DECIZIA nr. 675 din 31 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 15 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 415 16/06/2016
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 425
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 477
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 159 24/03/2016
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 30REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 212 04/04/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 608 22/09/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 159 24/03/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 7 14/01/2016
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 483 23/06/2015
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 483 23/06/2015
ART. 33REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 608 22/09/2016
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 39REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 39REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 351 23/05/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 2.256/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.192D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.4.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.766D/2016, nr. 2.020D/2016, nr. 2.180D/2016, nr. 2.436D/2016, nr. 2.638D/2016 și nr. 3.155D/2016 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Excepțiile au fost ridicate de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ – S.A. din București în Dosarul nr. 424/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția civilă, de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în Dosarul nr. 792/54/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, de Ion Staiu în Dosarul nr. 1.608/54/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul nr. 4.656/2/2016 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Floare Socorodan în Dosarul nr. 915/86/2016 al Tribunalului Suceava – Secția I civilă și de Societatea Bancpost – S.A. din București în Dosarul nr. 1.721/90/2016 al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă.5.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele nr. 2.020D/2016 și nr. 2.436D/2016, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în calitate de autoare a excepției, respectiv de parte, a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și judecarea cauzei și în lipsă. De asemenea, în Dosarul nr. 2.180D/2016, partea Inspectoratul de Poliție Județean Olt a transmis un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, iar, în Dosarul nr. 2.638D/2016, autorul excepției de neconstituționalitate a transmis acte doveditoare a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren indicate în cererea de chemare în judecată.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.766D/2016, nr. 2.020D/2016, nr. 2.180D/2016, nr. 2.436D/2016, nr. 2.638D/2016 și nr. 3.155D/2016 la Dosarul nr. 1.192D/2016, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 415 din 16 iunie 2016. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, apreciază că soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 11 mai 2016 și prin Decizia civilă nr. 567A din 23 septembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 2.256/2/2016 și nr. 4.656/2/2016, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în cauze privind soluționarea unor contestații în anulare formulate împotriva unor decizii pronunțate în apel.10.Prin Încheierea din 8 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 424/64/2016, Curtea de Apel Brașov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ – S.A. din București într-o cauză privind soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în apel.11.Prin încheierile din 21 septembrie 2016 și 10 octombrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 792/54/2016 și nr. 1.608/54/2016, Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Ion Staiu în cauze privind soluționarea unor contestații în anulare formulate împotriva unor decizii pronunțate în apel.12.Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 915/86/2016, Tribunalul Suceava – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Floare Socorodan într-o cauză privind soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în apel.13.Prin Încheierea din 25 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.721/90/2016, Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Bancpost – S.A. din București într-o cauză privind soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în apel.14.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate nu permit formularea unei contestații în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, și în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv când instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de apel.15.Or, instanțele de apel pot omite să analizeze o parte sau chiar toate motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, cu care au fost sesizate, întrucât, față de o asemenea omisiune, nu mai există nicio cale de atac în dreptul intern. Administrarea justiției are loc în mod formal, instanța pronunțându-se printr-o hotărâre cu privire la calea de atac, însă aceasta poate să nu cuprindă motivele soluției ori acestea să fie străine de cele cu care instanța a fost învestită, cu ignorarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Astfel, este nesocotit și principiul constituțional potrivit căruia România este un stat de drept în care respectarea legilor este obligatorie, inclusiv pentru judecători. Aceste principii constituționale sunt incompatibile cu arbitrariul care rezultă din modul discreționar în care instanțele de apel pot să-și motiveze soluțiile. Chiar dacă în faza procesuală a apelului părțile pot formula critici întemeiate pe orice motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, acest lucru este lipsit de eficacitate, dacă instanța de apel poate omite să cerceteze motivele de nelegalitate invocate. Faptul că dispozițiile legale criticate fac trimitere la motivele de casare nu constituie un veritabil impediment pentru contestarea hotărârilor instanțelor de apel.16.Se mai arată că, în anumite materii, cum ar fi restituirea dreptului de proprietate reglementat prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, sau litigiile de muncă reglementate prin Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile instanțelor de fond sunt supuse numai apelului, nu și recursului, ceea ce conduce la aplicarea art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în situația în care se formulează contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în apel. Însă, în acest caz, dispozițiile legale criticate limitează dreptul de a ataca cu contestație în anulare doar pentru trei dintre cele patru situații prevăzute în cazul hotărârilor de recurs, creând astfel o discriminare nejustificată, prin împiedicarea accesului liber la justiție, precum și prin încălcarea egalității în drepturi. În aceste condiții, trebuie să i se asigure justițiabilului atât posibilitatea de a formula acțiuni în justiție, cât și de a promova căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești în care instanțele de judecată omit a se pronunța asupra unor motive de apel.17.În ceea ce privește principiul egalității cetățenilor în fața legii se apreciază că acesta nu este respectat, în condițiile în care numai persoana nemulțumită de o hotărâre pronunțată de instanța de recurs are posibilitatea de a promova calea extraordinară de atac a contestației în anulare pentru motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Totodată, mai precizează că prin dispozițiile legale criticate se creează o situație de inechitate, în sensul că oferă posibilitatea de a ataca hotărârea pronunțată în recurs numai în situația în care, respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent, nu și în situația în care se admite recursul pârâtului și, rejudecându-se cauza, instanța omite să cerceteze vreuna dintre apărările sau vreunul dintre capetele de cerere din acțiunea principală.18.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1.192D/2016, apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În acest sens arată că accesul liber la justiție nu se confundă cu numărul căilor de atac reglementate de legiuitor la dispoziția părții, căreia i-a asigurat accesul la justiție prin reglementarea căii de atac a apelului. În ceea ce privește egalitatea cetățenilor în fața legii arată că, deși dispozițiile legale criticate nu conțin o justificare explicită asupra unei diferențe de tratament între cel căruia instanța de apel i-ar omite soluționarea unui motiv de apel și cel căruia instanța de recurs i-ar omite soluționarea unui motiv de recurs, art. 16 din Constituție instituie principiul egalității în fața legii pentru cetățeni, ceea ce nu este cazul autoarei excepției de neconstituționalitate. 19.În Dosarul nr. 2.436D/2016, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată, în sensul că dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care înlătură de la aplicare pct. 3 al alin. (2) al acestui articol, sunt neconstituționale, fiind contrare art. 16 și art. 21 din Constituție. În acest sens arată că, deși apelul este o cale de atac devolutivă, are două limitări prevăzute de art. 477 și art. 478 din Cod, instanța de apel putând analiza netemeinicia sau nelegalitatea sentinței atacate numai în limita criticilor invocate prin motivele de apel, respectiv în limita a ceea ce a soluționat prima instanță. Astfel, instanța trebuie să se raporteze doar la criticile apelantului și nu să rejudece cauza dincolo de aceste limite, toate celelalte chestiuni soluționate prin hotărâre și neatacate fiind dezlegate de prima instanță. Prin urmare, neanalizarea unor motive de apel de către instanța de apel, în limitele devoluțiunii, în situația în care decizia nu este supusă recursului, creează părții un prejudiciu similar celui determinat de necercetarea unui motiv de casare, fără ca partea să poată apela la calea extraordinară a contestației în anulare și fără a exista o justificare obiectivă pentru această împiedicare.20.Curtea de Apel Brașov – Secția civilă, în dosarele nr. 2.020D/2016 și nr. 2.180D/2016, apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. În acest sens arată că, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor. Prin intermediul apelului, cale de atac devolutivă, se poate invoca orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate, iar exceptarea de la aplicare a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă în cazul contestației în anulare declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, care nu pot fi atacate cu recurs, reprezintă o consecință a caracterului devolutiv al apelului.21.Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât motivul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă – omisiunea cercetării unui motiv de casare – privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă.22.Tribunalul Suceava – Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în condițiile în care vizează recursul, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, și nu apelul, cale ordinară și devolutivă de atac în care pot fi invocate orice motive de nelegalitate și netemeinicie.23.Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă arată, în esență, că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta un motiv de casare este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și a accesului liber la justiție.24.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.25.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.26.Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.766D/2016, nr. 2.180D/2016 și nr. 2.638D/2016, precizează că își menține punctul de vedere anterior transmis în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate, acesta fiind reținut în Decizia nr. 159 din 24 martie 2016.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 503 din Codul de procedură civilă, art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs“. 30.Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins:(2)Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză31.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (1), (3) și (5) privind statul român, valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit dispozițiilor art. 20 și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 124 alin. (3) privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, precum și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate în raport cu critici de neconstituționalitate similare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, Decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2016, Decizia nr. 159 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 27 decembrie 2016, sau Decizia nr. 212 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017). 33.Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, paragrafele 13-17 și paragraful 20, Curtea, referitor la contestația în anulare specială, a reținut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere înseși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Contestația în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.34.Curtea a reținut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestației în anulare speciale și prevede, astfel, că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestației în anulare specială – omisiunea cercetării unui motiv de casare – privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la art. 488 din Cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă – prin care se rejudecă în fond cauza – spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reținut că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.35.De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.36.Curtea, prin Decizia nr. 608 din 22 septembrie 2016, paragraful 19, a reținut că normele legale criticate nu afectează garanțiile specifice de care instanțele judecătorești se bucură în temeiul textului constituțional al art. 124, care reglementează cu privire la caracterul unic, imparțial și egal al justiției și reprezintă obligația judecătorilor de a asigura un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare. Curtea nu a reținut nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale criticate, discriminarea semnificând reglementarea unui regim juridic diferit pentru persoane aflate în situații similare.37.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.38.Curtea mai constată că art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum și art. 129, care prevede că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.39.Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 și prin prisma dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarele nr. 2.256/2/2016 și nr. 4.656/2/2016 ale Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Compania de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica“ – S.A. din București în Dosarul nr. 424/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția civilă, de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Ion Staiu în dosarele nr. 792/54/2016 și nr. 1.608/54/2016 ale Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, de Floare Socodoran în Dosarul nr. 915/86/2016 al Tribunalului Suceava – Secția I civilă, precum și de Societatea Bancpost – S.A. din București în Dosarul nr. 1.721/90/2016 al Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curții de Apel Brașov – Secția civilă, Curții de Apel Craiova – Secția I civilă, Tribunalului Suceava – Secția I civilă și Tribunalului Vâlcea – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x