DECIZIA nr. 666 din 15 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 28 martie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 235 08/04/2021
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 651 29/09/2020
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 192
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 196
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 49 08/03/2006
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 235 08/04/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 651 29/09/2020
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 CAP. 5
ART. 21REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006
ART. 21REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 116
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 23REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 35
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 651 29/09/2020
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 49
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 50
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 414 18/06/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 499 17/07/2018
ART. 27REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 48
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 822 11/12/2018
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 521 12/12/2013
ART. 28REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 207 09/04/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu în Dosarul nr. 5.775/290/2017 al Judecătoriei Reșița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 864D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.557D/2019 și nr. 2.126D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ridicată de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în Dosarul nr. 3.938/284/2018 al Judecătoriei Răcari, precum și a sintagmei „să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță“ din cuprinsul aceluiași articol, ridicată de Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în Dosarul nr. 3.262/222/2018/a2 al Judecătoriei Dorohoi.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul parțial identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.557D/2019 și nr. 2.126D/2019 la Dosarul nr. 864D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instanța de contencios constituțional a mai analizat dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, paragrafele 20-24, și Decizia nr. 235 din 8 aprilie 2021, paragrafele 28-32. Astfel, se arată că norma criticată este clară, previzibilă și accesibilă și obligă conducătorul auto la o conduită preventivă pentru desfășurarea circulației rutiere în condiții de siguranță. Cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate formulate, se arată că norma criticată respectă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, sub aspectul termenului rezonabil și al dreptului la un proces echitabil, dreptul la apărare și pe cele privind rolul și structura Parlamentului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 23 ianuarie 2019, 2 mai 2019 și Încheierea penală nr. 288 din 26 iunie 2019, pronunțate în dosarele nr. 5.775/290/2017, nr. 3.938/248/2018 și nr. 3.262/222/2018/a2, Judecătoria Reșița, Judecătoria Răcari și Judecătoria Dorohoi au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a sintagmei „să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță“ din cuprinsul aceluiași articol. Excepția a fost ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în cauze penale privind săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 din Codul penal, și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) și e) din Codul penal.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât „nu explică ce presupune acțiunea de adaptare a vitezei, sintagma condițiile de drum nu este explicată prin raportare la sintagma de adaptare a vitezei, după cum nici nu este exemplificată – ce fel de drum, nu explică ce presupune acțiunea de manevră“. Astfel, din modul de reglementare a obligației conducătorului autovehiculului, nu pot fi determinate cu exactitate acele condiții de drum pentru care trebuie adaptată viteza și în ce limite trebuie adaptată sau acele manevre care trebuie efectuate în condiții de siguranță, astfel că o persoană nu poate să își dea seama dacă acțiunea sau inacțiunea sa intră sub incidența normei.9.În Dosarul nr. 864D/2019 se mai susține că norma criticată, din cauza caracterului ei general, absolut interpretabil și lipsit de predictibilitate, nu respectă egalitatea în drepturi a cetățenilor, autoarea fiind pusă într-o situație discriminatorie. Ca atare, prin încălcarea principiului egalității, este încălcat și dreptul la apărare, cu consecința încălcării și a dreptului la un proces echitabil. Totodată, se apreciază că este subminată și puterea de legiferare a Parlamentului, întrucât prin interpretarea și aplicarea dispoziției legale criticate se adaugă la lege, încălcându-se principiului separației și al echilibrului puterilor în stat.10.În dosarele nr. 1.557D/2019 și nr. 2.126D/2019 se mai apreciază că modul în care este reglementată obligația conducătorului autovehiculului de a adapta viteza la condițiile de drum și de a efectua orice manevră în condiții de siguranță contravine principiului legalității incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit căruia „nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, și principiului accesibilității și previzibilității legii stabilit prin dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu este respectată cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de condiții de drum, viteza adaptată și cea de orice manevră, nu fac trimitere nici la alte dispoziții legale din cadrul actului normativ, nici la alte acte normative de rang egal care s-ar afla în conexiune cu acestea.11.Judecătoria Reșița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu conțin nicio reglementare de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale.12.Judecătoria Răcari apreciază că textul de lege criticat este clar, previzibil și nu conduce la restrângerea dreptului unei persoane la evaluarea adaptării vitezei în funcție de condițiile de drum și la efectuarea manevrei pe care o consideră potrivită în funcție de împrejurările concrete. Totodată, legiuitorul nu poate enumera totalitatea situațiilor ce pot interveni între participanții la trafic, astfel că respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acestuia la condițiile de drum, chiar prin deplasarea cu o viteză mai mică decât limita legală de viteză, revin conducătorului auto.13.Judecătoria Dorohoi apreciază că obligația prevăzută de dispozițiile legale criticate, respectiv aceea de a adapta viteza la condițiile de drum pentru a se putea efectua orice manevră în condiții de siguranță, nu poate fi detaliată de către legiuitor, dată fiind multitudinea de situații care se pot ivi în practică și în care conducătorii auto trebuie să acționeze prin adaptarea vitezei. Nu se pot stabili reguli detaliate pentru adaptarea regimului de viteză în raport cu absolut toate situațiile nefavorabile care pot să apară în concret, situații care pot fi dintre cele mai diverse și care pot fi date de starea drumului, condiții meteorologice, trafic aglomerat, tipuri de autovehicule, comportamentul pietonilor, comportamentul celorlalți participanți la trafic, astfel că pentru fiecare situație îi revine organului judiciar sarcina să aprecieze, în funcție de probatoriul administrat, în ce măsură conducătorul auto a respectat dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, pe de o parte, dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar, pe de altă parte, sintagma „să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță“ din cuprinsul aceluiași articol. Însă, având în vedere notele autorilor, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu următorul cuprins: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.“18.Autorii excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4), care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității incriminării, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului.19.Examinând excepția de neconstituționalitate și sintetizând criticile formulate, Curtea reține că autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt lipsite de claritate și previzibilitate și, ca urmare a nerespectării exigențelor constituționale prevăzute de art. 1 alin. (5), aceste norme contravin și principiului egalității în drepturi, dreptului la apărare, cu consecința încălcării și a dreptului la un proces echitabil, principiului legalității incriminării și subminează și puterea de legiferare a Parlamentului.20.Astfel, referitor la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1319 din 31 decembrie 2020, și Decizia nr. 235 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 28 mai 2021, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția, reținând că dispozițiile legale criticate fac parte din capitolul V Reguli de circulație, secțiunea Reguli pentru circulația vehiculelor, subsecțiunea Viteza și distanța dintre vehicule și stabilesc în sarcina conducătorului de vehicul respectarea regimului legal de viteză și adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, sens în care a redat in extenso normele incidente.21.Cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat, Curtea a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat, în esență, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Cu raportare la respectivele considerente, Curtea a analizat dacă noțiunea de „manevră“ respectă criteriile de accesibilitate, claritate și previzibilitate ale normei juridice. În acest sens, Curtea, invocând și exigențele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a observat că noțiunea de „manevră“ utilizată în cuprinsul art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „mișcare, acționare manuală a unui mecanism“, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic“. Curtea a reținut că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și al Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul de „manevră“ este folosit în corelare cu alți termeni. Astfel, spre exemplu, „manevra de depășire“ [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanța de urgență, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial], „manevra de schimbare a direcției de mers“, „manevra de întoarcere“ sau „de mers înapoi“ [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menționat, intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor] etc.22.Ca atare, analizând în ansamblul reglementării normele legale criticate, Curtea a apreciat că reiese cu claritate înțelesul noțiunii de „manevră“ utilizate în cuprinsul dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligația să o efectueze în condiții de siguranță și respectând regimul legal de viteză, în concordanță cu art. 35 alin. (1) din ordonanța de urgență anterior menționată, potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.23.Prin urmare, aceste argumente prin care se subliniază faptul că textele de lege nu pot fi redactate cu o precizie absolută și prin care se trimite la prevederile art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cât privește aprecierea realizării oricărei manevre în condiții de siguranță sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză, unde se invocă, în esență, lipsa unor criterii precise pentru destinatarul normei. Se observă în acest sens că art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private“, oferă destinatarilor normei – participanții la trafic – repere pentru adaptarea conduitei în ipoteza normei criticate.24.Cu privire la susținerea potrivit căreia nu pot fi determinate cu exactitate acele condiții de drum pentru care trebuie adaptată viteza și în ce limite trebuie adaptată, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, referitor la regimul legal de viteză, prin Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, paragrafele 17 și 18, Curtea a observat că, potrivit art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. De asemenea, limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere, iar pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele. Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi – 130 km/h; b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100 km/h; c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h. Totodată, potrivit art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile și subcategoriile de autovehicule prevăzute la art. 15 alin. (2) din actul normativ anterior menționat sunt următoarele: a) 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A și B; b) 110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, D și subcategoria D1; c) 90 km/h pe autostrăzi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din subcategoriile A1, B1 și C1; d) 45 km/h, pentru tractoare și mopede. Alin. (2) și (3) ale art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc că viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător, iar viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de 70 km/h. Totodată, potrivit alin. (4) al art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puțin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.25.Având în vedere cele anterior referite, Curtea nu a reținut nici susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, normele supuse controlului neînlăturând posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.27.Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 contravin prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată netemeinicia acesteia, întrucât, așa cum s-a reținut la paragrafele anterioare, dispozițiile legale criticate respectă exigențele constituționale prevăzute de art. 1 alin. (5). În jurisprudența sa, Curtea a statuat că principiul legalității incriminării – consacrat de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție – impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii și formule generale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 499 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 15 noiembrie 2018, paragraful 23, și Decizia nr. 414 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2021, paragraful 20).28.În final, Curtea nu poate reține nici susținerile potrivit cărora norma criticată, din cauza caracterului ei general, interpretabil și lipsit de predictibilitate, nu respectă egalitatea în drepturi a cetățenilor și subminează puterea de legiferare a Parlamentului, având în vedere că, în jurisprudența sa, a statuat cu valoare de principiu că stabilirea unor reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“ (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 822 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 1 martie 2019, și Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014).29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cezara Maria Nichita Costescu în Dosarul nr. 5.775/290/2017 al Judecătoriei Reșița, de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în Dosarul nr. 3.938/284/2018 al Judecătoriei Răcari și de Insurance Company Dallbogg Life and Healt din Bulgaria în Dosarul nr. 3.262/222/2018/a2 al Judecătoriei Dorohoi și constată că dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Reșița, Judecătoriei Răcari și Judecătoriei Dorohoi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x