DECIZIA nr. 666 din 24 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 25 ianuarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 224 15/04/2014
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 280 18/03/2010
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 264 23/04/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 282 23/05/2013
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1589 13/12/2011
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1159 17/09/2009
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 660 30/04/2009
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 822 22/06/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1420 05/11/2009
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 245 10/05/2005
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 95 04/03/2004
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 34 17/02/1998
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 204 09/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 484 27/09/2023





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iulian Munteanu în Dosarul nr. 924/838/2014 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.365D/2016 al Curții Constituționale. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține că suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice nu este o măsură contrară prevederilor art. 53 din Constituție, de vreme ce, așa cum a arătat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de pildă, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010 sau Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, acest text constituțional invocat se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 7 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 924/838/2014, Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iulian Munteanu într-o cauză în apel privind soluționarea unei plângeri contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul legal criticat. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate reglementează restrângerea unui drept – cel de a conduce, pe o perioadă de 60 de zile -, însă această limitare, chiar dacă este temporară, contravine art. 53 din Constituție, deoarece restrângerea exercițiului unui drept se poate face numai prin lege, iar norma juridică trebuie să fie clară și previzibilă. 6.Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia în privința fondului excepției de neconstituționalitate, analizând și constatând doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 1.159 din 17 septembrie 2009, nr. 660 din 30 aprilie 2009, nr. 264 din 23 aprilie 2015, nr. 282 din 23 mai 2013 și nr. 1.589 din 13 decembrie 2011. 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: – Art. 101 alin. (3): (3)Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:a)nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;b)nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public;c)nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de coloană;d)circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.12.În susținerea excepției, autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (2) referitoare la apartenența la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 73 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc o serie de contravenții în materia circulației pe drumurile publice și sancțiunile corespunzătoare acestora, și anume amenda, ca sancțiune principală, textul criticat stabilind inclusiv aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârșirea respectivelor fapte contravenționale, limitativ enumerate la lit. a)-d). În motivarea excepției, autorul acesteia susține că textul de lege criticat reglementează restrângerea exercițiului unui drept, însă nu prin lege, așa cum impune art. 53 din Constituție, ci prin ordonanță de urgență, ceea ce contravine inclusiv art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 și art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. 14.Curtea Constituțională a arătat constant, în jurisprudența sa în materie, că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulație, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituție (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 60 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituție, care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 822 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituție, prin receptarea sa din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Dispozițiile art. 53 din Constituție, invocate în motivarea excepției, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea art. 53 din Constituție, această normă nefiind incidentă. 15.Cât privește susținerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară art. 53, dar și art. 73 alin. (1) din Constituție, deoarece nu este operată printr-o lege, ca act al Parlamentului, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reținută. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Decizia nr. 95 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, ordonanțele de urgență pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, legii organice, cu respectarea strictă a condițiilor imperative și limitativ stabilite la art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Prin urmare, nici din această perspectivă, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a art. 53 și nici a art. 73 alin. (1) din Constituție. 16.Pe cale de consecință, întrucât nu se poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate, Curtea reține ca fiind neîntemeiate inclusiv susținerile privind nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la principiul legalității, inclusiv în componenta sa referitoare la calitatea legii. Mai mult decât atât, autorul excepției nu formulează critici prin care să argumenteze pretinsa relație de contrarietate dintre textul legal criticat și norma constituțională invocată. Aceeași situație se constată și în cazul prevederilor art. art. 11 alin. (2) din Constituție, pe care acesta s-a limitat doar să le invoce. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“. 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Munteanu în Dosarul nr. 924/838/2014 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x