DECIZIA nr. 672 din 15 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 385 din 5 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 10
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ActulREFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 5
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ActulREFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE 94 01/07/2014
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 1REFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 5
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 1REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 2
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 9
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 9
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 10
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 29 27/08/2013 ART. 5
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 333 11/06/2020
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 10
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 4REFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 5
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 39 29/05/2017
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 9REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 9
ART. 14REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 9
ART. 14REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 10
ART. 14REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 14REFERIRE LAOG 29 27/08/2013 ART. 5
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 14REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006
ART. 14REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 14REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002
ART. 14REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 152
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 39 29/05/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 517
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 209 17/04/2018
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 20/03/2012
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 333 11/06/2020
ART. 21REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 333 11/06/2020
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia-Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2014. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor „Constantin Brâncoveanu“ din Baia Mare, în numele și pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan și alții, în Dosarul nr. 3.999/100/2017* al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.050D/2019. 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.999/100/2017*, Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2014. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor „Constantin Brâncoveanu“ din Baia Mare, în numele și pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind acordarea dreptului la vouchere de vacanță. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât permit ca o decizie contrară Constituției, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, să producă efecte obligatorii pentru instanțele judecătorești. În acest sens, invocă soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 39 din 29 mai 2017. De asemenea, consideră că sunt neconstituționale și dispozițiile de lege care au constituit temeiul pronunțării acestei decizii și care au afectat dreptul la vouchere de vacanță. Susține că acest drept are o natură fundamentală, întrucât, așa cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 12 februarie 2015, pronunțată în Cauza C-396/13 „Satakunnan käräjäoikeus“, este o componentă a salariului minim.6.Autorul excepției susține și că nebugetarea cheltuielilor cu vouchere de vacanță este o măsură discriminatorie în raport cu angajații din mediul privat. 7.Totodată, susține că afectarea dreptului fundamental la vouchere de vacanță nu se poate realiza prin intermediul unor ordonanțe de urgență. 8.De asemenea, arată că procesul legislativ de adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 s-a realizat cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (5) din Constituție. Guvernul a înaintat Senatului proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență, acesta fiind înregistrat la Biroul permanent al Camerei la data de 14 decembrie 2015. Arată că neaprobarea ordonanței de urgență în condițiile procedurale stabilite nu poate avea drept consecință decât încetarea efectelor acesteia, care va fi lipsită de fundamentul constituțional de vreme ce legea de aprobare nu este adoptată în termenele prevăzute de Constituție, cu respectarea procedurii de urgență. Tergiversând dezbaterea legii de aprobare a ordonanței de urgență, Parlamentul nu numai că nesocotește dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție, dar încalcă și prevederile art. 61 alin. (1), care îl obligă, în calitate de unică autoritate legiuitoare, să cenzureze actele Guvernului cu rang de lege, reglementând prin legea de aprobare sau de respingere, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței de urgență, conform art. 115 alin. (8) din Constituție.9.În ceea ce privește dispozițiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, arată că acestea sunt neconstituționale, întrucât „obligă judecătorii în cazul în care aceștia trebuie să aplice, pe cazul concret norme izvorâte din dreptul comunitar european, împreună sau excluzând altele ce reglementează aceleași raporturi juridice, dar provenind din dreptul intern originar, de drept comun sau constituțional – să ignore aceste articole constituționale invocate și implicit calificările ori drepturile stabilite de instanțele europene, ori de autoritățile CE cu atribute de legiuitor și să aplice exclusiv deciziile prestabilite prin acest art. 99 lit. ș), aducând astfel, o iremediabilă atingere atât principiului înfăptuirii justiției, conținut de art. 124 din Legea Fundamentală cât și imparțialității instanței, garantate de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene“.10.Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu intră în conflict cu normele constituționale invocate de autorul excepției. 11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2014. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, autorul excepției are în vedere, de fapt, dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013. De asemenea, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției se referă la dispozițiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“;– Art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013: „(2) În bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.“;– Art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.“;– Art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „(4) În bugetele pe anul 2016 ale instituțiilor și autorităților publice prevăzute la alin. (1) nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.“;– Art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „(4) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 instituțiile și autoritățile publice prevăzute la alin. (1) nu acordă tichete cadou, prime de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.“;– Art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „(4) Prin excepție de la alin. (3), în perioada 1 martie-30 iunie 2017 instituțiile și autoritățile publice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 nu acordă prime de vacanță și vouchere de vacanță.“ ;– Art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017:(1)În anul 2018, instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora tichete cadou, premii și nici indemnizația de hrană și indemnizația de vacanță prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în anul 2018 se pot acorda premii pentru sportivii și colectivele tehnice care au obținut performanțe deosebite la acțiunile sportive internaționale și naționale oficiale, pentru elevii, studenții, cercetătorii și profesorii care au obținut distincții la olimpiadele internaționale și concursurile internaționale și naționale pe discipline de învățământ și pentru profesorii care i-au pregătit pe aceștia, cu încadrarea în alocarea bugetară.(3)În anul 2018, instituțiile și autoritățile publice prevăzute la alin. (1) acordă o singură indemnizație de vacanță sau o singură primă de vacanță, după caz, sub formă de vouchere, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare. Cuantumul voucherelor de vacanță acordate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.(4)Prin excepție de la prevederile alin. (3), în anul 2018, pentru personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, se decontează serviciile turistice prestate de unități aflate pe teritoriul României, efectuate în perioada concediului de odihnă, în limita valorică prevăzută la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare. Cuantumul sumelor decontate nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.– Art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004: „Constituie abateri disciplinare: […] ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.“15.Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul de drept, separația puterilor și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a muncii, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (5) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, art. 126 alin. (3) privind competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituțională, art. 148 alin. (2) și (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană și art. 152 alin. (2) privind limitele revizuirii Constituției. 16.Examinând excepția, Curtea constată că dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă fac parte din capitolul I al titlului III din Codul de procedură civilă care reglementează recursul în interesul legii. Textul de lege criticat prevede efectul obligatoriu al deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.17.Argumentele aduse de autorul excepției în susținerea neconstituționalității art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă vizează conținutul Deciziei nr. 39 din 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017. Curtea observă că această decizie a fost pronunțată potrivit competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție reglementate în capitolul II al titlului III din Codul de procedură civilă, care privește pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Efectele obligatorii ale hotărârilor pronunțate în exercitarea acestei competențe sunt reglementate de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.18.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt incidente în cauză, astfel că, în ceea ce le privește, critica de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 19.Referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor de lege succesive prin care s-a prevăzut că nu se acordă vouchere de vacanță, Curtea reține că premisa de la care pornește autorul excepției este aceea că dreptul la vouchere de vacanță este un drept fundamental. Or, Curtea constată că prin Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 19 iulie 2018, paragraful 33, a reținut că dreptul la tichete/vouchere de vacanță nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituțional. În consecință, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conținutului, limitelor și condițiilor de acordare a acestora. De asemenea, legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.20.Prin aceeași decizie, paragraful 34, analizând critica privind încălcarea art. 16 din Constituție, prin instituirea unui tratament diferit față de angajații din sectorul privat, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece angajații din sectorul privat nu sunt în aceeași situație juridică cu angajații din sectorul public. În acest sens este și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2012 cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 28, prin care Curtea a considerat că legea contestată a instituit, într-adevăr, o diferență de tratament între persoanele pensionate angajate în sectorul privat și cele angajate în sectorul public, cum era cazul reclamantului; cu toate acestea, cele două categorii de persoane nu pot fi considerate ca aflându-se într-o situație analoagă sau asemănătoare în sensul art. 14, din moment ce diferența esențială, relevantă pentru contextul în care au fost luate măsurile criticate, este aceea că veniturile lor provin din surse diferite, și anume bugetul privat și, respectiv, bugetul de stat.21.Curtea mai reține că, prin Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1267 din 21 decembrie 2020, paragraful 36, a respins, ca neîntemeiată, critica vizând procedura de adoptare a legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, raportată la art. 115 alin. (5) din Constituție, invocând cele reținute anterior prin Decizia Curții Constituționale nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragrafele 9 și 37-44.22.Tot prin Decizia nr. 333 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 35, Curtea, analizând dispozițiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, a reținut că acestea reprezintă norme-remediu de natură să facă efective art. 126 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituție. Judecătorii, în exercitarea atribuției constituționale a înfăptuirii justiției, sunt ținuți de obligația de a respecta deopotrivă deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție, care prevăd prioritatea de aplicare a acelor reglementări ale dreptului Uniunii Europene cu forță obligatorie față de dreptul intern român, nu pot sta în calea îndeplinirii de către judecători a îndatoririi de rang constituțional de a respecta deciziile Curții Constituționale și, respectiv, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele soluțiilor deciziei mai sus arătate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor „Constantin Brâncoveanu“ din Baia Mare, în numele și pentru membrii săi Mirela Emilia Ciocan și alții, în Dosarul nr. 3.999/100/2017* al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Marian ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x