DECIZIA nr. 671 din 30 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 84 23/02/2016
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 19
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 86
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 84
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 482 09/11/2004
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 30REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013
ART. 30REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 627 21/11/2023





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, sub aspectul sintagmei „partea îndreptățită potrivit legii civile“, excepție ridicată de Marius Sergiu Pișchințan în Dosarul nr. 3.532/176/2017/a1 al Judecătoriei Alba Iulia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.893D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În susținerea soluției solicitate, reține că sintagma „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“, din cuprinsul dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, este clară și previzibilă, întrucât, în mod evident, părțile îndreptățite să solicite introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, potrivit legii civile, nu pot fi decât părțile care au dreptul de a-și recupera prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii. Apreciază că susținerea autorului excepției în sensul definirii sau al suplimentării sferei părților care pot solicita introducerea în cauză a părții responsabile civilmente nu poate atrage neconstituționalitatea textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din data de 5 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.532/176/2017/a1, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, sub aspectul sintagmei „partea îndreptățită potrivit legii civile“. Excepția a fost ridicată de Marius Sergiu Pișchințan, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Solicitarea inculpatului de introducere în cauză a părții responsabile civilmente a fost respinsă de către instanță, ca inadmisibilă, în temeiul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că nedefinirea, în concret, a „părților îndreptățite potrivit legii civile“ să solicite introducerea unei părți responsabile civilmente în proces determină lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei criticate în dezacord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, creează condițiile unui echivoc legal nepermis, fiind lăsată la aprecierea instanțelor calitatea procesual activă cu privire la cererea menționată, premise care generează situații de discriminare între părțile responsabile civilmente aflate în fața unor instanțe diferite, afectează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al inculpatului și al părții responsabile civilmente. Susține, totodată, că, în temeiul liberului acces la justiție, inculpatul ar trebui să aibă dreptul de a solicita introducerea în proces a unei părți responsabile civilmente, în măsura în care justifică un interes legitim procesual. Arată că sintagma criticată – „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“ – permite interpretarea prin care s-ar putea exclude posibilitatea oricărei alte părți, în afara părții civile, de a formula cerere de introducere în proces a părții responsabile civilmente, în dezacord cu dispozițiile constituționale ale art. 53.6.Judecătoria Alba Iulia opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că sintagma „partea îndreptățită potrivit legii civile“ este suficient de clară și se referă la orice persoană care susține ocazionarea unor prejudicii prin săvârșirea faptei ce face obiectul acțiunii penale, respectiv orice persoană vătămată prin infracțiune, indiferent dacă se constituie parte civilă în cauză odată cu cererea de introducere în proces a persoanei responsabile civilmente sau dacă, anterior acestui moment, a dobândit calitatea de parte civilă prin formularea de pretenții civile în contradictoriu cu inculpatul sau cu o altă persoană ce a dobândit calitatea de parte responsabilă civilmente. Apreciază că opțiunea victimei de a exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat acesteia, beneficiu care rămâne supus condițiilor prevăzute de legea civilă pentru exercitarea unei acțiuni civile în general. Reține că, pe lângă o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal, manifestare de voință care poate exista sau nu față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, este necesar ca persoana ce exercită o acțiune civilă în procesul penal să justifice, în egală măsură, calitatea sa în formularea pretențiilor civile, calitatea persoanei împotriva căreia formulează astfel de pretenții, precum și interesul în exercitarea acțiunii civile. În aceste condiții, instanța apreciază că numai formularea de pretenții civile împotriva persoanei responsabile civilmente este aptă a justifica introducerea acesteia în proces și dobândirea calității de parte de către o astfel de persoană, căci parte este numai subiectul care exercită sau împotriva căruia se exercită o acțiune judiciară. Astfel, instanța apreciază că numai persoana vătămată poate alege dacă se constituie sau nu parte civilă în cursul procesului penal, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește termenul, iar, dacă exercită acțiunea civilă, numai ea, subiect activ al unei astfel de acțiuni, poate alege în contradictoriu cu cine formulează pretențiile sale civile. 7.Reține instanța că analiza temeiniciei pretențiilor civile, formulate în contradictoriu cu unul sau altul dintre subiecții procesuali, subiect ce devine astfel parte a acțiunii civile, excedează analizei admisibilității cererii de introducere în cauză a persoanei responsabile civilmente. În acest sens, arată că modul în care partea civilă înțelege să exercite drepturile sale, inclusiv prin stabilirea cadrului procesual în care se soluționează acțiunea civilă, nu poate influența în niciun fel limitele pe care legea le impune drepturilor recunoscute persoanei vătămate. Așadar, nu se poate considera că opțiunea părții civile în privința stabilirii cadrului procesual poate determina pronunțarea unei soluții dincolo de limitele impuse de lege ori de interpretările date legii prin decizii obligatorii în ceea ce privește persoanele ținute la repararea prejudiciului produs prin săvârșirea unei infracțiuni.8.În aceste condiții, instanța consideră că sintagma „partea îndreptățită potrivit legii civile“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravine prevederilor constituționale invocate de inculpat. Apreciază că prin invocarea accesului la justiție nu se justifică recunoașterea calității și a interesului inculpatului în a solicita introducerea în proces a părții responsabile civilmente, deci în a exercita el însuși, cu ignorarea condițiilor prevăzute de lege, acțiunea civilă aflată la dispoziția exclusivă a părții civile.9.Referitor la dispozițiile art. 16 din Constituție, instanța consideră că recunoașterea dreptului de a solicita introducerea în proces a persoanei responsabile civilmente, exclusiv în favoarea părții civile, nu pune probleme din perspectiva principiului nediscriminării, întrucât inculpatul și partea civilă nu pot fi considerate persoane aflate în situații și poziții procesuale similare.10.Cu privire la dispozițiile art. 24 din Constituție, instanța apreciază că nici acestea nu sunt nesocotite prin dispozițiile legale criticate. În acest sens, arată că nu există incertitudine referitor la lipsa de calitate a inculpatului în a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente și că, pe de o parte, exercițiul dreptului la apărare al inculpatului cu privire la acțiunea penală nu poate fi condiționat de formularea sau nu a unei acțiuni civile în procesul penal, iar, pe de altă parte, că inculpatul, dacă se formulează pretenții civile împotriva sa, poate alege orice strategie de apărare în latura civilă a cauzei, exercițiul dreptului său la apărare nefiind condiționat de introducerea în cauză a unor subiecți procesuali care nu sunt parte în proces. 11.Referitor la dreptul persoanei responsabile civilmente de a se apăra în procesul penal, reține că aceasta poate deveni parte exclusiv în latura civilă a procesului penal, la inițiativa părții civile, în condițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau poate formula apărări, în latura civilă a cauzei, dacă alege să intervină în proces în condițiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală. În acest sens, instanța consideră că instituirea de termene și condiții pentru formularea de către partea civilă a cererii de introducere în cauză a persoanei responsabile civilmente constituie garanții pentru respectarea dreptului acesteia la apărare, iar nu îngrădiri ale acestui drept, întrucât, în caz de nerespectare, atrag consecințe exclusiv pentru partea civilă care nu poate valorifica pretențiile sale civile împotriva persoanei responsabile civilmente decât printr-o acțiune civilă separată.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.13.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, sub aspectul sintagmei „partea îndreptățită potrivit legii civile“, sunt constituționale. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 84 din 23 februarie 2016.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală cu referire la sintagma „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“, care au următorul conținut: „Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).“ Art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală stabilește următoarele: „constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești“.17.În susținerea neconstituționalității normelor procesuale penale criticate, autorul invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, invocă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit normelor procesual penale criticate, introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală. Cu privire la dispozițiile art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a pronunțat Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională.19.În motivarea soluției sale, Curtea a reținut, printre altele, că, din punct de vedere substanțial, obiectul acțiunii civile îl formează exercitarea dreptului de a reclama reparații prin mijlocirea organelor judiciare, iar, sub aspect procesual, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale [art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Curtea a reținut, totodată, că exercițiul acțiunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracțiunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, precum și întreg cadrul procesual al procesului penal, pentru a-și satisface interesele de ordin civil – morale sau patrimoniale – afectate de comiterea infracțiunii. Acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal constituie latura civilă a acestui proces și are ca temei fapta ilicită, întrucât temeiul acțiunii penale este un fapt ilicit, iar acest temei limitează și temeiul acțiunii civile (paragraful 12). De asemenea, Curtea a reținut că, în procesul penal, acțiunea civilă se declanșează prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate, în condițiile art. 20 din Codul de procedură penală, cererea de constituire fiind necesar a fi formulată în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. Acțiunea civilă poate fi exercitată de către persoana vătămată sau, după caz, de reprezentantul său legal (când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau aceasta îi este restrânsă) ori de succesorii acesteia. În mod excepțional, acțiunea civilă poate fi exercitată și de către procuror, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, exercițiul acțiunii de către procuror fiind subsidiar, condiționat de pasivitatea reprezentantului legal al persoanei vătămate ori de inexistența acestuia (paragraful 14).20.Persoana vătămată este liberă să decidă dacă declanșează acțiunea civilă separat de procesul penal, după cum tot ea este cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului penal, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale fiind guvernată de principiul disponibilității. Principiul disponibilității este caracteristic procesului civil, iar, în lumina lui, persoana vătămată poate determina nu numai existența acțiunii civile în cadrul procesului penal – prin declanșarea procedurii judiciare prin formularea cererii de constituire de parte civilă -, ci și conținutul acestei acțiuni, prin stabilirea cadrului procesual în privința părților și a obiectului, precum și din perspectiva apărărilor formulate (paragraful 15).21.Curtea a reținut, totodată, că formularea cererii de constituire ca parte civilă declanșează acțiunea civilă, în același timp luând naștere și contraacțiunea (de apărare) a celui sau a celor împotriva cărora este îndreptată acțiunea civilă, subiect pasiv al acțiunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente. Cât privește partea responsabilă civilmente, potrivit art. 86 din Codul de procedură penală, „persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente“, calitatea de parte responsabilă civilmente fiind stabilită în condițiile art. 1.372-1.374 din Codul civil, pentru atragerea răspunderii civile a persoanei care și-a asumat responsabilitatea unei activități fiind necesară și stabilirea existenței unei vinovății.22.De asemenea, Curtea a constatat că introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, în condițiile art. 21 din Codul de procedură penală, „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din același cod. De asemenea, potrivit legii procesual penale în vigoare, atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) al art. 21, cu respectarea termenului menționat. Curtea a constatat că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenției sale în proces, „persoana“ responsabilă civilmente devine „parte“ în acțiunea civilă din cadrul procesului penal și, în această calitate, dobândește, implicit, drepturile procesuale inerente contraacțiunii pe care o are inculpatul cu privire la acțiunea civilă din cadrul procesului penal, așadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretențiile părții civile sunt neîntemeiate (paragrafele 18-21).23.