DECIZIA nr. 668 din 30 octombrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1),(3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 14.255/320/2016 al Judecătoriei Târgu Mureș –- Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.392D/2017. … 

2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, asistat de domnul avocat Florea Constantin din cadrul Baroului București, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care observă că sesizarea instanței de control constituțional privește o serie de dispoziții din Legea nr. 254/2013, însă precizează că va susține, în principal, aspecte care vizează dispozițiile art. 78,art. 79 și art. 87 alin. (1) lit. a) și b) cu referire la art. 83 și art. 86 din Legea nr. 254/2013. Cât privește dispozițiile art. 78 din Legea nr. 254/2013, cu referire la sintagma „persoanelor condamnate li se poate cere să muncească“, apreciază că acestea sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 și art. 41, în plus față de notele autorului aflate la dosar, fiind invocate și dispozițiile art. 38 și art. 39 din Legea fundamentală. În ceea ce privește dispozițiile art. 79 din Legea nr. 254/2013, cu referire la sintagma „persoanele condamnate pot participa“, apreciază că este necesar a fi înlăturată particula „pot“ din cuprinsul acesteia. Invocă, în acest sens, dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea fundamentală. Cu referire la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) și b) raportat la art. 83 și art. 86 din Legea nr. 254/2013, reține că acestea permit autorităților din penitenciare să califice munca în categoriile remunerată/neremunerată, din această perspectivă fiind stabilite și veniturile care pot fi poprite, în dezacord cu prevederile art. 729 din Codul de procedură civilă. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Observă că instanța de control constituțional a fost sesizată cu mai multe dispoziții din Legea nr. 254/2013 și reține că, în ceea ce privește dispozițiile art. 78,art. 79,art. 83 și art. 86 din același act normativ, în formularea criticilor sale, autorul nu a arătat niciun aspect în raport cu care acestea ar fi neconstituționale, limitându-se la enumerarea lor. Pe de altă parte, subliniază că dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu obiectul cauzei în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, având în vedere faptul că, potrivit încheierii de sesizare, instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului, ca urmare a popririi unor sume de bani care se aflau în contul persoanei condamnate la acel moment. Prin urmare, petentul era nemulțumit, pe de o parte, de posibilitatea instituirii popririi, iar, pe de altă parte, de cuantumul acesteia. Cu privire la art. 78 din Legea nr. 254/2013, cu referire la sintagma „persoanelor condamnate li se poate cere să muncească“, apreciază că aceasta nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Arată că sintagma criticată este extrem de permisivă, respectă dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora nu constituie muncă forțată munca unei persoane condamnate prestată în condiții normale, în perioada de detenție. În plus, reține că formularea sintagmei criticate are în vedere și împrejurarea că administrația penitenciarului va lua în considerare vârsta, starea de sănătate, condițiile efective în care persoana condamnată poate desfășura munca, regimul de executare a pedepsei. În ceea ce privește susținerile autorului referitoare la posibilitatea popririi unor sume de bani ori cu privire la cuantumul în care poate fi instituită o astfel de măsură, apreciază că acestea reprezintă o problemă de legiferare, respectiv de interpretare și aplicare a legii. Reține, în context, că Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a pronunțat Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2016, prin care s-a stabilit că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale stabilite prin hotărârile de condamnare. Cu toate acestea, reiterează faptul că dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu obiectul cauzei în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, astfel încât solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. … 5.Apărătorul autorului excepției, având cuvântul în replică, reține că decizia instanței supreme, invocată de către reprezentantul Ministerului Public, este corectă, însă subliniază că excepția de neconstituționalitate vizează distincția între munca remunerată, respectiv munca neremunerată, din această perspectivă urmând a se reține tratamentul juridic diferit aplicabil în ipoteza instituirii popririi. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Sentința penală nr. 359 din 30 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.255/320/2016, Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Viorel Bubău cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii nr. 221 din 7 noiembrie 2016, emisă de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Târgu Mureș, în Dosarul nr. 343/48/14.09.2016. În cauză, nemulțumirea persoanei condamnate viza cuantumul sumelor poprite. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, cât privește prevederile art. 78 din Legea nr. 254/2013, autorul excepției susține că acestea sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate, sintagma „li se poate cere să muncească“ fiind neclară, dând posibilitatea unor abuzuri ale funcționarilor publici cu atribuții speciale, respectiv angajaților Administrației Naționale a Penitenciarelor, deoarece, prin această expresie permisivă și contrară dreptului la muncă, persoanele private de libertate sunt pedepsite pentru a doua oară. În acest fel, se creează o discriminare între diverse categorii de condamnați, dreptul la muncă fiind transformat într-un instrument de represiune nedreaptă și de îngrădire a accesului la beneficiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 254/2013. În ceea ce privește prevederile art. 79 din Legea nr. 254/2013, invocă dispozițiile art. 1 alin. (3),art. 4 alin. (2),art. 15 alin. (1),art. 16 alin. (1) și art. 32 alin. (1) din Constituție, fără a arăta în ce mod prevederile criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală. Cât privește dispozițiile art. 83,art. 86 și art. 87 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 254/2013, autorul excepției a procedat la simpla enumerare a acestora, fără a specifica normele constituționale pretins încălcate și fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției. … 8.Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală opinează că instanța de contencios constituțional nu poate soluționa ipoteza în cauză, deoarece revine în sarcina legiuitorului remedierea acestor dificultăți, prin modificarea Legii nr. 254/2013 și a art. 729 din Codul de procedură civilă, în sensul armonizării materiei în domeniu și includerii în categoria sumelor de bani care nu pot fi poprite și a celor primite de la aparținători, cu titlu de liberalități, de către persoanele aflate în stare de detenție preventivă sau în vederea executării unei pedepse cu închisoarea. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78,art. 79 și art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 254/2013 este neîntemeiată. Arată că, în speță, nu se poate susține existența unei discriminări, deoarece nu este incident în cauză niciunul dintre criteriile de discriminare prevăzute în art. 4 din Constituție. Totodată, nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 41 din Constituție, raportate la art. 78 din Legea nr. 254/2013. Consideră că art. 79 din același act normativ nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate, deoarece deținuții pot participa la cursuri de instruire școlară sau universitară. Cât privește art. 87 alin. (1) și alin. (2) din lege, apreciază că modul de repartizare a veniturilor condamnaților nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate.  … 11.Avocatul Poporului apreciază că, față de criticile formulate, dispozițiile art. 5, art. 6, art. 7, art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), alin. (3), alin. (4) lit. a), lit. b), lit. c), lit. d) și lit. g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și alin. (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 sunt constituționale. Din examinarea textelor de lege criticate rezultă că acestea reglementează interzicerea supunerii la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, interzicerea discriminării, precum și exercitarea unor diferite drepturi de către persoanele condamnate, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (1),art. 16 alin. (1),art. 22 alin. (1),art. 26 alin. (1) și alin. (2), art. 32 alin. (1),art. 41 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Constituție. Cât privește principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituție, reține că acesta își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (în acest sens, invocă Decizia Curții nr. 192 din 31 martie 2005). În aceeași ordine de idei, ar fi contrar principiului egalității în fața legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferențe clare și obiective de situație sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia Curții nr. 782 din 12 mai 2009). Reține că atât jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011), cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei) au statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituție, respectiv de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile, ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite. În speță, reglementările criticate sunt aplicate tuturor persoanelor aflate în situația ipotezei legale, fără discriminări ori privilegii. Consideră că dispozițiile art. 1 alin. (3),art. 4 alin. (2),art. 21,art. 51 alin. (1),art. 52 alin. (1) și alin. (3) din Constituție nu sunt incidente în speță. Cât privește critica de neconstituționalitate a textelor legale precitate față de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că legea se referă la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, iar privarea de libertate a unei persoane presupune limitări ale drepturilor sale fundamentale.  … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Prin notele scrise, aflate la dosar, autorul excepției invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78,art. 79,art. 83,art. 86 și art. 87 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 78,art. 79,art. 83,art. 86,art. 87 alin. (1) lit. a) și b), art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, referitoare la interzicerea supunerii la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, interzicerea discriminării, exercitarea drepturilor, asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică, dreptul de petiționare și dreptul la corespondență, măsuri pentru asigurarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență, dreptul la convorbiri telefonice, dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri, dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri, examenul medical, dreptul la muncă, dreptul la învățământ, regimul de prestare a muncii, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor, instruirea școlară, accesul la programe de studii universitare, formarea profesională, partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale și procedura de acordare a liberării condiționate. … 15.Autorul excepției susține că prevederile art. 78 din Legea nr. 254/2013 contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și valorile sale supreme, art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Totodată, consideră că prevederile art. 79 din Legea nr. 254/2013 aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și valorile sale supreme, art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 32 alin. (1) privind dreptul la învățătură. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost invocată cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii nr. 221 din 7 noiembrie 2016, emisă de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Târgu Mureș, în Dosarul nr. 343/48/14.09.2016, în cauză autorul excepției având obiecțiuni cu privire la cota de poprire în cazul veniturilor/sumelor de bani provenite din alte surse decât din muncă. Curtea reține, de asemenea, că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziții din Legea nr. 254/2013 care reglementează cu privire la interzicerea supunerii la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, interzicerea discriminării, exercitarea drepturilor, asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică, dreptul de petiționare și dreptul la corespondență, măsuri pentru asigurarea acestor drepturi, dreptul la convorbiri telefonice, dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri, dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri, examenul medical, dreptul la muncă, dreptul la învățământ, regimul de prestare a muncii, respectiv plata muncii prestate, instruirea școlară, accesul la programe de studii universitare, formarea profesională, partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale, respectiv procedura de acordare a liberării condiționate. Totodată, Curtea constată că, în cuprinsul Legii nr. 254/2013, dispozițiile art. 70 alin. (4) lit. i) reglementează cu privire la cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor condamnate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei și sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar, care sunt evidențiate în fișa contabilă nominală a persoanelor condamnate și care pot fi folosite pentru îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în condițiile art. 87 alin. (3) din același act normativ. Aceste din urmă norme legale nu constituie însă obiect al excepției de neconstituționalitate, nefiind criticate de către autor. … 17.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, trebuie verificată mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Or, Curtea constată că, raportat la obiectul cauzei în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, doar dispozițiile art. 70 alin. (4) lit. i) și art. 87 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 ar putea avea legătură cu aceasta, întrucât reglementează cu privire la cota din veniturile persoanei condamnate ce poate fi poprită, iar nu textele criticate ce fac obiect al prezentei excepții. … 18.În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile din Legea nr. 254/2013 criticate de autor, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 19.Totodată, Curtea constată că, în cauză, cu privire la dispozițiile art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 79,art. 83,art. 86,art. 87 alin. (1) lit. a) și b), art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013, este incident și un alt motiv de inadmisibilitate, respectiv neîndeplinirea condiției cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 79 din Legea nr. 254/2013, deși autorul excepției invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3),art. 4 alin. (2),art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și art. 32 alin. (1), în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. … 20.Cât privește dispozițiile art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 83,art. 86,art. 87 alin. (1) lit. a) și b), art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6), art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că autorul excepției nu indică vreun temei constituțional ori convențional și nu motivează cu privire la o eventuală relație de contrarietate între textele legale contestate din punctul de vedere al constituționalității și vreun text de referință pretins încălcat, deși, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. … 21.Curtea reamintește că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate. … 22.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, în prezenta cauză, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 254/2013, indicarea temeiului constituțional menționat nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). În aceste condiții, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 79 din Legea nr. 254/2013, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. … 23.Totodată, cât privește dispozițiile art. 5, art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3),art. 70 alin. (1), (3) și alin. (4) lit. a), b), c), d) și g), art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5),art. 83,art. 86,art. 87 alin. (1) lit. a) și b), art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013, având în vedere lipsa precizării textului de referință pretins încălcat de norma criticată, Curtea nu poate identifica nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate urmează a fi respinsă, de asemenea, ca inadmisibilă. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 5,art. 6,art. 7,art. 62 alin. (2),art. 63 alin. (1),art. 64 alin. (5),art. 65 alin. (3), art. 70 alin. (1),(3) și alin. (4) lit. a), b),c), d) și g),art. 71 alin. (6),art. 72 alin. (5), art. 78,art. 79,art. 83,art. 86,art. 87 alin. (1) lit. a) și b),art. 90,art. 91 alin. (3),art. 92 alin. (5) și (6),art. 96 alin. (1) lit. e) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Viorel Bubău în Dosarul nr. 14.255/320/2016 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește