DECIZIA nr. 667 din 28 noiembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 374 din 22 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 112 25/11/1995 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 6REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 7REFERIRE LAOG 94 29/08/2000
ART. 7REFERIRE LAOG (R) 19 18/08/1997
ART. 8REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 9REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 11 16/01/2001
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 53 13/04/1999
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 4 02/02/1999
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 73 19/07/1995
ART. 17REFERIRE LAHG (R) 20 17/01/1996
ART. 17REFERIRE LAHG (R) 20 17/01/1996 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 17REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 3
ART. 17REFERIRE LADECRET 223 03/12/1974
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 4 31/03/1973
ART. 17REFERIRE LADECRET 142 19/06/1952
ART. 17REFERIRE LADECRET 111 14/07/1951
ART. 17REFERIRE LADECRET 92 19/04/1950
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 3 30/01/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 494 03/10/2023
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 360 25/03/2010
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 600 14/04/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 283 17/05/2023
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 206 29/04/2013
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Eva Hampel, Elisabeta Dubău, Radu Tonea, Victoria Mureșan, Vladimir Curșeu, Ioan Pleș, Viorica Ciobanu, Ala Sprînceană, precum și de Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița a Uniunii Artiștilor Plastici, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 19.417/211/2018 al Tribunalului Cluj – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.551D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea criticilor formulate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că este opțiunea legiuitorului reglementarea cumpărării imobilelor doar de la persoanele fizice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.417/211/2018, Tribunalul Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților la înstrăinarea apartamentelor care constituie obiectul contractelor de închiriere ale reclamanților, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prin criticile formulate urmăresc examinarea conformității cu Legea fundamentală tocmai a prevederilor ce ar exclude posibilitatea dobândirii de către chiriași a imobilelor care nu au fost preluate de la persoane fizice și care nu au doar destinația de locuință. Aceștia consideră că, din perspectivă legală, nu a existat nicio rațiune pentru care imobilele care pot fi dobândite în proprietate de chiriași să fie limitate la cele pentru care doar persoanele fizice pot obține despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.7.Autorii excepției subliniază faptul că, potrivit legii, chiriașii care sunt titulari de contracte de închiriere asupra unor imobile preluate de la alte categorii de persoane decât cele fizice nu ar putea dobândi în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 aceste imobile în proprietate, iar o atare exceptare reprezintă o măsură discriminatorie, existând un tratament juridic diferențiat pentru chiriașii care folosesc imobile preluate de la persoane fizice și cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane, în contextul în care chiriașii care folosesc cu titlu de chirie imobile preluate de la persoane fizice, precum și cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane sunt în aceeași situație, cât timp acestea au destinația de locuințe și cât timp ele nu mai pot fi restituite în natură. Diferența dintre cele două categorii de chiriași este că, potrivit interpretării, considerate de autorii excepției ca fiind neconstituțională, pot opta pentru cumpărare doar cei care folosesc imobile preluate de la persoane fizice, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru care cealaltă categorie nu ar putea opta în același sens. Mai mult decât atât, criteriul esențial ar trebui să fie cel al imposibilității restituirii în natură, prin acestea fiind protejate așadar persoanele îndreptățite (fie ele fizice sau juridice sau de altă categorie), neexistând așadar nici măcar o măsură de protecție suplimentară pentru alte persoane decât cele fizice, în încercarea de justificare a negării dreptului de cumpărare chiriașilor, care ar putea opta pentru cumpărare doar în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă. Autorii excepției susțin că ar putea fi înțeles un asemenea tratament diferențiat în măsura în care, pornind de la modalitatea de reglementare distinctă a procedurii de acordare a despăgubirilor, în cadrul altor legi speciale s-ar fi prevăzut același drept și pentru persoanele chiriașe, care folosesc alte bunuri decât cele preluate de la persoane fizice (exemplu fiind Ordonanța Guvernului nr. 94/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile). Aceștia apreciază că, în realitate, este vorba despre o omisiune legală ce creează premisele unui tratament discriminatoriu pentru persoane aflate în situații comparabile, care trebuie sancționat cu eliminarea sintagmei ce generează această situație.8.În ceea ce privește contrarietatea reglementării criticate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție, autorii excepției arată că prin prisma acestor norme constituționale statul are obligația de a ocroti viața privată a cetățenilor, obligație care trebuie respectată și sub aspectul legiferării. Or, prin denegarea posibilității de a cumpăra apartamentele pe care le închiriază de aproape 20 de ani, autorii excepției susțin că li se încalcă dreptul la viață privată, neavând posibilitatea continuării traiului obișnuit. Arată că prin măsura înstrăinării acestor imobile către chiriași, cu titlu general, legiuitorul a avut în vedere un scop social determinant, în sensul de ocrotire a vieții private a chiriașilor, respectiv de asigurare a continuității unui nivel de trai constant. Cu toate acestea, prin reglementarea criticată, cu toate că în baza Legii nr. 112/1995 au fost încheiate contracte de închiriere și cu privire la imobile care nu au fost preluate de la persoane fizice, chiriașii care au avut șansa de a folosi spații preluate de la persoane fizice își pot vedea ocrotită viața privată prin cumpărarea imobilului în care au locuit de o viață. În schimb, chiriașii care folosesc bunuri care nu au fost preluate de la persoane fizice se vor confrunta cu o expunere a vieții private, stând tot timpul sub semnul îndoielii, deoarece niciodată nu ar putea beneficia de dreptul de cumpărare al imobilului, în mod cu totul nejustificat.9.Așa fiind, autorii sesizării consideră că singura condiție sub aspectul imobilului care poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare potrivit legii este de a nu mai putea fi restituit în natură fostului proprietar, indiferent dacă acesta are sau nu calitatea de persoană fizică și dacă imobilul a avut sau nu destinația de locuință. În măsura în care această interpretare vizează doar delimitarea categoriei de persoane care pot obține despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 fără a fi aplicabilă și în materia imobilelor care pot fi dobândite în proprietate de către chiriași (această din urmă categorie nefiind limitată la imobile preluate de la persoane fizice cu destinația de locuință), consideră că textul legal criticat este constituțional. Prin urmare, solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în măsura în care această sintagmă se adaugă ca o condiție suplimentară la stabilirea categoriei de imobile ce pot fi cumpărate, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, de către chiriașii titulari de contracte de închiriere.10.Tribunalul Cluj – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă sintagma „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare. Art. 1 din Legea nr. 112/1995 prevede: „Foștii proprietari – persoane fizice – ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. De prevederile alin. 1 beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari, potrivit legii.“15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin normelor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și celor ale art. 26 alin. (1), potrivit cărora „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată“.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Decizia nr. 4 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999, Decizia nr. 53 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 27 aprilie 2001, decizii prin care excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege a fost respinsă.17.Distinct de jurisprudența antereferită, Curtea reține că Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, norme republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 18 februarie 1997, prevăd, la art. 1 alin. (1) și (2), că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 112/1995 numai foștii proprietari, persoane fizice, ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, precum și moștenitorii acestora, potrivit legii. Imobilele cu destinația de locuințe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobile care erau folosite ca locuințe și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și a decretelor în vigoare la data respectivă, și anume: Decretul nr. 92/1950, Decretul nr. 111/1951, Decretul nr. 142/1952, Legea nr. 4/1973 și Decretul nr. 223/1974. De asemenea, la art. 1 alin. (5) din normele metodologice se arată că imobilele care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pentru care nu există titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor, formulate de persoanele îndreptățite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun. Dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. În ceea ce privește accepțiunea noțiunii de „apartament“ ce poate face obiectul unei astfel de înstrăinări, aceasta este dată de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 112/1995, conform cărora apartamentul este locuința compusă din una sau mai multe camere, cu dependințele, garajele și anexele gospodărești aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivnițe, magazii și altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la același nivel sau la niveluri diferite, și care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, așa cum a fost determinată prin construcție.18.În acest context, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, precitată, pronunțată cu prilejul soluționării pe calea controlului a priori a unor sesizări privind neconstituționalitatea Legii pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, Curtea a reținut că referirea din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 112/1995 la imobilele aflate, la 22 decembrie 1989, în posesia statului sau a unor persoane juridice nu are în vedere stabilirea momentului trecerii lor în proprietatea statului, ci exclusiv determinarea sferei locuințelor cu privire la care se aplică reglementarea dată prin lege. Curtea a învederat că, pornind de la constatarea unor realități juridice existente, a căror validitate nu mai poate fi contestată, Legea nr. 112/1995 înfăptuiește, cu mijloace specifice și ținând seama de realitățile economice și sociale existente la acel moment, o reparație în folosul foștilor proprietari, persoane fizice. Scopul legii este acela de a statornici măsuri reparatorii – restituiri și despăgubiri – în interesul foștilor proprietari, ale căror locuințe au fost trecute în proprietatea statului, iar nu acela de „a-i împroprietări pe chiriași“. Posibilitatea vânzării către chiriași a locuințelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari este reglementată, prin art. 9 alin. 1 din aceeași lege, ca o formă în care statul, în calitate de proprietar, statornicește regimul juridic al bunurilor ce-i aparțin, astfel cum a făcut-o și cu privire la cea mai mare parte a fondului său locativ, deja vândută, potrivit legii, persoanelor care ocupau locuințele cu titlu de chiriași. Este vorba, astfel, despre recunoașterea, prin lege, a unei îndreptățiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuințe ale statului de a le cumpăra, indiferent de modul în care locuințele au fost dobândite în proprietate de către stat, înlăturându-se discriminarea dintre chiriașii din locuințele construite de stat și cei care ocupă locuințe dobândite în proprietate, în alte moduri, de către acesta. Curtea a subliniat că este vorba, în același timp, de o măsură menită să asigure realizarea scopului legii, acela de a acoperi o parte a cheltuielilor necesitate de despăgubirea foștilor proprietari, în condițiile în care resursele bugetare ce pot fi alocate cu această destinație sunt, evident, neîndestulătoare. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile legii (art. 9), chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente, prin urmare, chiriașii dobândesc dreptul de a cumpăra locuințele pe care le ocupă nu de la foștii proprietari, ci de la stat.19.Prin Decizia nr. 4 din 2 februarie 1999, precitată, Curtea Constituțională a reținut că din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 rezultă că persoanele vătămate în drepturile lor prin trecerea în proprietatea statului a locuințelor lor beneficiază de măsuri reparatorii. Legea nr. 112/1995 are ca obiect reglementarea măsurilor reparatorii doar în anumite situații de trecere în proprietatea statului a bunurilor persoanelor fizice, urmând ca alte situații să fie reglementate, eventual, prin alte legi speciale, astfel că determinarea ariei sale de aplicabilitate este rezultatul opțiunii legiuitorului, fără ca aceasta să contravină vreunei norme constituționale. De altfel, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, la paragraful 38, chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 112/1995, au beneficiat din partea legiuitorului de o dispoziție de favoare și de o normă/măsură de protecție socială la achiziționarea apartamentelor.20.În speță, autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale doar dacă limitează implicit și sfera imobilelor ce ar putea fi înstrăinate chiriașilor din cele care nu pot fi restituite în natură, context în care subliniază faptul că, în realitate, este vorba despre o omisiune legală ce creează premisele unui tratament discriminatoriu pentru persoane aflate în situații comparabile, care trebuie sancționat cu eliminarea sintagmei ce generează această situație. Aceștia consideră că singura condiție în ceea ce privește imobilul care poate face obiectul contractului de vânzare-cumpărare potrivit legii este de a nu mai putea fi restituit în natură fostului proprietar, indiferent dacă acesta are sau nu calitatea de persoană fizică și dacă imobilul a avut sau nu destinația de locuință. În măsura în care această interpretare vizează doar delimitarea categoriei de persoane ce pot obține despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, fără a fi aplicabilă și în materia imobilelor care pot fi dobândite în proprietate de către chiriași (această din urmă categorie nefiind limitată la imobile preluate de la persoane fizice cu destinația de locuință), consideră că textul legal criticat este constituțional. Prin urmare, autorii excepției solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra constituționalității sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în măsura în care această sintagmă se adaugă ca o condiție suplimentară la stabilirea categoriei de imobile care pot fi cumpărate, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, de către chiriașii titulari de contracte de închiriere.21.Din perspectiva criticilor formulate, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023), Curtea a statuat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale – se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).22.În consecință, Curtea apreciază că problema de drept invocată de autorii excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale – referitoare la interpretarea sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 – este în realitate una de interpretare și de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. În acest sens, prin Decizia nr. 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 90, făcând referire la Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Curtea Constituțională a statuat că, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, competența Înaltei Curți de Casație și Justiție privind soluționarea recursului în interesul legii este dublu circumstanțiată – numai cu privire la „interpretarea și aplicarea unitară a legii“ și numai cu privire la „celelalte instanțe judecătorești“ (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013).23.De altfel, în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor închiriate foștilor proprietari, precum și posibilitatea celorlalți chiriași de a cumpăra apartamentele închiriate, în condițiile Legii nr. 112/1995, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația anterioară ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului.24.Prin urmare, prin prisma celor mai sus menționate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „persoane fizice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Eva Hampel, Elisabeta Dubău, Radu Tonea, Victoria Mureșan, Vladimir Curșeu, Ioan Pleș, Viorica Ciobanu, Ala Sprînceană, precum și de Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița a Uniunii Artiștilor Plastici, cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 19.417/211/2018 al Tribunalului Cluj – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x