În ceea ce privește partea civilă, Curtea a reținut că, potrivit art. 84 din Codul de procedură penală, persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal și se numește parte civilă. În context, au fost reiterate considerentele Deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004, potrivit cărora, „în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretenții pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii, aceasta cumulează două calități procesuale: calitatea de parte vătămată și calitatea de parte civilă. Aceste două părți ale procesului penal se află însă într-o situație identică, și anume în situația de persoană lezată în drepturile sale prin săvârșirea infracțiunii, ceea ce justifică existența «interesului legitim», la care se referă art. 21 din Constituție“ (paragraful 24).24.Curtea a constatat că posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală. Totodată, manifestarea de voință a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare al acestei părți, însă este de natură a aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părții responsabile civilmente. Așadar, Curtea a constatat că normele procesual penale ale art. 21 alin. (1), reglementând posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, nu sunt în măsură să mențină echilibrul între drepturi fundamentale aflate în concurs (paragrafele 30-33). Totodată, s-a statuat că cele constatate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ipoteza în care procurorul exercită acțiunea civilă, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, și este obligat, potrivit art. 21 alin. (2) din Codul de procedură penală, să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) al aceluiași articol (paragraful 34).25.Așadar, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017 – examinând constituționalitatea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, din perspectiva termenului în care persoana vătămată își poate exercita dreptul de a reclama reparații prin mijlocirea organelor judiciare -, Curtea a statuat atât cu privire la dreptul persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, cât și cu privire la obligația procurorului care a exercitat acțiunea civilă de a cere introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente.26.În prezenta cauză, autorul excepției susține că sintagma „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neclară, fiind, totodată, contrară dispozițiilor constituționale invocate. 27.Pentru început, Curtea observă că, anterior, legea procesual penală din 1968 prevedea că partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal la cerere sau din oficiu, actualul cod stabilind că acest lucru poate avea loc doar la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile, consecință a eliminării rolului activ al instanței de judecată în cadrul procesului penal. 28.Totodată, în acord cu jurisprudența precitată, Curtea reamintește că poate exercita acțiunea împotriva părții responsabile civilmente doar acea persoană care, potrivit legii civile, are dreptul de a obține de la aceasta despăgubiri pentru fapta cauzatoare de prejudicii a inculpatului. Așadar, dacă persoana vătămată are capacitate deplină de exercițiu, doar ea poate promova acțiunea civilă în cadrul procesului penal și doar ea poate solicita introducerea părții responsabile civilmente în procesul penal, din această perspectivă norma procesual penală nefiind contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție, dreptul părților la un proces echitabil și dreptul la apărare. În acest sens, Curtea reține că soluția legislativă criticată este în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție, care fac referire la existența unui drept, a unei libertăți sau a unui „interes legitim“ al persoanei, ca o condiție esențială pentru a avea acces la justiție, totodată aplicarea cerinței procesului echitabil impunându-se în legătură cu procedura de desfășurare a procesului. Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, precum și reglementarea legitimării procesuale de a exercita acțiunea civilă sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. De altfel, inculpatul și persoana vătămată care se constituie parte civilă în procesul penal nu pot fi considerate ca persoane aflate într-o poziție procesuală similară, în condițiile în care, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, partea responsabilă civilmente împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. 29.De asemenea, Curtea nu poate reține că norma procesual penală criticată limitează exercițiul dreptului la apărare al inculpatului care, potrivit intereselor sale procesuale, are posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Dreptul la apărare al inculpatului presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.30.În context, Curtea reține că, în forma inițial adoptată, noul Cod de procedură penală stabilea, în art. 21 alin. (1), că și inculpatul ar avea dreptul să ceară introducerea părții responsabile civilmente în procesul penal, soluție legislativă eronată, atât timp cât legitimarea procesuală de a exercita acțiunea civilă poate reveni doar aceluia care valorifică un drept împotriva unei persoane. Ulterior, prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost modificat prin referirea la „partea îndreptățită potrivit legii civile“, așadar avându-se în vedere persoana care, potrivit legii civile, este îndreptățită să obțină repararea prejudiciului, în speță persoana vătămată care se constituie parte civilă în procesul penal. 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată  de Marius Sergiu Pișchințan în dosarul nr. 3.532/176/2017/A1 al Judecătoriei Alba Iulia și constată că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală cu referire la sintagma „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile” sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x