DECIZIA nr. 672 din 28 noiembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 22 mai 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 1REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 570 16/09/2021
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 6REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934
ART. 6REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 11REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 6 15/01/2015
ART. 13REFERIRE LALEGE 76 24/05/2012 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LALEGE 58 01/05/1934 ART. 62
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 534 10/11/2022
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 532 02/07/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 680 21/10/2021
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 837 11/10/2012
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 20REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LAOUG 95 08/12/2016
ART. 21REFERIRE LAOUG 95 08/12/2016 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, precum și ale art. 718 din Codul de procedură civilă raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Construcții Hidrotehnice – S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.170/245/2017* al Curții de Apel Iași – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.041D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus la dosar note scrise prin care susține neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate și solicită admiterea excepției invocate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Raportat la criticile formulate, acesta apreciază că în speță nu este aplicabilă Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, la care face referire autoarea excepției, decizie prin care Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională înlăturarea căii de atac a recursului pe criteriul valoric, în cauză fiind vorba despre criteriul materiei. Totodată, în susținerea constituționalității reglementării criticate, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 570 din 16 septembrie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 17 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.170/245/2017*, Curtea de Apel Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, precum și ale art. 718 din Codul de procedură civilă raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Construcții Hidrotehnice – S.A. din Iași în etapa procesuală a recursului formulat împotriva unei decizii civile din anul 2018 pronunțate de Tribunalul Iași într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, în baza biletului la ordin învestit, creditorul are obligația să adreseze debitorului o somație de plată, iar în termen de 5 zile debitorul poate face opoziție/contestație la executare, potrivit Legii nr. 58/1934, cu consecința anulării tuturor actelor de executare efectuate în baza biletului la ordin. Învederează că în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. De asemenea, potrivit art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, iar conform art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, hotărârea pronunțată asupra opoziției/ contestației va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare. Se susține, astfel, că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat în abstract, ci doar în lumina împrejurărilor specifice ale fiecărui caz, context în care autoarea excepției solicită Curții Constituționale ca principiile și argumentele reținute în Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 să se aplice și în ceea ce privește accesul la căile de atac în vederea respectării dreptului la un proces echitabil și a egalității în fața legii, pentru ca hotărârea atacată în speță să nu rămână definitivă, ci să poată fi supusă căii de atac a recursului.7.Curtea de Apel Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 și art. 718 din Codul de procedură civilă, referitoare la singura cale de atac a apelului, legiuitorul nu a intenționat să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu calea de atac împotriva soluției pronunțate în prima instanță asupra contestației. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că obligația exercitării drepturilor procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Totodată, instanța constituțională a mai apreciat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Așadar, în opinia instanței de judecată, împrejurarea că legiuitorul a instituit o singură cale de atac, respectiv apelul, nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu art. 129 din Constituție.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 718 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă. Dispozițiile criticate au următorul cuprins normativ:– Art. 62 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934: „Opoziția se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie. Judecătoria va judeca opoziția potrivit Codului de procedură civilă, de urgență și cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.Hotărârea pronunțată asupra contestației va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare.“;– Art. 718 din Codul de procedură civilă: (1)Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.(2)Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.;– Art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă: „(…) De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea normei juridice, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și în art. 124 alin. (2) potrivit căruia „justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, paragraful 16, instanța de contencios constituțional a constatat că prin art. 16 al titlului IV „Modificarea și completarea unor legi speciale“ din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, în cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934, legiuitorul a înlocuit sintagma inițială de opoziție la executare cu cea de contestație la executare.14.Raportat la speță, Curtea observă că, în esență, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că, potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, hotărârea pronunțată asupra contestației la executare este supusă doar căii de atac a apelului, nu și recursului, o atare reglementare fiind apreciată ca neconstituțională.15.Din perspectiva acestei pretinse neconstituționalități, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a mai analizat conformitatea cu normele constituționale a unor măsuri legislative prin care se reglementa modalitatea de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. În mod constant, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 534 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 16 februarie 2023, paragraful 12).16.În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătorești – judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție – și nici la toate căile de atac prevăzute de lege – apel, recurs, contestație în anulare, revizuire. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, „căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii“. Acest mod de reglementare a accesului la justiție este în acord și cu accepțiunea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de acces la justiție presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, prin garantarea unei proceduri judiciare în vederea realizării efective a acestui drept. În acest sens, Curtea Europeană a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). Nici reglementările internaționale în materie nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, iar art. 21 din Constituție nu precizează că accesul liber la justiție ar implica întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și pe cea a recursului (a se vedea Decizia nr. 534 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 14-16).17.De altfel, în conformitate cu jurisprudența constantă a instanței de contencios constituțional, legiuitorul are o marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului. În acest sens, pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, prin care Curtea a subliniat că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, în acel caz fiind vorba despre hotărâri pronunțate în materie de carte funciară, sau Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26, prin care Curtea a constatat că existența unor reglementări diferențiate sub aspectul normelor de procedură în funcție de specificul materiei reglementate nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea.18.Totodată, Curtea a reținut că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, reguli adaptate specificului materiei în care sunt edictate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022, paragraful 23).19.Așadar, Curtea constată că prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, precum și prin art. 718 din Codul de procedură civilă, care consacră numai calea de atac a apelului, legiuitorul a instituit un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. De altfel, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 837 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu calea de atac împotriva soluției pronunțate în prima instanță asupra contestației. Așadar, împrejurarea că legiuitorul a instituit o singură cale de atac, respectiv apelul, nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu art. 21 și 129 din Constituție.20.Curtea observă, totodată, că nu sunt incidente în soluționarea prezentei cauze cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, invocată de autoarea excepției de neconstituționalitate în motivarea criticilor formulate. Prin decizia amintită, Curtea a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituțională. Sintagma menționată viza imposibilitatea introducerii căii de atac a recursului în procesele al căror obiect îl constituiau astfel de cereri, iar instanța de contencios constituțional a constatat că se nesocotesc prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și a intereselor legitime ale persoanelor, generând discriminări între cetățeni sub aspectul posibilității de exercitare a dreptului de a formula o cale de atac în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Așadar, s-a constatat existența unei discriminări pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane, mai exact a acelora care au formulat cereri evaluabile în bani.21.În ceea ce privește invocarea art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, potrivit căreia „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului“, Curtea observă că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum prevede art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificat de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Întrucât în speță, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, procesul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate a început în anul 2017, Curtea subliniază că, sub aspectul posibilității formulării recursului, erau aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au un conținut identic cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferența constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeași regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prin urmare, având în vedere că art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă nu este aplicabil în cauză, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Construcții Hidrotehnice – S.A. din Iași în Dosarul nr. 2.170/245/2017* al Curții de Apel Iași – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 62 alin. 2 și 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și ale art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x