DECIZIA nr. 667 din 30 octombrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anamaria Ciorcaș în Dosarul nr. 1.419/84/2016 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.234D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.  … 3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.572D/2017 și nr. 81D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Peter Szilveszter în Dosarul nr. 2.079/258/2017 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și, respectiv, de Sorin Antohi în Dosarul nr. 3.434/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.  … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 2.572D/2017 și nr. 81D/2018 autorii excepției au transmis adrese prin care solicită judecarea în lipsă a excepției de neconstituționalitate invocate. Totodată, în Dosarul nr. 81D/2018, prin aceeași adresă, autorul învederează că este de acord cu conexarea dosarelor menționate anterior și solicită admiterea excepției invocate. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.572D/2017 și nr. 81D/2018 la Dosarul nr. 2.234D/2017, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, interpretând sintagma „în mod evident“ din cuprinsul normelor procesual penale criticate, rezultă că aceasta se referă la cazurile și temeiurile de revizuire enumerate în art. 453 din Codul de procedură penală, deoarece, numai în măsura constatării incidenței unuia dintre aceste cazuri de revizuire menționate, este permisă desfășurarea, în continuare, a procedurii de revizuire în vederea unei eventuale anulări a hotărârii judecătorești și pronunțării unei alte hotărâri judecătorești în respectiva cauză. Reține că, într-o astfel de ipoteză, legiuitorul a avut în vedere ca invocarea unui temei, a unui caz de revizuire dintre cele prevăzute expres și limitativ de lege, să fie susținută de dovezi. De pildă, în ipoteza în care se invocă existența unei mărturii mincinoase, să nu fie suficientă referirea formală la incidența unui caz de revizuire, ci persoana în cauză să depună și hotărârea judecătorească prin care s-a constatat comiterea unei astfel de infracțiuni în legătură cu cauza în care s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare care-l vizează. În aceste condiții, apreciază că sintagma criticată nu este lipsită de claritate și previzibilitate, aceasta referindu-se la temeiurile și cazurile de revizuire care ar putea fi incidente în respectiva cauză. Totodată, arată că, aflându-ne în ipoteza unei căi extraordinare de atac, în cauză există o hotărâre definitivă de condamnare, așa încât legiuitorul este abilitat să stabilească reguli specifice pentru desfășurarea unor astfel de proceduri, pe cale de consecință nefiind vorba de o acuzație în materie penală, astfel încât nu sunt incidente nici dispozițiile referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din data de 25 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.419/84/2016, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Anamaria Ciorcaș în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 184 din data de 21 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Sălaj, prin care, în temeiul art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 57 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în Dosarul nr. 3.277/84/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1.248/A din 22 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.  … 8.Prin Încheierea din data de 28 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.079/258/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Peter Szilveszter în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 437 din 23 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc, prin care, în temeiul art. 459 alin. (5) raportat la art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 482 din 5 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc, în Dosarul nr. 2.000/258/2014. … 9.Prin Încheierea din data de 12 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.434/118/2017, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Sorin Antohi în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 329 din data de 10 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.434/118/2017, de Tribunalul Constanța, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 250 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 14.086/118/2011. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea din Dosarul Curții nr. 2.234D/2017 susține că norma procesual penală criticată este reglementată într-o manieră extrem de ambiguă și echivocă, deoarece nu se indică, în mod concret, gradul de concludență a probelor ce justifică revizuirea, folosindu-se sintagma „în mod evident“ pentru a justifica admiterea în principiu a unei cereri de revizuire. Apreciază că, spre deosebire de celelalte condiții pentru admisibilitatea în principiu a revizuirii, această condiție impune, aparent, analiza unor aspecte privind oportunitatea cererii de revizuire, aspecte care se confundă cu etapa judecării în fond a cererii de revizuire. Or, etapa filtru a cererii de revizuire se rezumă, în principiu, la verificarea unor aspecte legate de formă. Susține că lipsa previzibilității condiției criticate rezultă și din legătura indisolubilă ce trebuie să existe între „evidența faptelor și a mijloacelor de probă“ și „stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea“. Face referire la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și susține că, în lipsa unor criterii clare privind gradul de determinare a faptelor și mijloacelor de probă necesare admisibilității în principiu, se poate respinge discreționar orice cerere de revizuire, lipsa previzibilității ducând, implicit, la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la încălcarea liberului acces la justiție. În acest sens invocă Decizia Curții nr. 553 din 16 iulie 2015. … 11.Totodată, face referire la procedura admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare și susține că, prin această din urmă cale de atac extraordinară, se urmărește înlăturarea unor erori procedurale, în timp ce prin calea de atac a revizuirii se urmărește deducerea în fața justiției a unui material probator inedit și necunoscut instanței, care să determine înlăturarea erorilor judiciare comise cu ocazia judecării fondului; însă, cu toate acestea, apreciază că procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire nu trebuie să excedeze unui cadru formal, iar, prin introducerea condiției prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, în limita unor standarde probatorii stabilite potrivit unor criterii incerte, se analizează oportunitatea probelor într-o fază preliminară. De asemenea, susține că, prin condiția reglementată în art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, se ajunge la o „antepronunțare subtilă“ sau, cel puțin, la o întrevedere a soluției ce se va da cererii de revizuire, odată cu analiza acesteia în fond, fiind destul de greu de imaginat ca „faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea“, să fie îndestulătoare pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și neîndestulătoare cu ocazia judecării în fond a cererii de revizuire. Un asemenea echivoc impune un standard probatoriu necesar faptelor și mijloacelor de probă, în etapa de filtru a admisibilității în principiu, aspect ce trebuie verificat de același judecător care se va pronunța și cu privire la fondul cererii de revizuire unde va analiza faptele și mijloacele de probă deja trecute printr-un filtru preliminar de oportunitate, pe baza unor standarde probatorii superioare celor impuse de dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. … 12.În final, amintește că în procedura admisibilității în principiu a recursului în casație, reglementată de art. 440 din Codul de procedură penală, nu sunt introduse condiții vagi ce țin de fondul cererii, prin aceasta urmărindu-se ca cererea să corespundă, din punct de vedere formal, condițiilor legale. … 13.Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 2.572D/2017, în ceea ce privește dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, susține, în esență, că procedura verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire nu are caracter echitabil și încalcă dreptul la apărare, întrucât, în cursul acesteia, părțile nu pot propune probe, nu pot formula cereri sau apărări și nu pot dezbate în condiții de contradictorialitate legalitatea și eficacitatea probelor. Totodată, susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât, pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, acestea impun ca faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă „în mod evident“ la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. … 14.Cât privește dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013, susține că hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a legii noi ar trebui supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora prevăzute de legea veche, așa încât, impunerea de noi condiții – prin noua reglementare – în calea judecării revizuirii conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a egalității armelor în procesul penal și a principiului previzibilității.  … 15.Cu privire la dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală și prevederile art. 1, art. 3, art. 4, art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013, autorul excepției din Dosarul Curții nr. 2.572D/2017 nu a formulat vreo critică de neconstituționalitate. … 16.Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 81D/2018 susține că formularea „faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident…“, cuprinsă în art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, dă posibilitatea judecătorului să intre pe fondul cauzei, făcând aprecieri asupra temeiniciei probelor, lucru interzis în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Invocă Decizia Curții nr. 591 din 1 octombrie 2015, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală și s-a constatat că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată“ din cuprinsul acestora este neconstituțională, apreciind că cele statuate în cuprinsul acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.  … 17.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în Decizia din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile unei proceduri care tinde să redeschidă un proces penal, întrucât o persoană care a fost judecată și condamnată printr-o hotărâre definitivă nu mai este o persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni în sensul dispozițiilor convenționale precitate. Mai mult, arată că prin decizia menționată s-a reținut că, într-o astfel de procedură, instanța nu statuează asupra unei acuzații în materie penală, ci verifică dacă sunt întrunite condițiile care permit redeschiderea unei proceduri, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din Convenție. Invocă și Decizia Instanței de la Strasbourg din data de 29 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Helmers împotriva Suediei, în care s-a reținut că admiterea în principiu a cererii de revizuire este o procedură care autorizează sau verifică autorizarea exercitării dreptului la calea extraordinară de atac. … 18.Reține instanța că, în raport cu cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală, este necesar ca în procedura admiterii în principiu să se analizeze aspecte care țin de oportunitatea cererii, pentru a se evita transformarea căii de atac extraordinare a revizuirii într-o cale obișnuită de atac. Arată că, spre deosebire de cazurile de contestație în anulare care vizează aspecte de ordin procedural, cazurile de revizuire vizează motive de fond ale unei cauze judecate definitiv, caz în care în procedura de filtru este necesară o analiză a faptelor și a mijloacelor de probă invocate și a existenței temeiurilor legale ce permit revizuirea. Totodată, consideră că, având în vedere cazurile de revizuire, în etapa admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța nu poate fi limitată la analiza unor aspecte strict formale, fiind necesar să analizeze și aspecte privind oportunitatea cererii pentru a se evita o nouă administrare a probațiunii, o nouă apreciere a probatoriului administrat, respectiv o nouă judecată de fond a cauzei, a temeiniciei hotărârii, aspecte care ar aduce atingere principiilor stabilității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat, efecte ce sunt de neacceptat. Reține că, în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța poate și trebuie să verifice existența unei concordanțe aparente între cazul de revizuire invocat, dintre cele prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală, motivul pe care se sprijină și dovezile și probele invocate. Aprecierile pe care instanța este îndrituită să le facă din această perspectivă își au suport legal în dispozițiile art. 459 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „instanța examinează“. Prin urmare, procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire nu este un simplu filtru administrativ, o verificare formală din care să rezulte îndeplinirea unor condiții de formă, ci reprezintă un proces deliberativ. Apreciază că acest lucru este confirmat și de dispozițiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din același act normativ constituie un motiv de revizuire dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, iar cazurile prevăzute la lit. b), c), d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice. Or, apreciază că pentru aceasta este necesar un proces deliberativ, în care instanța analizează oportunitatea faptelor și mijloacelor de probă, „pipăie fondul“ și concludența acestora înainte de judecata propriu-zisă a cererii de revizuire. Arată că aspectele arătate sunt susținute și de consecințele admiterii în principiu – instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii -, iar rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor privind judecata în primă instanță. În context reține că, în cazul condiției prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, legea obligă instanța, în cadrul procedurii admisibilității în principiu a cererii de revizuire, să facă aprecieri pe fondul cererii, să analizeze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Reține că aceeași modalitate de reglementare, de obiectare a instanței de reformare în a face aprecieri de fond, este întâlnită și în dispozițiile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în etapa admisibilității în principiu, instanța va respinge recursul în casație „dacă cererea este vădit nefondată“, soluție care implică, în mod evident, un proces deliberativ. … 19.Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală este neîntemeiată.  … 20.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează în sensul caracterului constituțional al prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, aspect ce rezultă din natura diferită a celor două căi extraordinare de atac, precum și din distincția necesară în ceea ce privește situația premisă reținută în Decizia Curții nr. 591 din 1 octombrie 2015. Reține că, spre deosebire de procedura de filtru a recursului în casație – care, astfel cum s-a reținut în decizia precitată, are loc fără citare, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și, mai ales, în ceea ce privește compunerea completului de filtru, conform art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală – admiterea în principiu a cererii de revizuire se efectuează de același complet învestit și cu judecarea pe fond a cauzei, după eventuala admitere în principiu, în ședința publică, cu participarea procurorului și după citarea părților cauzei. Totodată, întrucât cererea de revizuire tinde la retractarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, consideră că restricțiile de sesizare impuse de legiuitor în cuprinsul normei procedurale criticate sunt conforme cu standardele de protecție impuse de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 21 din Constituție, sintagma „în mod evident“ reprezentând o condiție rezonabilă, necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit, acela de a proteja ordinea juridică existentă și stabilirea raporturilor juridice consfințite printr-o hotărâre judecătorească definitivă conform procedurilor judiciare naționale. … 21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 22.Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele Curții nr. 2.234D/2017 și nr. 2.572D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curții nr. 506 din 30 iunie 2015 și reține că, în ceea ce privește cerința prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, verificând îndeplinirea acesteia, instanța nu se pronunță asupra temeiniciei faptelor care fundamentează cererea de revizuire, nici asupra admisibilității mijloacelor de probă invocate de revizuent în dovedirea lor, ci examinează exclusiv dacă faptele și mijloacele de probă respective permit încadrarea motivelor de revizuire în unul dintre cazurile reglementate de art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală. Încuviințarea cererilor de probatorii și verificarea temeiniciei motivelor de revizuire se realizează de către instanță după admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu ocazia soluționării fondului acesteia. Reține, totodată, că, potrivit tezei întâi a art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, „admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului“, revizuentul având posibilitatea de a participa la dezbateri contradictorii asupra aspectelor ce fac obiectul acestei proceduri. Prin urmare, apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Susține, totodată, că normele procesual penale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 20. … 23.Avocatul Poporului precizează, în toate cele trei dosare aflate pe rol, că dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, față de art. 1 alin. (5), art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, constată că aceasta nu poate fi reținută. Reține că, în doctrină și în jurisprudență, s-a subliniat că revizuirea presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluționare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca și în această situație fazele procesului penal să fie respectate. În considerentele Deciziei nr. XVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În aceste condiții, este firesc ca, în etapa admiterii în principiu, instanța să examineze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, fiind necesară astfel analiza unor aspecte care privesc oportunitatea cererii de revizuire. Prin urmare, în etapa admiterii în principiu, rolul instanței de judecată nu este unul pur formal, cu atât mai mult cu cât aceasta are îndatorirea, potrivit textului legal criticat, să examineze și să stabilească dacă este permisă revizuirea. Apreciază că textul legal criticat nu conține norme care prin natura lor să aducă atingere principiului obligativității respectării legilor ori să îngrădească accesul liber la justiție. Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării acestei etape de admitere în principiu, realizată prin dispozițiile art. 459 din Codul de procedură penală. … 24.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse în Dosarul Curții nr. 81D/2018, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 26.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. Din notele scrise aflate la Dosarul Curții nr. 2.572D/2017 rezultă că autorul excepției critică „dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) față de dispozițiile art. 93, art. 92 și art. 81 alin. (1) lit. h) din noul Cod de procedură penală“, precum și „dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală, respectiv art. 1 alin. (2) combinat cu art. 3, art. 4, art. 8 și art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013“. Față de criticile formulate de autor însă, Curtea reține, ca obiect al excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.572D/2017, dispozițiile art. 13 și art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, precum și prevederile art. 1, art. 3, art. 4, art. 8 și art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Prin urmare, Curtea urmează a examina dispozițiile art. 13 și art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, precum și prevederile art. 1, art. 3, art. 4, art. 8 și art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, care au următorul conținut: – Art. 13 din Codul de procedură penală: „(1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii. (2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege.“; … – Art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală: „Instanța examinează dacă: […] e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; […]“; … – Art. 1 din Legea nr. 255/2013: „Prezenta lege are ca obiect punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin reglementarea situațiilor tranzitorii rezultând din intrarea sa în vigoare, precum și prin punerea de acord a legislației cu dispozițiile acesteia.“; … – Art. 3 din Legea nr. 255/2013: „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.“; … – Art. 4 din Legea nr. 255/2013: „(1) Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. (2) Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală. (3) În cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor legale privind prezența obligatorie a învinuitului sau a inculpatului ori asistarea obligatorie a acestora de către apărător poate fi invocată până la începerea dezbaterilor.“;  … – Art. 8 din Legea nr. 255/2013: „Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.“;  … – Art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013: „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: «(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și ale celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.»“. …  … 27.Autoarea excepției din Dosarul Curții nr. 2.234D/2017 susține că normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit cărora, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil. … 28.Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 2.572D/2017 consideră că dispozițiile legale criticate contravin atât prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 – „Universalitatea“, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 51 privind dreptul de petiționare, cât și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 29.Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 81D/2018 susține că prevederile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală contravin atât dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, cât și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 30.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală și a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013, invocată în Dosarul Curții nr. 2.572D/2017, Curtea constată că autorul excepției nu a formulat vreo critică de neconstituționalitate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.  … 31.Totodată, indicarea de către autor a unor temeiuri constituționale și convenționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de acesta. Astfel a statuat Curtea prin Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008 și Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.»“  … 32.În aceste condiții, date fiind caracterul general al textelor constituționale și convenționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 13 din Codul de procedură penală și prevederile art. 1, art. 3, art. 4 și art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013. … 33.Cât privește susținerile autorilor din dosarele conexate, potrivit cărora dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, prin formularea „Instanța examinează dacă: (…) e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea“, permit analiza, în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire, a unor aspecte privind oportunitatea cererii, aspecte care se confundă cu etapa judecării în fond a cererii de revizuire, Curtea reamintește cele statuate în considerentele Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragrafele 21-24. … 34.Astfel, cât privește desfășurarea activității procesuale de judecată în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire, în decizia precitată Curtea a reținut că instanța de judecată verifică, cu acest prilej, cererea de revizuire sub aspectul regularității sale și îndeplinirii condițiilor de folosire a acestei căi de atac extraordinare, realizându-se în fapt o judecată (judicium rescindes). Așadar, potrivit dispozițiilor art. 459 din Codul de procedură penală, instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile legii, respectiv cu privire la o hotărâre definitivă, în termen, de către o persoană îndreptățită să folosească calea de atac a revizuirii, pentru temeiuri care corespund cazurilor de revizuire, reglementate expres de lege. … 35.De asemenea, în aceeași decizie, Curtea a reținut că instanța examinează dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu [art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală]. Aceste verificări de probe apar ca necesare în cazul de revizuire reglementat la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală – când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză – fiind necesar ca faptele probatorii să fie noi, nefiind posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, iar în cazurile prevăzute la lit. b), c) și d) ale aceluiași articol, referitoare la mărturii mincinoase, înscrisuri false, fapte ilicite comise de subiecți oficiali, atunci când acestea nu sunt dovedite prin hotărâri judecătorești. În verificarea probelor depuse odată cu cererea de revizuire, în această procedură, se face aplicarea dispozițiilor din partea generală a Codului de procedură penală privitoare la probe și mijloace de probă. Totodată, Curtea a reținut că, odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire (sau ulterior acesteia), instanța poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii și poate dispune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală privind conținutul controlului judiciar. … 36.În concluzie, Curtea a constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire.  … 37.Cu alte cuvinte, Curtea reține că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale, deci o judecată. În această procedură, instanța verifică existența unei concordanțe manifeste („evidente“) între cazul de revizuire invocat – dintre cele reglementate în art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală – motivul pe care se sprijină și dovezile sau probele invocate, în aceste condiții susținerile autorilor excepției fiind neîntemeiate. … 38.În ceea ce privește susținerile formulate de autorul excepției din Dosarul Curții nr. 2.572D/2017, potrivit cărora normele procesual penale cuprinse în art. 459 alin. (3) lit. e) nu au caracter echitabil și încalcă dreptul la apărare, întrucât, în această etapă, părțile nu pot propune probe, nu pot formula cereri sau apărări, nu pot dezbate în condiții de contradictorialitate legalitatea și eficacitatea probelor, Curtea reține că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță „fără citarea părților“ este neconstituțională. Ca urmare a publicării deciziei precitate, art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având redactarea în vigoare, potrivit căreia „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu.“ În aceste condiții, Curtea reține că revizuentul are posibilitatea de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligațiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar, din această perspectivă, critica autorului excepției fiind neîntemeiată. … 39.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013, invocată în Dosarul Curții nr. 2.572D/2017, potrivit susținerilor autorului, hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a legii noi ar trebui supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora prevăzute de legea veche, așa încât impunerea de noi condiții – prin noua reglementare – în calea judecării revizuirii conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a egalității armelor în procesul penal și a principiului previzibilității. … 40.Față de aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013, „Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.“ Curtea observă că, în cauză, calea de atac a revizuirii a fost formulată cu privire la Sentința penală nr. 482 din 5 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în Dosarul nr. 2.000/258/2014. Așadar, calea extraordinară de atac a revizuirii privește o hotărâre pronunțată ulterior intrării în vigoare a legii procesual penale noi (1 februarie 2014) care, potrivit textului de lege criticat, este supusă căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă. În aceste condiții, Curtea reține că, în cauză, revizuirea nu a fost formulată cu privire la o hotărâre judecătorească pronunțată anterior intrării în vigoare a legii procesual penale noi, astfel încât susținerile autorului excepției sunt nefondate. … 41.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Codul de procedură penală, precum și a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 și art. 102 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Peter Szilveszter în Dosarul nr. 2.079/258/2017 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anamaria Ciorcaș în Dosarul nr. 1.419/84/2016 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori, de Peter Szilveszter în Dosarul nr. 2.079/258/2017 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Sorin Antohi în Dosarul nr. 3.434/118/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală și art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori, Curții de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește