DECIZIA nr. 668 din 29 septembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, excepție ridicată de Ancuța Blanariu în Dosarul nr. 3.031/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 556D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că textul de lege criticat este clar, precis și nu dă naștere la echivoc. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.031/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ancuța Blanariu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 937 din 14 septembrie 2017. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, în măsura în care se interpretează că nu instituie în favoarea magistraților care au îndeplinit funcții de conducere un drept, ci doar o vocație de a continua activitatea la altă instanță decât cea la care au funcționat anterior numirii în funcția de conducere și la care au dreptul să funcționeze potrivit legii, vocație care este analizată în funcție de posturile vacante, necesitățile de personal și celelalte criterii prevăzute de Regulamentul privind transferul magistraților. Apreciază, astfel, că reglementarea criticată este neconstituțională sub aspectul dreptului magistratului de a continua activitatea la o altă instanță decât cea de la care provine, la momentul încetării mandatului funcției de conducere, context în care învederează faptul că textul de lege criticat nu prevede și condițiile care trebuie îndeplinite pentru admiterea unei astfel de cereri, mai ales când mandatul încetează prin demisie.  … 6.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea care aplică reglementarea criticată și care oferă acesteia o interpretare neconstituțională și neunitară, care trebuie constatată ca atare și înlăturată pe calea excepției de neconstituționalitate invocate. De altfel, susține că așa cum reiese din jurisprudența Consiliului Superior al Magistraturii, autoritatea care dispune asupra cererilor de continuare a activității la o altă instanță, practica acesteia este total neprevizibilă. Consideră, astfel, că interpretarea neunitară de către Consiliul Superior al Magistraturii a textului criticat, în unele situații acesta apreciind că se poate dispune continuarea activității la o altă instanță automat, doar prin efectul textului de lege criticat, alteori că trebuie analizate situația posturilor și a criteriilor de transfer, conduce la imprevizibilitatea reglementării criticate și, implicit, la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece, de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide cu privire la cariera magistratului, și anume, la continuarea activității la o altă instanță decât cea de la care provine magistratul. Așa fiind, apreciază că interpretarea neunitară efectuată de Consiliul Superior al Magistraturii, care conferă magistratului uneori doar un drept, iar alteori o vocație, este neconstituțională. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar norma legală criticată are o formulare clară, lipsită de ambiguități, fiind previzibilă și accesibilă destinatarilor cărora li se adresează. Totodată, în opinia instanței de judecată, critica referitoare la existența unui drept sau a unei vocații a magistratului, în sensul prevăzut de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și cea privind inexistența unei distincții în ceea ce privește modul de încetare a mandatului (prin demisie sau ajungere la termen), nu intră în sfera de competență a contenciosului constituțional, ci ține doar de modalitatea de interpretare a dispoziției legale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale. În acest sens, susține că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât textul de lege este suficient de clar și precis, dispunând cu privire la posibilitatea ca judecătorii sau procurorii să poată ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii. În acest context, face referire și la considerentele Deciziei nr. 176 din 26 martie 2014, prin care Curtea Constituțională a reținut că „vocația pentru accederea într-o funcție de conducere este condiționată de calitatea efectivă de judecător sau procuror pe care persoana interesată trebuie să o fi avut în perioadele stabilite de lege (…)“. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, în redactarea existentă anterior modificării acestora prin Legea nr. 242/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, prevederi care aveau următorul conținut normativ: „La încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii.“ … 13.Curtea menționează, totodată, că potrivit reglementării actuale în vigoare, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 242/2018, norma prevede că „La expirarea mandatului funcției de conducere, judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute la art. 48-50, o altă funcție de conducere la aceeași instanță sau parchet, în condițiile legii, fie revin pe funcții de execuție la instanțele sau parchetele pe care le-au condus sau de unde provin.“ În acest context, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, în speță, instanța de contencios constituțional este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea anterioară modificării realizate prin Legea nr. 242/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății. … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii. … 15.Analizând situația de fapt din speță, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 1704 din 15 decembrie 2016, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea doamnei judecător Ancuța Blanariu în funcția de președinte al Judecătoriei Bacău, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2017. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus transferul doamnei judecător de la Judecătoria Roman (instanța de unde provine) la Judecătoria Bacău, ca urmare a numirii acesteia în funcția de președinte al instanței. La data de 15 iunie 2017 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii cererea doamnei judecător Ancuța Blanariu de demisie din funcția de conducere deținută, începând cu data de 4 iulie 2017, și de continuare a activității la Judecătoria Iași, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin Hotărârea nr. 757 din 27 iunie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători, a hotărât eliberarea din funcția de președinte al Judecătoriei Bacău a doamnei judecător Ancuța Blanariu, ca urmare a demisiei acesteia, însă a respins cererea de continuare a activității la Judecătoria Iași. Împotriva acestei hotărâri, doamna judecător Ancuța Blanariu a formulat o contestație, susținând, printre alte argumente detaliate pe larg că, pentru a nu lipsi de eficiență prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se impune admiterea cererii sale de continuare a activității la Judecătoria Iași. Analizând contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 757 din 27 iunie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu unanimitatea voturilor membrilor prezenți, a pronunțat Hotărârea nr. 937 din 14 septembrie 2017, prin care a respins contestația formulată. Argumentând această soluție, s-a învederat, printre altele, că vacantarea unui post ar putea afecta semnificativ activitatea Judecătoriei Bacău, care se confruntă cu o situație dificilă, având în vedere că la nivelul acestei instanțe se formulează frecvent cereri de transfer, fiind 4 posturi vacante, că instanța funcționează cu 2 funcții de președinți de secție și funcția de președinte vacante, iar încărcătura de dosare pe judecător este peste media națională. De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că „ocuparea unei funcții de conducere se face în interesul instanței, iar asumarea răspunderii a ceea ce implică o funcție de conducere, inclusiv ducerea la capăt a mandatului, trebuie să se facă cu conștiință și responsabilitate“. În acest context, doamna judecător Ancuța Blanariu a formulat o contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 937 din 14 septembrie 2017, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, cadru procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în redactarea anterioară modificării textului de lege prin Legea nr. 242/2018. Autoarea excepției susține că art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că nu instituie în favoarea magistraților care au îndeplinit funcții de conducere un drept, ci doar o vocație de a continua activitatea la altă instanță decât cea la care au funcționat anterior numirii în funcția de conducere și la care au dreptul să funcționeze potrivit legii, vocație care este analizată în funcție de posturile vacante, necesitățile de personal și celelalte criterii prevăzute de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.  … 16.Examinând criticile formulate, Curtea reține că statutul judecătorilor este consacrat la nivel constituțional în art. 125 – Statutul judecătorilor, care face parte din titlul III – Autoritățile publice, cap. VI – Autoritatea judecătorească. Potrivit art. 125 din Constituție, judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii (art. 133), iar funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. La nivel infraconstituțional, statutul judecătorilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, iar textul de lege criticat – art. 51 alin. (1) – face parte din titlul II „Cariera judecătorilor și procurorilor“, Secțiunea a 2-a: Numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare, capitolul V intitulat „Promovarea judecătorilor și procurorilor și numirea în funcțiile de conducere“. Totodată, Legea nr. 317/2004 reglementează atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în privința carierei judecătorilor, iar una dintre aceste atribuții este cea de aprobare a transferului acestora. … 17.Potrivit reglementării criticate în speță, la încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii. Se disting astfel următoarele ipoteze incidente la încetarea mandatului funcției de conducere pentru judecători/procurori, și anume: judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50 din legea precitată, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet; sau judecătorii sau procurorii revin, fie la instanțele sau parchetele de unde provin, fie la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii. În speță, Curtea reține că, urmare a numirii autoarei excepției în funcția de președinte al Judecătoriei Bacău, s-a dispus transferul acesteia de la Judecătoria Roman (instanța de unde provine) la Judecătoria Bacău. Ulterior, ca urmare a demisiei din funcția de conducere de la Judecătoria Bacău, autoarea excepției a solicitat continuarea activității la Judecătoria Iași. … 18.În acest context, Curtea apreciază că prin art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul instituie pentru magistrații care au îndeplinit funcții de conducere, dreptul de a reveni (la încetarea mandatului acestora din funcția de conducere deținută) la instanța la care au funcționat anterior numirii în funcția de conducere și doar o vocație de a-și continua activitatea la o altă instanță decât cea la care au funcționat anterior numirii în funcția de conducere și la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.  … 19.În acest context, Curtea remarcă faptul că art. 134^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează situația pentru judecătorii care își încetează activitatea în funcții de conducere și revin la instanța unde au funcționat anterior, instituind obligația ordonatorului principal de credite de a asigura de îndată, în acest caz, un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet. Dacă la încetarea mandatului funcției de conducere judecătorul dorește, însă, să își continue activitatea la o altă instanță unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, solicitarea acestuia se va analiza ținând cont de posturile vacante disponibile, necesitățile de personal ale instanțelor implicate, precum și de criterii obiective aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. … 20.Curtea consideră că o interpretare contrară, în sensul instituirii în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii a obligației de a dispune, în mod automat, continuarea activității magistratului la o altă instanță decât cea de la care provine, ar putea conduce la o perturbare a bunei funcționări a instanțelor și la un dezechilibru în cadrul politicii de resurse umane stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea competențelor stabilite de lege. În acest sens, Curtea învederează faptul că atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și ale secțiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, se exercită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. … 21.În contextul celor mai sus menționate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, este neîntemeiată. … 22.Distinct de cele mai sus menționate, cu privire la necesitatea stabilirii prin lege a condițiilor în care operează transferul judecătorilor, Curtea învederează faptul că prin Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, instanța de contencios constituțional a soluționat excepția ridicată de aceeași autoare, Ancuța Blanariu, în Dosarul nr. 3.014/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al magistraților trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acesteia, și anume prin regulament. Prin această decizie, Curtea a reținut că art. 125 alin. (2) din Constituție stabilește că „Propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice“, așa încât textul constituțional reglementează expressis verbis că transferarea judecătorilor se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii, indicând, așadar, atât autoritatea competentă să transfere judecătorii, cât și natura legii prin care se realizează transferarea judecătorilor, respectiv în condițiile legii organice a Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce înseamnă că această lege este cea care reglementează procedura prin care se realizează transferul.  … 23.Curtea a subliniat, de asemenea, că modul de reglementare a transferului este o garanție a asigurării inamovibilității judecătorilor, și a învederat că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, principiul inamovibilității este acea stare de drept care, în garantarea independenței judecătorilor, îi apără de riscul de a fi demiși, destituiți sau retrogradați din funcție fără temei legitim ori mutați la alte instanțe, prin delegare, detașare sau chiar prin promovare, fără consimțământul lor (a se vedea Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). Principiul inamovibilității îl apără pe judecător cu privire la posibilitatea de a fi transferat, mutat, înlocuit, retrogradat sau destituit din funcție în mod aleatoriu/șicanator/după bunul plac al reprezentanților autorităților executive, legiuitoare sau judiciare (Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, paragraful 235). În acest context, Curtea a statuat că legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze, pe de o parte, instituția transferului în Legea nr. 303/2004, cu indicarea criteriilor care trebuie să fie îndeplinite, și, pe de altă parte, procedura realizării acestuia în Legea nr. 317/2004. Or, contrar tuturor aceste exigențe, transferul judecătorilor și al procurorilor este tranșat în capitolul I, art. 3 din Regulamentul din 9 martie 2006, modificat și completat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 470 din 12 iulie 2011.  … 24.Prin decizia precitată, Curtea a reținut că lăsând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea, prin acte cu forță juridică infralegală, a unor elemente esențiale ale raportului de muncă al judecătorului și, implicit, ale statutului acestuia, legea relativizează, în mod nepermis, condițiile în care se dispune transferul. Aceste norme, pe lângă faptul că încalcă în mod vădit art. 125 alin. (2) din Constituție, sunt contrare și exigențelor de stabilitate, previzibilitate și claritate, iar prin faptul că permit emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, în această materie determină o stare de incertitudine juridică, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Așa fiind, Curtea a constatat că soluția legislativă care nu preciza condițiile transferării judecătorilor, este neconstituțională întrucât genera o stare de impredictibilitate, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece, de la caz la caz, în mod arbitrar, se putea decide într-un mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ancuța Blanariu în Dosarul nr. 3.031/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește