării pieței, aceasta a fost afectată profund de lipsa mecanismelor de tranzacționare transparente absolut necesare funcționării pieței. Așa fiind, s-a impus luarea unor măsuri rapide care să conducă la transparentizarea funcționării pieței interne de gaze naturale, pe baza cererii și a ofertei, demers ce s-a circumscris în intenția Guvernului României de a încuraja formarea prețurilor pentru consumul intern prin mecanisme transparente, concurențiale și nediscriminatorii, pe baza cererii și a ofertei, instituind obligația producătorilor sau a afiliaților acestora, după caz, precum și a furnizorilor de a tranzacționa pe piețele centralizate de gaze naturale o cantitate minimă de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de ANRE. În acest mod, s-a apreciat că se elimină intervențiile administrative din procesul de formare a prețurilor de valorificare a gazelor naturale comercializate pe piața internă. Obligația instituită prin noua reglementare legislativă are o perioadă limitată de aplicabilitate, și anume începând cu data de 15 iulie 2014 și până la 31 decembrie 2018 pentru producătorii de gaze naturale sau afiliații acestora, după caz, respectiv începând cu 1 martie 2015 și până la 31 decembrie 2018 pentru furnizorii licențiați. În egală măsură, s-au urmărit asigurarea unui rol semnificativ al pieței gazelor naturale din România, în contextul formării pieței unice europene de energie și gaze naturale, și, totodată, determinarea unei valori de piață obiective a gazelor naturale, coroborate cu sporirea eficienței consumului acestora într-un cadru economic sustenabil, care să îmbunătățească climatul social și economic, într-un context politic regional complex și instabil.17.Astfel, potrivit reglementării criticate, „începând cu data de 1 ianuarie 2015 și până la 31 decembrie 2016, furnizorii licențiați au obligația să încheie tranzacții pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantități minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei“. Curtea apreciază că obligația legală de a încheia tranzacții pe piața centralizată pentru o anumită cantitate de gaze naturale a fost instituită nu numai pentru a exista o transparență asupra prețului, ci și din considerentul că odată ce toți operatorii folosesc această piață centralizată, pe baza cererii și a ofertei, prețul final ar trebui să scadă. Curtea reține că tranzacționarea ofertelor pe piața centralizată este imperioasă pentru: stimularea tranzacțiilor de gaze naturale pe piețele centralizate, pentru a se crea condițiile specifice unei concurențe reale pe piața gazelor naturale; asigurarea unui preț real și echitabil al gazelor naturale achiziționate de către furnizori pentru a fi livrate către clienții finali, în special către clienții casnici și producătorii de energie termică destinată consumului populației; asigurarea unui preț real și echitabil fără de care nu se poate asigura sustenabilitatea procesului de eliminare a prețului final reglementat al gazelor naturale; asigurarea premiselor necesare îndeplinirii obligației asumate de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a realiza o piață liberă, bazată pe transparență, competitivitate și nediscriminare, care să asigure o lichiditate corespunzătoare a pieței gazelor naturale, necesară implementării în România a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de rețea privind echilibrarea rețelelor de transport de gaz, condiție de bază pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor finali, la prețuri reale și echitabile, stabilite pe bază de cerere și ofertă.18.Astfel, potrivit Legii nr. 123/2012, furnizorul de gaze naturale are obligația, printre altele, de a încheia contracte de achiziție a gazelor naturale în condiții concurențiale, transparente și nediscriminatorii, astfel încât să asigure acoperirea consumului pentru clienții săi și să plătească contravaloarea gazelor naturale achiziționate, conform contractelor încheiate. De asemenea, pe piața reglementată de gaze naturale, autoritatea competentă are dreptul să impună furnizorilor proceduri transparente de achiziție a gazelor naturale de pe piața concurențială destinate realizării activităților prevăzute la art. 179 alin. (2) lit. a)-c) din lege, precum și să stabilească prețurile aplicate de furnizorii de gaze naturale de ultimă instanță clienților finali. Furnizarea gazelor naturale pe piața reglementată se face pe bază de contracte-cadru aprobate de ANRE, autoritate care monitorizează continuu efectul pieței reglementate asupra pieței concurențiale de gaze naturale și ia măsurile necesare pentru evitarea eventualelor distorsiuni ale concurenței și pentru creșterea gradului de transparență a tranzacțiilor comerciale.19.În acest sens, prin Decizia nr. 470 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragrafele 20 și 21, Curtea Constituțională a reținut că piața energiei electrice și a gazelor naturale este o piață reglementată, autoritatea competentă să verifice respectarea prevederilor legale fiind ANRE. Accesul pe această piață în calitate de furnizor și distribuitor presupune respectarea anumitor condiții legale, autoritatea competentă având îndrituirea, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 123/2012, de a reglementa în mod detaliat aceste condiții. Astfel, potrivit acestora, „Procedura de acordare, modificare, suspendare și retragere a autorizațiilor și licențelor, termenele și condițiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanții și altele asemenea, diferențiate pe categorii de capacități și activități supuse autorizării, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al președintelui ANRE.“ Așadar, odată cu acordarea licenței sunt prevăzute expres drepturile și obligațiile titularului de licență.20.Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) și art. 45 din Constituție, Curtea observă că argumentele autoarei excepției se întemeiază pe faptul că prin obligația legală instituită de reglementarea criticată de a încheia tranzacții pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantități minime de gaze naturale este nesocotită proprietatea privată a operatorilor economici, aceștia fiind obligați să acționeze în paguba propriului patrimoniu, încălcându-se astfel și accesul liber la o activitate economică.21.Astfel, cu privire la critica privind pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate“, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a reținut că dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd în teza a doua că atât limitele, cât și conținutul acestui drept „sunt stabilite de lege“. Având în vedere importanța stimulării tranzacțiilor de gaze naturale pe piețele centralizate și a creării condițiilor specifice unei concurențe reale pe piața gazelor naturale, precum importanța realizării unei piețe libere, bazate pe transparență, competitivitate și nediscriminare, care să asigure o lichiditate corespunzătoare a pieței de gaze, Curtea apreciază că, prin obligația instituită de textul de lege criticat, legiuitorul a realizat un just echilibru între interesul public ocrotit, antereferit, și interesele private ale operatorilor care dețin licența de furnizor de gaze naturale. Având în vedere că legiuitorul are o marjă de apreciere în stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate, conform atribuțiilor ce derivă din art. 61 alin. (1) din Constituție, Curtea consideră că art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care reglementează obligația furnizorilor licențiați de a încheia tranzacții pe piețe centralizate, transparent și nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantități minime de gaze naturale, nu este de natură a afecta dreptul de proprietate al titularilor de licențe de furnizare a gazelor naturale.22.De altfel, în jurisprudența sa în această materie (exemplu fiind Decizia nr. 609 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 15 ianuarie 2015, paragraful 15), Curtea a reținut că instanța de contencios constituțional nu are posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat. Curtea constată astfel că, potrivit art. 101 alin. (1) și (2) din Legea nr. 123/2012, strategia energetică națională definește obiectivele sectorului gazelor naturale pe termen mediu și lung și modalitățile de realizare a acestora, în condițiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naționale, se elaborează de ministerul de resort și se aprobă de Guvern, cu consultarea organizațiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali și a reprezentanților mediului de afaceri. Politica energetică, urmărind direcțiile stabilite prin strategia energetică, este elaborată de ministerul de resort, pe baza programului de guvernare, pentru un interval de timp mediu și cu considerarea evoluțiilor probabile pe termen lung, cu consultarea organizațiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali și a reprezentanților mediului de afaceri.23.În același sens, și în ceea ce privește critica formulată din perspectiva încălcării art. 45 din Constituție, care prevede că „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate“, Curtea apreciază că este neîntemeiată. Această normă constituțională, prin sintagma în condițiile legii, instituie o regulă fundamentală cu privire la faptul că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere, astfel încât, pentru ocrotirea interesului public de a crea o piață centralizată funcțională de gaze naturale, acesta este îndreptățit să impună obligația titularilor licenței de furnizare a gazelor naturale de a încheia tranzacții pe piețe centralizate. Textul criticat nu operează niciun fel de restrângere a drepturilor sau libertăților furnizorilor în cauză și nici nu conduce la încălcarea accesului liber la prestarea unei activități economice, întrucât furnizorii de gaze naturale, în calitate de participanți la piața de energie, conform condițiilor generale asociate licenței pe care o dețin, sunt obligați să respecte prevederile imperative cuprinse atât în legislația primară, cât și în cea secundară, elaborată în acest sens de către ANRE.24.Concluzionând, Curtea reține că, potrivit art. 102^1 alin. (1) și (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, ANRE respectă și pune în aplicare toate deciziile relevante, cu forță juridică obligatorie, ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și ale Comisiei Europene, iar Guvernul, ministerul de resort și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, după caz, vor întreprinde toate demersurile necesare în acest sens, conform atribuțiilor și competențelor acestora. ANRE cooperează și se consultă cu celelalte autorități de reglementare din cadrul Uniunii Europene, furnizându-le acestora, precum și ACER informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor care le revin în temeiul Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea E.ON Energie România – S.A., cu sediul în Târgu Mureș, în Dosarul nr. 15.403/320/2016/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 177 alin. (3^2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x