DECIZIA nr. 670 din 30 octombrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 27.623/3/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.841D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în prezenta cauză, neconstituționalitatea textului de lege criticat este dedusă dintr-o absență de reglementare. Or, instanța de control constituțional nu poate modifica și completa textul de lege supus controlului. Pe de altă parte, reține că legiuitorul, în raport cu natura specifică a fiecărei instituții, are o marjă de apreciere în a stabili dacă se impune sau nu reglementarea unei căi de atac separate, în speța relevată nefiind necesar acest lucru, întrucât, în măsura în care o astfel de cauză se finalizează printr-o soluție de netrimitere în judecată, dacă se formulează plângere la judecătorul de cameră preliminară, partea poate să invoce și soluționarea defectuoasă de către procuror a cererii de recuzare a organului de cercetare penală. Prin urmare, reține că există un control implicit cu privire la aspectul invocat de către autoarea excepției. Totodată, arată că, în măsura în care s-ar dispune trimiterea în judecată, în procedura de cameră preliminară s-ar putea formula cereri și excepții care să vizeze aspectul menționat. În concluzie, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 27.623/3/2017, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală. Totodată, prin Încheierea din 22 noiembrie 2017, pronunțată în același dosar, cu privire la „îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul minutei, respectiv al dispozitivului încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2017“, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ioana Sfîrâială, în procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva Ordonanței procurorului din data de 20 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 349/P/2012, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a ofițerului de poliție judiciară. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține, în esență, că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care exclud de la controlul ierarhic superior ori al instanței soluția dată unei cereri de recuzare, incident procedural care impietează asupra unui drept fundamental. … 6.Tribunalul București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că este atributul legiuitorului să stabilească atât căile de atac, cât și condițiile exercitării acestora, lipsa posibilității de exercitare a unei căi de atac împotriva unor astfel de ordonanțe fiind justificată prin nevoia de a se elimina posibilitățile de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale și de a se evita tergiversarea inutilă a soluționării fondului cauzei. Arată că instanța de control constituțional s-a pronunțat în sensul celor menționate anterior prin numeroase decizii în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968. Face referire la Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Invocă, totodată, considerente ale Deciziei nr. 500 din 30 iunie 2016, paragraful 24, potrivit cărora „procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar“. … 7.Cât privește dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, neinvocat de autoarea excepției, dar pe care instanța îl apreciază ca fiind pertinent în cauză, reține că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Garantarea existenței unui dublu grad de jurisdicție în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei „acuzații penale“ formulate împotriva unei persoane a fost examinată la nivelul unui prim grad de jurisdicție. Reține că, în materia recuzării, nefiind vorba despre o acuzație în materie penală, nu se impune reglementarea unui dublu grad de jurisdicție cu privire la încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare. De altfel, dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală nu figurează printre garanțiile unui proces echitabil prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Face trimitere la Hotărârea din 18 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Adrian Năstase împotriva României, paragraful 79, în care instanța de la Strasbourg a statuat că procedurile de recuzare nu au ca obiect nici contestarea drepturilor, nici a obligațiilor cu caracter civil ale reclamantului și nici temeinicia unei acuzații în materie penală. Prin urmare, s-a constatat că obținerea unei decizii judiciare cu privire la participarea unui procuror nu prezintă nici drept cu caracter civil și nici nu vizează temeinicia unei acuzații în materie penală. Așadar, instanța opinează în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevederile art. 20 din Constituție. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 10.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Încheierii din 15 septembrie 2017, dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală. Curtea constată însă că prin Încheierea din 22 noiembrie 2017, pronunțată în același dosar, cu privire la „îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul minutei, respectiv al dispozitivului încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2017“, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat instanța de control constituțional cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „Procurorul soluționează abținerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.“  … 14.Autoarea excepției susține că normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 – „Statul român“, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 131 privind rolul Ministerului Public și în art. 132 relativ la statutul procurorilor. Invocă și dispozițiile art. 100 din Codul de procedură penală. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 69 din Codul de procedură penală reglementează procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală. Asupra abținerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală – persoană care face parte din organul de urmărire penală al poliției judiciare sau din organele de cercetare penală speciale – se pronunță procurorul care supraveghează urmărirea penală. Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului, iar, în cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează urmărirea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul urmăririi penale. Potrivit alin. (3) al art. 69 din Codul de procedură penală, procurorul soluționează abținerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, „prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac“. Așadar, Curtea reține că, potrivit textului precitat, procurorul care supraveghează cercetarea penală poate dispune, prin ordonanță, care nu este supusă niciunei căi de atac, fie respingerea abținerii sau a recuzării, fie admiterea, caz în care va dispune cu privire la persoana care va efectua cercetarea penală, precum și cu privire la actele efectuate sau măsurile luate de organul de cercetare penală incompatibil care se mențin. … 16.Autoarea excepției susține, în esență, că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care exclud de la controlul ierarhic superior ori al instanței soluția dată unei cereri de recuzare. … 17.Examinând conținutul normativ al dispozițiilor procesual penale ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate în raport cu susținerile autoarei, Curtea observă că, similar acestora, și în situația soluționării abținerii și recuzării judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară și a judecătorului care face parte din completul de judecată, „încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac“ [art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală]. Cu privire la normele procesual penale ale art. 68 alin. (7), Curtea a pronunțat deciziile nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017, și nr. 271 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 18.În motivarea deciziilor sale, anterior citate, Curtea a reținut, printre altele, că norma procesual penală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție și dreptul la apărare, în condițiile în care încheierea prin care instanța se pronunță cu privire la cererea de recuzare nu soluționează însuși procesul, nu antamează fondul cauzei (Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, paragraful 33). Totodată, Curtea a reținut că procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, paragraful 24). Lipsa reglementării privind exercitarea unei căi de atac împotriva unor atare încheieri se justifică prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a soluționării fondului cauzei, în speță încheierea de ședință privind respingerea cererii de recuzare a unui membru al completului de judecată aparține categoriei de încheieri date în cursul judecății, prin care instanța de judecată soluționează chestiuni prealabile judecării fondului cauzei. Cu același prilej, Curtea a reținut că, în ceea ce privește încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare, aceasta nu soluționează fondul cauzei și de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție (Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, paragrafele 27 și 28). … 19.Considerentele precitate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește ordonanța prin care procurorul care supraveghează urmărirea penală soluționează abținerea sau cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală. … 20.Așadar, Curtea reține că aceleași rațiuni referitoare la evitarea tergiversării inutile a urmăririi penale, precum și faptul că procedura soluționării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, justifică caracterul definitiv al ordonanței prin care procurorul care supraveghează urmărirea penală soluționează abținerea sau cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală. … 21.Totodată, similar celor statuate în Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, precitată, paragraful 36, potrivit cărora „împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei penale părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege, respectiv declararea apelului, în condițiile prevăzute de art. 408-425 din Codul de procedură penală, ipoteză în care instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept [art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală], astfel încât, apelul fiind devolutiv sub toate aspectele, existența cazului de incompatibilitate a judecătorului din fond poate fi supusă controlului instanței de apel“, Curtea constată că, și în ipoteza în care cererea de recuzare a persoanei care efectuează urmărirea penală este respinsă de procuror, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă. … 22.De altfel, cât privește faza urmăririi penale, reglementată prin art. 285-341 din Codul de procedură penală, Curtea reține că aceasta este cea dintâi fază a procesului penal, este premergătoare judecății, se desfășoară conform unei proceduri nepublice și are ca obiect, conform art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Potrivit art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, organele de urmărire penală sunt: procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale. De asemenea, conform art. 55 alin. (3) din Codul de procedură penală, atribuțiile procurorului în cursul procesului penal sunt următoarele: supraveghează sau efectuează urmărirea penală; sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța de judecată; exercită acțiunea penală; exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii; formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești; îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege. Totodată, competența procurorului în cadrul procesului penal este reglementată la art. 56 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, conform căruia aceasta constă în conducerea și controlul nemijlocit al activității de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, și în supravegherea ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, precum și în efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce și le supraveghează. De asemenea, prin Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Curtea a reținut că Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 și 132 din Constituția României, ca o magistratură componentă a autorității judecătorești, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. … 23.În ceea ce privește dreptul de acces la justiție, Curtea constată că acest drept nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar, în acord cu jurisprudența sa, Curtea reține că, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa încât, Curtea constată că susținerea, potrivit căreia dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, deoarece nu se prevede o cale de atac cu privire la ordonanța prin care se soluționează abținerea sau recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, nu este întemeiată. … 24.Referitor la invocarea prezumției de nevinovăție, Curtea observă că, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituție, „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“, iar, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită“. Coroborând cele două texte, rezultă că principiul prezumției de nevinovăție presupune că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Astfel, principiul prezumției de nevinovăție tinde a proteja o persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal, scopul esențial al prezumției fiind acela de a împiedica orice autoritate națională în emiterea unor opinii conform cărora reclamantul ar fi vinovat înainte ca acesta să fie condamnat potrivit legii (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunțată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franței, paragraful 35, și Hotărârea din 4 martie 2008, pronunțată în Cauza Samoilă și Cionca împotriva României, paragraful 91). În aceste condiții, având în vedere cele reținute anterior, potrivit cărora procedura soluționării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, Curtea constată că dispozițiile constituționale privind prezumția de nevinovăție nu sunt incidente în cauză. … 25.În final, cât privește invocarea prevederilor art. 100 din Codul de procedură penală, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 27.623/3/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 69 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește